Despre ...calamitati

„De bun simț toată lumea are nevoie. Puțini îl au și totuși fiecare crede că îl are.” — Benjamin Franklin

Intre multele amintiri pe care le am din perioada trecuta persista, in aceste zile, un banc de actualitate. Il redau asa cum mi-l amintesc cu scuzele de rigoare daca nu este "conform cu originalul.

"Un reporter merge, in plina campanie agricola, sa faca un reportaj intr-o comuna oarecare. Ajungand in centru vede o batranica, de fapt singura pe care o putea intervieva. Curios, dar si intrigat, o opreste si o intreaba:

- Mamaie, unde sunt tinerii?

- La caminul cultural, invata engleza.

- Dar femeile?

- Tot acolo.

- Si barbatii?

- Invata engleza la caminul cultural. Tot acolo si batranii.

- Mamaie, continua curios reporterul, dar cine culege recolta?

Mamaia raspunde sagalnic:

- I don't know. Maybe the army!"

Nu am nimic cu saracii napastuiti de vesnicul imprevizibil "general iarna" care, ca si in anii anteriori, loveste nemilos mai ales in zonele sarace si saracite de incompetenta celor care ne-au facut visul de libertate un cosmar.

Degeaba se intarata cu inversunare, unii impotriva altora, mai marii nostri.

Iarna ne va lovi, de fiecare data la fel acolo unde ne doare, pentru ca bunul simt care ne obliga sa avem grija de viata noastra avand grija de natura inconjuratoare a disparut in goana noastra nebuna dupa inavutire. Vara vom fi potopiti de inundatii devastatoare.

Si asta pentru ca am ras padurile, am ajuns sa dispretuim masurile de protectie si sa uitam ca ceea ce s-a realizat de generatii nu se va putea inlocui in cativa ani de democratie originala mioritica. Dovada sunt muntii "devorati" de gaterele care au inghitit "aurul verde" din prea putina intelepciune a celor care au permis acest jaf si din lipsa de bun simt care, postdecembrist, nu se mai gaseste decat in foarte putine zone, altele decat cele "capitaliste".

Pe o banderola, la un post tv oarecare, citeam: "Extraordinar! Ninge iarna!".

Ma intorc la tragedia inzapezirii. Vedeam astazi cum oamenii, adusi la disperare de troienele care ingropau casele, incearca sa supravietuiasca. Si cum institutiile statului incearca sa ajute acolo unde situatia impune.

Si nu inteleg, deci, de ce trebuie aruncate invective pentru o sitiuatie sau alta. Vinovatii adevarati nu sunt batranii care au ramas singurii localnici, aproape izolati, in sate care, incet dar sigur, se sting caci tineretul este plecat "spre alte tari de soare pline". Ce sa faca aici, cand nici limba engleza nu mai ajuta pe nimeni? Sa caute adevaratii vinovati, care sunt toti cei care au guvernat pana acum, au profitat din plin de statutul conferit de postul "sus pus" fara nici o urma de bun simt, fara nici o teama sau remuscare fata de iluziile pierdute ale celor mai multi dintre noi? 

O utopie sau, mai rau, o alta calamitate, mai mare decat cea prezenta si cele trecute pentru ca, nu-i asa, traim in Romania, adevarata tara a tuturor posibilitatilor.  

Noroc ca mai avem ceva armata si dotarea necesara unor asemenea timpuri. Din pacate, insa, batalia cu natura nu s-a terminat si ma gandesc,cu groaza, ce va fi la un dezghet brusc. Dar poate natura nu va fi chiar atat de dura cu oropsitii de astazi.

Sau, poate, Dumnezeu se va indura si de noi, dupa cum suna si cantecul acela "Doamne, ocroteste-i pe romani!".

Dar ramane aceeasi mare intrebare: macar din bun simt, cei din cabinetele bine incalzite, isi doresc si ei acest lucru?

Despre una ... despre alta

„Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător pentru ce trăieşti.” — Tudor Mușatescu

In lungul sir de probleme care apar mai mult sau mai putin "directionat", sau "cu dedicatie", am observat lupta acerba intre doua tabere, ca sa nu spun intre doua entitati media. Nu stiu cat dintre eforturile depuse de fiecare dintre ele servesc cetateanului de rand dar, cu siguranta si unii si altii, aparandu-si "protejatii" ar trebui sa respecte, daca nu limitele normalitatii si moralitatii, cel putin cele cateva licariri pe care inaintasii le-au lasat, intre care si citatul de inceput.

Astazi, departe de a ma lasa influentat de unii sau altii (cu toate ca stau si eu, ca simplu cetatean care a avut, odata, o functie si ma intreb cum poate ajunge un sarac bugetar, chiar si cu "statut" mai inalt, sa devina prosper "latifundiar" fara "aportul" traditionalei, de acum, "rude bogate") ma gandesc cat de actuale sunt doua melodii, una veche, alta mai noua ale caror versuri vreau sa le las aici, prin copy-paste.

Spre aducere aminte a ce era, ce este si ce putea fi!

Vinovatii fara vina

Sunt curat la trup curat la suflet
Vreau sa-i înteleg si sa iubesc
Nu conteaza cât de lung am parul
Important e cât de mult gândesc.
Simt în trup pletosii daci, comati
Firea mea e saltul omenesc
Nu conteaza cât de lung am parul
Important e cât si cum gândesc.

R: Lume, lume, soro lume
De ce esti prea rea de gura?
De ce ne privesti cu ura?
Vinovatii fara vina
Cer sa se faca lumina.

Vreau sa-înalt castele de gândire
Vreau sa fiu lasat sa simt cum cresc
Nu conteaza cât de lung am parul
Mai presus e cât si cum gândesc.
Nu e loc de noi în lumea voastra
Nu-s din noi acei ce ne muncesc
Si tin cont de cât de lung am parul 
Nu de cum si cât de mult gândesc.

Hei, voi neatenti la soarta noastra
Hei, noi ce ne credeti pui de drac
Gândurile voastre sunt si ale noastre
Gusturïle însa nu ne plac.

si

Zbor cu parapanta

Ai mei ascultau cel mult Frații Petreuș
Copil fiind, optam pentru Feriți-vă de Măgăruș
Muzica nu-mi era în vreun fel primordială
Și-n afară de Michael, n-aveam nicio gară
Plus niște Queen, niște Roxette și cam atât
Apoi am dat de rap și filmul meu s-a rupt
I-am spus lu' maică-mea că asta vreau să fac
N-a zis nimic, a dat din cap, n-am înțeles, dar m-a lăsat
Știa ea ce știa, plus c-o să fie greu
Acuma, la răscruce, mă-ntreb cine-s eu
Un prost cu buzunaru' gol și cu inima frântă
Poate c-așa o fi, dar prostu' nu, nu plânge, prostu' cântă...

Despre una, despre alta
Un fel de zbor cu parapanta
Când eu am rău de înălțime
Asta-i despre mine, despre tine, despre oricine, despre nimeni

Văd fiecare melodie ca pe-un fel de puzzle
Când scriu și-mi place-s plin de viață, mai ceva ca Lazăr
Renasc cu fiecare piesă scrisă sau emoție transmisă
Fie că e veselă sau tristă
Și da, vorbesc de mine-n general și-n mare parte
Poate ca nu-s decât un egoist sau poate-poate
C-așa văd eu muzica asta-personală
Mă-ntreb mereu în ce măsură-i o greșeală
Că da, doar asta vreau să fac de-acum încolo
Mă las de ieri dacă tu vrei s-o ard rapper-ul p****o
Mă sperie când văd tot ce se-ntâmplă
Dar asta nu-i despre ce-nspăimântă
Piesa asta-i despre unu' care cântă...

Despre una, despre alta
Un fel de zbor cu parapanta
Când eu am rău de înălțime
Asta-i despre mine, despre tine, despre oricine, despre nimeni

Acuma tot felul de gânduri mă-ndeamnă să-mi dau cu presupusul
Ele nu știu deja că știu că dragostea-i răspunsul
Și da, sunt conștient de felul în care sună
Și da, sunt conștient ce fac: muzică bună
Bariere, încerc să scap de ele
Regret că n-am putut s-o fac și mai devreme
Ne lovim de probleme în loc să ne lovim de stele
Ne punem piedică în timpurile astea grele
Când ura sau prostia, ignoranța sau mândria spintecă tot
Muzica vindecă tot
Orice rană, oricât de adâncă
Omul ăsta poa' să râdă, poa' să plângă
Dar e cel mai liniștit atunci când...

Despre una, despre alta
Un fel de zbor cu parapanta
Când eu am rău de înălțime
Asta-i despre mine, despre tine, despre oricine, despre nimenï

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Ramane o intrebare: cum privim realitatea din versurile de mai sus.

Si nu pentru ca traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul ci pentru ca, cel putin la acel nivel inalt al "protejatilor" de care vorbeam nimeni nu pare a fi raspunzator pentru felul CUM SI CE traiesate.

O spun si versurile din "speta".

Tot despre ... vinovatie

"Vinovatia nu este nicodata un lucru rational; ea distorsioneaza toate facultatile mintii umane, le perverteste si-l impiedica pe om sa-si mai foloseasca liber ratiunea, il face sa devina confuz." - Edmund Burke

In aceste zile de trista amintire (de la accidentul fara importanta, inca, pentru mai mari si pana la victorioasa, din nou, ofensiva a generalului iarna) un gand mi s-a "insurubat" in minte, dupa ce am ascultat multele interventii, in media, pro sau contra unuia sau unora dintre "managerii de exceptie" care ne conduc pe noi cai de progres si civilizatie in democratia noastra originala.

Ce sa fac, nu ma pot abtine (sic!).

