duminică, 26 ianuarie 2014

Despre ... valoare

„Nu disprețui lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.” - Octavian Paler

Da, m-am saturat!
De mojicie, ipocrizie si prostie. De minciuna si manipulare. De incopetenta si megalomanie. De ....tot ce este anormal pentru o viata decenta dar ridicat la rang de virtute de TOTI cei care ne conduc.

M-am satura de guvernantii incapabili sa inteleaga ca un Comandament de iarna nu se organizeaza post-factum ci ante-factum. Ca urmare avem autostrazi si drumuri blocate pentru ca utilajele au asteptat in parcuri dispozitiile comandamentelor. Iar cand nu pica nici macar un fulg de zapada, cel putin doua utilaje consumau motorina degeaba in zona in care locuiesc.
Acum ce-i de facut, ca armata nu mai este ca pre vreamea "aia", cand toti profitau de ea?

M-am saturat de scenarii si comentarii fara finalitate, de spionita, dezinformare si indiferenta fara de soarta simplului cetatean. De gesturi "pentru a da bine pe sticla", de actiuni pentru a "imbuna stapanii".

Din aceasta cauza m-am hotarat sa inchei cu acele ganduri in care sa mai "popularizez" nimicnicia, mitocania si toate racilele care se produc in Romania si ne ocupa tot timpul.

Pentru ca, daca psihologic, tot ce se intampla in spatiul socio-uman mioritic se poate motiva si transpune in practica cu care ne confruntam postdecembrist, indiferent de nivel, treapta, institutie sau entitate a puterilor separate ale statului exista, insa, un alt "calapod" la care se raporteaza toate lucrurile, vorbele si, in principal, faptele nostre pe care, din pacate, nu il iau in considerare nici mai marii politici, de la cel mai mare la cel mai mic, nici restul subordonatilor, indiferent de culoarea sau diferentierea lor.
Si pentru ca am mai vorbit despre acest "calapod" nu am putut incepe gandurile de astazi fara citatul de inceput. Care vizeaza valoarea.

Ce pacat ca oamenii au pierdut aceasta tinta, acest "target" aproape bimilenar cu care ne confrunta inaintasii nostri dar pe care noi nu ne mai "focusam"!

Il redau, din mai multe motive, unul fiind si acesta: cand fac ceva, cei care au jurat pe acest "calapod" la investitura, se gandesc la ceea ce au facut atunci ... odata? (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/coloseni/3/)

17 Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.17 Orice ati face, cu cuvantul sau cu lucrul, toate sa le faceti in numele Domnului Iisus si prin El sa multumiti lui Dumnezeu-Tatal.

Este singura certitudine care, cu adevarat, da valoare faptelor. Indifirent daca sunt facute de presedinti, premieri, parlamentari, magistrati, oameni de afaceri, functionari publici sau simplii cetateni. Depinde, insa, ce valoare dau vietii si statutului lor, mai ales in acest secol al extremelor, cand realitatea demonstreaza cu totul altceva decat vor vorbele lor.

Cum spunea si marele Will (Hamlet, Actul II, Scena 2):
"Polonius: Ce citeşti, măria-ta?
Hamlet: Vorbe, vorbe, vorbe."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu