Despre ... vinovatie si vinovati

"Fiecare om este vinovat pentru toate lucrurile bune pe care nu le-a făcut." - Voltaire

Nu sunt cosmopolit dar nici antisemit. Poate pana in urma cu douazeci de ani puteam fi acuzat de una sau de alta, functie de interesul care ma "directiona". Si poate, tot pana atunci, as fi putut diseca poezia despre care tocmai am facut ieri referire fara nici un comentariu. Si, cu siguranta, mi-ar fi reusit si m-as fi inscris si eu in lista celor care se erijeaza prin vorbe, de fatada, in mari democrati in timp ce trairea lor reala, din fapte, demonstreaza contrariul.

Dar nu despre asta mi-am propus sa las aici cateva ganduri. Ma simt dator sa continui ceea ce nu am facut ieri, adica sa subliniez un fapt care mi se pare mai mult decat relevant pentru contextul geopolitic pe care-l traim, pe dulcele nostru plai mioritic. 
Adica sa vorbesc despre vinovatie si vinovati.

Ca introducere, mi se pare aberant sa faci remarci de genul celor pe care le-am gasit pe site-ul la care am facut ieri referinta, pentru sublinierea unor versuri care, oricum, pentru multa "lume buna" reprezinta un "mar al discordiei".
Ceea ce am observat, insa, este ca exista punctat, foarte bine si relevant, chiar in versurile cu pricina, un adevar pe care noi, romanii secolului 21 il ignoram si-l ocolim cu mare abilitate: CARE ESTE VINOVATIA SI CINE SUNT VINOVATII pentru starea de fapt, atat de deplansa de poet, atunci, si cu care rezonam, pentru ca este atat de autentica, noi astazi.

Care este VINOVATIA?
Aceea de A ADUCE pe altii sa ne administreze treburile interne.
La cate minti luminate a avut si are Romania si la cata inteligenta, inca nedescoperita sau neetalata, poseda cu siguranta faptul de A ADUCE strainii ca sa ne gestioneze treburile interne reprezinta o grea povara, o mare vinovatie.

Cu o singura exceptie, dupa parerea mea: aducerea dinastiei Hohenzollern-Sigmaringen.

Cine sunt VINOVATII ?
Pai, daca o luam istoric, cei care au avut INTERESE OCULTE, PERSONALE si in totala opozitie cu interesul national, de la boierii ahtiati dupa putere, bonjuristii pasoptisti, comunistii de aceeasi factura si "democratii" zilelor noastre, indiferent daca ei s-au autointitulat "luminati", "revolutionari" sau "comunitari".
Pentru ca, din nefericire pentru aceasta tara sarac-bogata si poporul ei, avantajele s-au regasit in pungile si buzunarele LOR, pline de comisioane, in detrimentul  natiunii care a suportat, mereu, plocoanelor platite pentru aceasta.
Deci nu natiile atat de dur judecate in poezie sunt vinovate ci ACEI ANUME REPREZENTANTI AI ACESTORA care au speculat vanitatea mioritica, transformand-o in avantaj propriu. Cum, de altfel, s-a intamplat si cu ultima criza economico-financiara pe care noi nu reusim s-o depasim.

In context, coroborand citatul de inceput cu mesajul, mai mult decat relevant, pe care l-am vizionat, de dimineata, pe un post tv pe care majoritatea il ignora, SPERANTA TV, am mai gasit un raspuns la cele doua intrebari amintite.
El se regaseste intr-o poezie, cu care inchei gandurile de astazi, cu speranta ca meditand la ea si la tot ce ne asteapta, vom putea depasi starea in care ne gasim si vom avea un an mai bun, mai plin de impliniri si binecuvantari.

Si ne arata, de fapt, originea raului pe care-l tot tragem dupa noi, de care nu dorim sa ne debarasam si pe care-l postulam, cu totii, mari si mici prin lucrurile bune pe care nu le facem.

Costache Ioanid - Nu-i singur Iuda vinovat
(http://www.resursecrestine.ro/poezii/31904/nu-i-singur-iuda-vinovat)


Nu-i singur Iuda vinovat
de sângele ce se dădu.
Nici marii preoţi, nici Pilat,
ci lumea-ntreagă, prin păcat!
Şi eu, şi tu…

Nu drumul greu spre Golgota,
nici biciul, când Isus căzu.
Şi dacă crucea grea era,
povara noastră şi mai grea!
Şi eu, şi tu…

Nu patru cuie L-au pătruns,
când El pe cruce se-aşternu.
Ci noi, cu sufletul ascuns,
cu mii de patimi L-am străpuns!
Şi eu, şi tu…

Nu doar bătrânii cărturari,
nu doar mai marii preoţi, nu!
Şi noi am râs, cu ochii murdari,
şi noi suntem cei doi tâlhari!
Şi eu, şi tu…

Şi nu ostaşilor prin sorţi
cămaşa albă Şi-o dădu.
Ci tuturor! Dar tu n-o porţi!
Şi, fără ea, toţi suntem morţi!
Şi eu, şi tu…

Nu doar în stânci, sub lilieci,
nu doar sub lespede zăcu.
Ci L-am ascuns ca pentru veci
sub piatra unor forme reci,
Şi eu, şi tu…

Şi-acum Isus cel condamnat
azi El te-ntreabă :”Da sau nu ?
Eşti tu sau nu eşti vinovat?”
Eu am spus da! Şi-am fost iertat.
Eu am spus da.
Dar tu ? Dar tu?…