Astfel, cu multa truda si sudoare se bate moneda pe stabilirea, sau gasirea, vinovatului (sau vinovatilor) pentru ultimele "spete", ambele parti sustinatoare aruncandu-si toate resursele intr-o lupta absurda.
Pentru ca, departe de a ramane doar o lupta pentru surzi caci, nu-i asa, "cainii latra, ursul trece", nu produce nici o schimbare in viata simplului cetatean care tot oropsit, marginalizat si, mai rau, batjocorit de cei care, constitutional, trebuie sa-i asigure un trai decent, ramane sau, mai pe romaneste "si batut si cu banii luati".

Gandindu-ma la aceasta stare, situatie sau fapt, dupa care sigur cineva va fi judecat odata, cred ca am gasit si originea acestui "rau" care se manifesta in politicul mioritic si nu numai, chiar daca, cu alta ocazie, spuneam ca banul, bogatia sta la originea tuturor relelor (pardon, nu spuneam eu, am extras din singurul Manual care ar putea sa ne indrepte directia gresita pe care mergem dar pe care nu vrem sa-l luam in considerare. Cel putin cei din categoria "mai marilor" natiunii sau natiunilor).

Daca omeneste este normal sa tot dam vina pe altii, fara ca noi (vorbesc de liderii si conducatorii sau reprezentantii puterilor separate ale statului) sa ne-o recunoastem, si psihologii pot categorisii foarte bine "genul" dar nu o fac si, astfel, sa nu se poata interveni pentru salvarea unei vieti din cauza "criteriului politic" (sau in argou "lasa ca i-o trag eu"), este firesc sa se postuleze anumite "sabloane" de coloratura politica din care, colorandu-ne patria, sa nu mai intelegem pentru ce s-a votat (sau s-a luptat) odata pentru democratie.

Dar este de inteles, de vreme ce caracterul omului ramane neschimbat inca de la aparitia lui si relevat, fara drept de apel, in acelasi Manual despre care faceam referire mai sus.

Si pentru ca, cu siguranta, multi au ignorat pasajul "de referinta", am sa-l redau, prin copy-paste, spre meditatie si stiinta pentru toti cei care, vinovati, "paseaza" vina altora. Fara nici un alt comentariu. Doar cu cateva evidentieri (de culoare). (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/genesa/3/)

11 Şi Domnul Dumnezeu a zis: "Cine ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?"	11 Si i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care ti-am poruncit sa nu mananci?"
12 Omul a răspuns: "Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat."	12 Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancat".
13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: "Ce ai făcut?" Femeia a răspuns: "Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom."	13 Si a zis Domnul Dumnezeu catre femeie: "Pentru ce ai facut aceasta?" Iar femeia a zis: "Sarpele m-a amagit si eu am mancat".

Cine sa fie vinovatul?

Despre ... valoare

„Nu disprețui lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.” - Octavian Paler

Da, m-am saturat!
De mojicie, ipocrizie si prostie. De minciuna si manipulare. De incopetenta si megalomanie. De ....tot ce este anormal pentru o viata decenta dar ridicat la rang de virtute de TOTI cei care ne conduc.

M-am satura de guvernantii incapabili sa inteleaga ca un Comandament de iarna nu se organizeaza post-factum ci ante-factum. Ca urmare avem autostrazi si drumuri blocate pentru ca utilajele au asteptat in parcuri dispozitiile comandamentelor. Iar cand nu pica nici macar un fulg de zapada, cel putin doua utilaje consumau motorina degeaba in zona in care locuiesc.
Acum ce-i de facut, ca armata nu mai este ca pre vreamea "aia", cand toti profitau de ea?

M-am saturat de scenarii si comentarii fara finalitate, de spionita, dezinformare si indiferenta fara de soarta simplului cetatean. De gesturi "pentru a da bine pe sticla", de actiuni pentru a "imbuna stapanii".

Din aceasta cauza m-am hotarat sa inchei cu acele ganduri in care sa mai "popularizez" nimicnicia, mitocania si toate racilele care se produc in Romania si ne ocupa tot timpul.

Pentru ca, daca psihologic, tot ce se intampla in spatiul socio-uman mioritic se poate motiva si transpune in practica cu care ne confruntam postdecembrist, indiferent de nivel, treapta, institutie sau entitate a puterilor separate ale statului exista, insa, un alt "calapod" la care se raporteaza toate lucrurile, vorbele si, in principal, faptele nostre pe care, din pacate, nu il iau in considerare nici mai marii politici, de la cel mai mare la cel mai mic, nici restul subordonatilor, indiferent de culoarea sau diferentierea lor.
Si pentru ca am mai vorbit despre acest "calapod" nu am putut incepe gandurile de astazi fara citatul de inceput. Care vizeaza valoarea.

Ce pacat ca oamenii au pierdut aceasta tinta, acest "target" aproape bimilenar cu care ne confrunta inaintasii nostri dar pe care noi nu ne mai "focusam"!

Il redau, din mai multe motive, unul fiind si acesta: cand fac ceva, cei care au jurat pe acest "calapod" la investitura, se gandesc la ceea ce au facut atunci ... odata? (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/coloseni/3/)

17 Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

17 Orice ati face, cu cuvantul sau cu lucrul, toate sa le faceti in numele Domnului Iisus si prin El sa multumiti lui Dumnezeu-Tatal.

Este singura certitudine care, cu adevarat, da valoare faptelor. Indifirent daca sunt facute de presedinti, premieri, parlamentari, magistrati, oameni de afaceri, functionari publici sau simplii cetateni. Depinde, insa, ce valoare dau vietii si statutului lor, mai ales in acest secol al extremelor, cand realitatea demonstreaza cu totul altceva decat vor vorbele lor.

Cum spunea si marele Will (Hamlet, Actul II, Scena 2):
"Polonius: Ce citeşti, măria-ta?
Hamlet: Vorbe, vorbe, vorbe."

Despre ... o ipoteza

„Excelența înseamnă a face lucruri obișnuite într-un mod ieșit din comun.” 

John Champlin Gardner (21 iulie 1933 – 14 septembrie 1982) a fost un romancier, eseist critic literar și profesor universitar american.

Un gand imi da tarcoale in acest moment de tristete nationala. Si nu pentru ineficienta actiune de salvare recenta, in contradictie cu mobilizarea excelenta de forte si mijloace din "cazul" Muntenegru, ci din cu totul alta directie.

Ca fost militar imi aduc aminte de una din "maximele" care ne guvernau existenta antedecembrista si pe care multi au "vehiculat-o", cred, mai mult sau mai putin voalat: "Nu lasa pe maine ce poti face astazi. Lasa pe poimaine, poate nu mai trebuie facut!".

As fi vrut sa nu existe aceste ganduri dar in tot contextul recentei tragedii si a interventiei unor personalitati din lumea justitiei care afirmau, aproape in toata media, ca daca s-ar fi cerut mandat de interceptare a unui telefon in "speta", acesta s-ar fi obtinut in cel mai scurt timp, s-a nascut, in mintea mea, o ipoteza ce mi-as dori sa nu se confirme. Si tot spre aceasta ipoteza m-a dus si ideea, vehiculata tot pe un post tv, ca a fost o greseala de pilotaj.

Aceasta ipoteza tine cont de mai multi factori dar in primul rand de reactia mai mult decat intarziata a tuturor organelor abilitate si a modului in care s-au prezentat, la fata locului, primii salvatori "en titre":

"Dupa un asemenea accident nimeni nu s-a asteptat la supravietuitori!".

Si spun acest lucru ca unul care, pasionat de aviatie (atat cat am putut zbura si eu, ca elev de liceu militar, cu planorul Blanik), urmareste aproape permanent interesantul serial "Dezastre in aer".

Nu vreau sa fac alte comentarii sau alte speculatii dar, dupa modul impardonabil de actiune al organismelor statului cu abilitati in "managementul" unor asemenea situatii, este clar ca "veriga slaba" nu mai este in partea politicului (care oricum este mai slab decat orice alta zona slaba), a institutiilor si subordonarii ci, pur si simplu, a reactiei omenesti poate chiar involuntare.

Pentru ca daca niste moti autohtoni s-au putut mobiliza spre zona critica, fara multe ordine s.a.m.d., cu atat mai mult institutii care au cheltuit miliarde de lei pentru inzestrare (oare ce, dar mai ales PENTRU CE?) trebuiau sa-si faca simtita prezenta cu tot "arsenalul" din dotare. Cel putin asa gandesc eu, un simplu cetatean, capitan in rezerva nepensionar.

As vrea ca ipoteza asta sa nu se confirme.

Nu numai pentru memoria celor doua vieti pierdute cat, mai ales, pentru linistea supravietuitorilor care, sunt sigur, sunt socati si au mustrari de constiinta pentru ca nu si-au putut salva colegii.

Sa dea Dumnezeu ca sa nu se implineasca zicala romaneasca "vinovat este mortul" iar "speta" in sine sa fie impulsul (sau oricum vrem sa-i spunem) spre excelenta, mai ales in astfel de momente.

Cat despre demisii, ele ar trebui sa continue pana la cel mai inalt nivel, mai ales datorita implicarii acelei "supt-ordonari" despre care scriam anterior.

Dar, cum romanul este plin de umor, probabil ca asta se va intampla "la pastele cailor" pentru ca tragedia se va incheia, cu siguranta, tot dupa un proverb romanesc pentru care imi cer iertare familiilor indurerate: "mortii cu mortii, vii cu viile!".

Cat despre adevarata stare a lucrurilor din cotidianul nostru mioritic (si ma refer la cei din scaunele inalte, capitonate si cu "aghitanti de cabinet") nu pot scrie, parafrazat, decat ceea ce Cartea Cartilor spunea intr-un anume loc:

"Doamne, iarta-i, caci nu stiu ce fac!"

Tot despre ... subiectul zilei

Cine sunt vinovatii pentru tragedia din Apuseni?

Toata simtirea nationala, mai putin NESIMTIREA institutionala vizata la cel mai inalt nivel, incearca sa raspunda la aceasta intrebare.
Daca tehnic exista o insiruire de fapte care atesta vinovatia celor care au permis zborul unei aeronave cu probleme, socio-uman aceasta pare a nu se gasi nici in cabinetele inaltilor demnitari cu functii importante si nici mai jos, la organele "supt-ordonate" ( si spun asa pentru ca totul fiind politizat, e greu sa spargi carapacea care-i va proteja pe adevarii vinovati).

Dar pentru ca speta se poate transpune in mult mai multe "tablouri" eu am gasit VINOVATII intr-o pilda veche de aproape doua mii de ani spusa, cu subinteles, de cel care, fara nici o vina, A PLATIT vina noastra, a tuturor. Explicatiile ei se gasesc usor si pe net, dar eu nu vreau decat sa o prezint.  Mai ales pentru cei care se indreptatesc singuri, in acest moment: (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/luca/10/).

29 Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: "Şi cine este aproapele meu?"	29 Dar el, voind sa se indrepteze pe sine, a zis catre Iisus: Si cine este aproapele meu?
30 Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.	30 Iar Iisus, raspunzand, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, si a cazut intre talhari, care, dupa ce l-au dezbracat si l-au ranit, au plecat, lasandu-l aproape mort.
31 Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.	31 Din intamplare un preot cobora pe calea aceea si, vazandu-l, a trecut pe alaturi.
32 Un levit trecea şi el prin locul acela; şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături.	32 De asemenea si un levit, ajungand in acel loc si vazand, a trecut pe alaturi.
33 Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el.	33 Iar un samarinean, mergand pe cale, a venit la el si, vazandu-l, i s-a facut mila,
34 S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.	34 Si, apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin, si, punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus la o casa de oaspeti si a purtat grija de el.
35 A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: "Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui îţi voi da înapoi la întoarcere."	35 Iar a doua zi, scotand doi dinari i-a dat gazdei si i-a zis: Ai grija de el si, ce vei mai cheltui, eu, cand ma voi intoarce, iti voi da.
36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?"	36 Care din acesti trei ti se pare ca a fost aproapele celui cazut intre talhari?
37 "Cel ce şi-a făcut milă cu el", a răspuns învăţătorul Legii. "Du-te de fă şi tu la fel", i-a zis Isus.	37 Iar el a zis: Cel care a facut mila cu el. Si Iisus i-a zis: Mergi si fa si tu asemenea.

Cat mai avem de invatat!

Doar tacere

In seara asta ... tac. 
Pentru sentimentul de neputinta in fata grotescului cotidian, pentru nefericita rezolvare a "voluntariatului", pentru ipocrizia celor care consuma banii publici (deci si ai mei) pentru scopuri cu totul altele decat cele pe care democratia si libertatea adevarate le cer, pentru ...

Tac in amintirea gestului suprem pe care doar anumite categorii profesionale stiu ca trebuie si pot sa-l faca si a lacrimilor inghetate pe un obraz tanar care a crezut in meseria pentru care se pregatea.

Domnul sa le odihneasca sufletele, cum spune Psalmul 23
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/23/):

1 (O cântare a lui David.) Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.	1 (Un psalm al lui David.) Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi.
2 El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;	2 La loc de pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit.
3 îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.	3 Sufletul meu l-a intors, povatuitu-m-a pe caile dreptatii, pentru numele Lui.
4 Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.	4 Ca de voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti. Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat.
5 Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.	5 Gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic.
6 Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.	6 Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului, intru lungime de zile.

Ma intreb, totusi: cate trebuie sa se mai intample pentru a ne trezi la realitate?

Si despre ... alta lectie

„Viața nu poate fi înțeleasă decât dacă privim în urmă și nu poate fi trăită decât dacă privim înainte.”

Søren Aabye Kierkegaard (n. 5 mai 1813, Copenhaga – d. 11 noiembrie 1855, Copenhaga) a fost un filozof, scriitor și teolog danez din secolul al XIX-lea.

Imi aduc aminte despre primii nostri ani de democratie originala.

Erau cateva fraze-sablon care te "executau", indiferent de statutul pe care-l aveai: "Ce-ai facut in ultimii cinci ani?" suna una dintre acestea.

Si: "N-ai mancat salam cu soia, nu ne poti invata democratia!" sablon mult mai distrugator si mai antidemocratic, dupa cum avea s-o demonstreze timpul. Pentru ca asa au fost primiti liderii, cu adevarat democrati, I. Ratiu, R. Campeanu si C. Coposu ca sa nu mai vorbesc de cei care atunci, in tulburii ani '90 militau pentru intoarcerea la Monarhia Constitutionala si la revenirea in tara a Majestatii Sale Regele Mihai. De la care puteam sa invatam, real, ce este democratia si care, poate, ar fi imprimat o alta traiectorie decat aceasta vrie continua in care ne-a aruncat, efectiv, esalonul doi al pcr despre care am facut referire si anterior si pe care, probabil, si "Lectia de istorie" il vizeaza.

Dar nu vreau sa continui ceea ce am postat ieri.

Astazi gandul ma duce, dupa cum bine banuieste cel care a inteles "talcul", la o stire media care puncta, saptamana trecuta, ca pe dulcele nostru plai mioritic s-a "reinventat" o reteta alimentara interesanta care a fost mai mult decat contestata "revolutionar", postdecembrist. SALAMUL CU SOIA.

Si de aici mi s-au conturat gandurile de astazi, ca simplu cetatean care a "servit" si el salam de soia in vremurile acelea mult contestate si care astazi se intreaba: la ce a folosit, postdecembrist, propaganda dusa impotriva a ceea ce nutritionistii lauda atat de mult, astazi: soia?

Normal ca nu este vorba de nostalgie. E, mai degraba, o realitate care bate viata si care ne arata cat de mult avem de invatat din trecut, daca vrem sa traim privind inainte. Conform citatului de inceput.

Dar ma asalteaza mult mai multe intrebari.

Care sunt maretele realizari ale democratiei originale comparativ cu cele ale trecutului? Cat de mult a crescut nivelul de trai si cum ne bucuram de libertatile castigate noi, oamenii de rand? Cum ne putem compara cu tarile civilizate care, absolut normal, cunosc o crestere a sperantei de viata si, deci, isi pot permite sa mareasca statutul de contribuabil activ? Si, nu in ultimul rand, excluzand sanatatea si educatia care, real, au ajuns niste Cenusarese mioritice, ce beneficii i-a adus lui "Badea Ion" faptul ca se poate vorbi liber si circula in lume cand realizarea traiului decent, atat de mult trambitat propagandistic si preelectoral devine o abjecta pacaleala dupa?

Sa ma mai intreb unde este genocidul si unde sunt vinovatii? Nu are nici un sens, atata timp cat traind in Romania, fapt ce ne ocupa tot timpul, vom descoperi, peste ani, ca nimic din ceea ce s-a vrut original nu s-a intamplat.

Din simplul motiv ca din "Lectia de istorie" cei "indriduiti" sa gestioneze marea comoara care este ROMANIA SUVERANA SI INDEPENDENTA n-au invatat nimic.

Cu toate ca, cu siguranta, cu totii s-au simtit atinsi de un alt cantec de Cenaclu. Vi-l amintesc, prin copy-paste (http://www.info98.ro/nanu/texte/afistext.php):  


Bade Ioane

Versuri Tudor Arghezi Bade Ioane m-aş gîndi să-ţi fac Un cîntec nou de ţi-ar mai fi pe plac Dă-ţi de la gură buciumul de-o parte  Că-ţi sună, prea departe  Cum ţi-ar plăcea ca ghiersul să mai fie De bărbăţie şi de vitejie Bărbat ai fost, o spune.. Pămîntul tău muncit şi-n rugăciune Că ţi-ai purtat prin veacuri greu povara  Mărturiesc ogoarele şi ţara Clădit în suferinţă şi răbdare  I-ai dat şi sînge şi sudoare Cînd ceasul deşteptării ţi-a sunat  Şi sînge şi sudori le-ai înviat Ţi-ai deşteptat şi morţii şi cu toţii  V-aţi dovedit măreţi şi strănepoţii Bade Ioane m-aş gîndi să-ţi fac Un cîntec nou dacă ţi-ar fi pe plac  Să-ţi fac un cîntec , vorbele-mi sunt goale Şi nu au frumuseţea din... cîntecele tale Bade Ioane m-aş gîndi să-ţi fac Un cîntec nou de ţi-ar mai fi pe plac ... O alta lectie la care nu stiu cati politicieni ar obtine nota de trecere!

Despre ... lectii

Desi aveam in minte cu totul alt subiect, nascut nu numai din "speta nationala" Bianca&co dar si din continua iluzorie "asanare", prin exemplu personal, a democratiei noastre originale ( o utopie la fel de mare ca si libertatea noastra, atata timp cat cei carora le putem da exemple raman eternii neanderthalieni coborati din limuzine de fite) si din ultimele "partituri" ale "concertului pe mai multe voci" inter-palate, m-am oprit la niste lectii vazute azi la doua emisiuni ale postului 1 TVR care, realmente, m-au pus pe ganduri.

Prima, "Pro Patria" a prezentat doua "exceptii" de la regula junglei in care, natural, ne ducem existenta mioritica si anume proiectul "Alearga de ziua ta" si interventia exceptionala a eminentilor profesionisti cardiologi de la Spitalul Militar pentru salvarea unei vieti. 

Nu pot spune decat "JOS PALARIA!" si cat mai multe asemenea prezentari care, de fapt, ar trebui sa inlocuiasca cenusiul stirilor tabloide si de scandal politic care ne duc intr-o cu totul alta lume decat cea civilizata.

Ajuns aici trebuie sa punctez si a doua emisiune de astazi, "Viata satului" unde am descoperit ceva care m-a impresionat si mai mult. O "Lectie de istorie" pe care o redau, prin copy-paste, fara nici un alt comentariu decat acesta: desi am copiat-o de pe http://portiaderas.blogspot.ro/2011/08/lectia-de-istorie-de-radu-pietreanu.html nu este nimic de ras in ea. Poate de plans. 

Lectia de istorie

de Radu Pietreanu

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
Fără urletul lui Horea am fi sclavi și azi pe roată
Iară hunii din pustiuri nobilime elevată!
Fara paloșul lui Ștefan am fi pașalâc turcesc
Robi umili care cu grâne tot Islamul îl hrănesc!
Dacă nu muream in luptă la Neajlov si la Rovine
N-am mai fi avut biserici unde neamul să se-nchine!
Nu trecurăm peste veacuri ca o nație coruptă
Ci cu aspre sacrificii, și cu jertfă, și cu luptă!
Si a trebuit adesea, spre a ne salva norodul
Sângele lui Brâncoveanu să inunde eșafodul
Trupul lui Ioan Cumplitul să se sfâșie-n bucăți
Umărul lui Avram Iancu să se sfarme de cetăți
Plânsul lui Vladimirescu să răsune din fântâni
Ca un preambul la imnul ”Desteptați-vă români”
Fierul scos din pieptul țării ne-a fost arma si necazul
Si coroană pentru Doja, si baltag pentru Viteazul
Munții noștri aur poartă, am putea să fim bogați
Insă nu ne sunt salvare, ci motiv să fim prădați
Biciuiți de monștrii vremii și răpuși de neputință
Am trecut peste milenii cu speranță si credință
Si-am nădăjduit că poate neamul nostru într-o zi
Printre alte mândre neamuri ca o stea va străluci...

Astăzi... cine ni-s eroii? Cine-i gata ca să moară
Pentru sfânta Libertate, pentru neam si pentru țară?
Grașii și libidinoșii, snobii si analfabeții
Banii mulți și burta plină pentru ei sunt sensul vieții
Niște lacomi fără școală, niște scârbe, niște javre
Care pentru-o șpagă calcă fără milă pe cadavre
Parlamentul Europei ne-a cerut reprezentanții
Si-am trimis toți imbecilii, proastele și aroganții
Să ne facă de rușine cerând mită pe la toți
Si să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți
Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale
Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale
Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume
Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume?
Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul
De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul?
Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili
Să ia frâiele în mână de la viermii incapabili?
Creierele geniale sunt trimise la străini
Spre-a nu-i încurca la furturi pe-acești avortoni cretini
Cincisprezece milioane, câți am mai rămas prin țară
Să fim pentru haimanale animale de povară
Să muncim pe brânci o lună iar ei să ne dea salar
Cam cât lasă ei pe seară șpagă la vreun ospătar
Nu mai vreau să văd prin blocuri cum ne mor de frig bunicii
Si nici mame disperate, ”ce le dau la ăia micii”
Nu mai vreau să-mi văd părintii dependenți de tratamente
Si cu banii pentru hrană cumpărând medicamente
Nu mai vreau să-mi văd soția umilită la ghisee
Sau copilul dat afară, că-i sărac, de prin licee
Ca o boala fără leacuri, ca un cataclism mă sperie
Cum trăiesc în lux netoții iar capabilii-n mizerie
Eu aștept Reînvierea, când din marile morminte
Vor ieși din nou Eroii înarmați c-un bici fierbinte
Si vor face curățenie printre cei ce ne-au furat
Spre a fi din nou în lume Neamul Binecuvântat!

Grozave lectii, nu?

Despre ... descoperiri

"Iluziile pierdute sunt adevaruri descoperite". - Daniel Webster

La ultima "aparitie" am omis sa specific ca, dupa prima intalnire cu "democratia" vulpea, meditand la "speta" tocmai consumata, si-a spus:

"Asa o fi in democratie!". Si si-a continuat drumul prin padure. Spre descoperirea adevarului, in toata nuditatea si cinismul lui. Si spre certificarea citatului de inceput.

Meditand la tot ce se intampla in jurul nostru, nu numai pe dulcele nostru plai ci global, mai ales in "lumea buna" a democratiilor cu traditie, imi dau seama ca bancul este mai real ca oricand si ca cei 25 de ani pe care trebuie sa-i traversam pentru a invata democratie sunt, de fapt, o alta iluzie pierduta.

Real, pentru ca se aplica perfect diferentelor enorme pe care capitalismul de jungla, inuman si non-social, le-a creat si le adanceste intre cei "de sus", care AU si cei de jos, care nici macar nu mai au la ce visa.

Si pentru ca releva cat de adevarata este o alta zicala care spune "FAPTE, NU VORBE!".

Ca este asa o demonstreaza realitatea cotidiana, intre care si stirea cum ca nu stiu cati ofiteri superiori cu responsabilitati in gestionarea rachetelor nucleare au "gafat" la un examen, cu rezultate aflate din timp samd, samd. Ce nu a prezentat media este cum s-au autosesizat autoritatile in drept din acele tari, mai ales in acea tara care ne tot piseaza pe noi ca justitia nu este independenta. Si nici ce masuri concrete s-au luat in "speta" care, oricand, poate produce un real "Ultimul tarm".

Dar asa o fi in democratie!!!!!!!!!!!!!!

Dar nu despre asta m-am gandit in aceste zile de pauza.

Vad cum, tulburator, pactul mioritic de coabitare ne transmite tot mai multe tunete si fulgere, inclusiv pe acest domeniu, firbinte, al independentei si separatiei puterilor in stat. 

Nu am sa inteleg cum este cu aceasta independenta si separatie atata timp cat unele personalitati sunt numite politic si chiar insusi presedintele, care ar trebui sa fie cel mai independent si separat, este "emanatul" unui partid de care, apoi, se dezice !?! (iluzii pierdute).

Si nici nu am sa inteleg cum cei care, trebuind sa plateasca pentru lacomia lor, (pe care au invatat-o, din pacate, de la democratii occidentali "cu vechime") tradusa in spatiul nostru in milioane nejustificate din BANII STATULUI, ajung "mari probleme medicale" la primirea verdictelor, imbolnavindu-se subit.

Democratie sau simple iluzii pierdute?

De prea multe ori, cel putin in ultimii cinci ani, s-a demonstrat ca totul este o iluzie, o spoiala, o bascalie la adresa omului simplu, opresat si batjocorit de toti cei care, constitutional, ar fi trebuit sa le apere drepturile si libertatea castigate asa cum au fost castigate.

Sau e si asta tot o iluzie pierduta, simplul cetatean pierzand continuu, fara nici un castig?

Dar este normal sa fie asa, oricat ar incerca "specialistii" sa o conteste.

O spune cel mai intelept dintre oameni, Solomon, intr-o carte de invatatura numita Eclesiastul (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/eclesiastul/1/):

9 Ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare.	9 Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece, caci nu este nimic nou sub soare.
10 Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iată ceva nou!", demult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.	10 Daca este vreun lucru despre care sa se spuna: "Iata ceva nou!" aceasta a fost in vremurile stravechi, de dinaintea noastra.

Care, cu siguranta, a avut si el multe iluzii pierdute. Dar din cu totul alta cauza, nu cea a aflarii democratiei.

  

Despre ... democratie?

„Când un guvern se teme de cetățeni, e democrație. Când cetățenii se tem de guvern, este dictatură.”

Thomas Jefferson (n. 13 aprilie 1743 – d. 4 iulie 1826) a fost al doilea vicepreședinte și al treilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1801 – 1809), autor al Declarației de Independență (1776), și unul dintre cei mai influenți dintre “părinții fondatori” ai Statelor Unite. Evenimentele majore din timpul președinției sale includ Louisiana Purchase, (Achiziția Louisianei), (1803), Actul Embargoului din 1807 și Expediția lui Lewis și Clark (1804 – 1806).

In timp ce urmaream ultimul masters la snooker (despre pasiunea asta mi-am expus puncrul de vedere cu mai mult timp in urma) si butonam, in pauza, comanda televizorului am gasit, intre alte emisiuni tv si una in care se discuta despre modul "democratic" in care ambasada celei mai democratice tari a "realizat" o conferinta de presa pe dulcele nostru plai mioritic.

In treacat am ascultat cateva interventii, intre care si cele ale unui distins avocat si, sincer, dupa modul de expunere a "spetei", situatia m-a pus pe ganduri.

Tocmai de aceea am inceput cu unul dintre citatele fostului presedinte american, "unul dintre cei mai influenți dintre “părinții fondatori” ai Statelor Unite", cum spune si nota de prezentare care-l completeaza.

Poate invata cineva din asta. Cu toate ca ma indoiesc.

Si ma indoiesc, pentru ca in politica noastra si nu numai a circulat si, probabil, mai circula dar s-a si implementat un banc la care am facut referire si anterior dar pe care acum, in context, am sa-l scriu integral, cerand scuze pentru termenii nu tocmai decenti ( pe care am sa-i inlocuiesc cu bip-urile de rigoare). Dar este mai mult decat relevant, atat la nivel micro, national cat si macro, international:

Vulpea se plimba prin padure. Si ajungand ea in poiana din poveste, uitandu-se in sus vede corbul care zbura tacticos. Dar nu normal, ci pe spate.

- Corbule, ii spune ea, nu asa se zboara!

- Ba da, ca e DEMOCRATIE. Zbor cum vreau si cum imi place!

Vulpea ii da dreptate, doar e democratie. Si incepe si ea sa mearga prin padure, pe spate.

Se intalneste cu ursul.

- Ce faci cumatro? o intreaba Mos Martin.

- Ma plimb, raspunde candida vulpea.

- Pai asa te plimbi?

- Ma plimb cum vreau eu, doar e democratie, raspunde cumatra sigura pe ea.

- Da, e democratie? se mira ursul. Lasa ca-ti dau eu democratie!

Si ursul ii da ... o (bip) ... democratie.

La fel se intampla cu lupul, cu leul, cu ...

Inebunita vulpea de atata "democratie" fuge suparata in poiana si striga spre corb, care-si continua netulburat zborul pe spate:

- Mai corbule, mi-ai spus ca este democratie si pot face ce vreau eu.

- Mai proasto, i-o reteaza corbul, DEMOCRATIA E SUS, JOS E .......(bippppppp) 

Nu este normal, deci, sa ma uit la snooker?