Intre multele amintiri pe care le am din perioada trecuta persista, in aceste zile, un banc de actualitate. Il redau asa cum mi-l amintesc cu scuzele de rigoare daca nu este "conform cu originalul.
"Un reporter merge, in plina campanie agricola, sa faca un reportaj intr-o comuna oarecare. Ajungand in centru vede o batranica, de fapt singura pe care o putea intervieva. Curios, dar si intrigat, o opreste si o intreaba:
- Mamaie, unde sunt tinerii?
- La caminul cultural, invata engleza.
- Dar femeile?
- Tot acolo.
- Si barbatii?
- Invata engleza la caminul cultural. Tot acolo si batranii.
- Mamaie, continua curios reporterul, dar cine culege recolta?
Mamaia raspunde sagalnic:
- I don't know. Maybe the army!"
Nu am nimic cu saracii napastuiti de vesnicul imprevizibil "general iarna" care, ca si in anii anteriori, loveste nemilos mai ales in zonele sarace si saracite de incompetenta celor care ne-au facut visul de libertate un cosmar.
Degeaba se intarata cu inversunare, unii impotriva altora, mai marii nostri.
Iarna ne va lovi, de fiecare data la fel acolo unde ne doare, pentru ca bunul simt care ne obliga sa avem grija de viata noastra avand grija de natura inconjuratoare a disparut in goana noastra nebuna dupa inavutire. Vara vom fi potopiti de inundatii devastatoare.
Si asta pentru ca am ras padurile, am ajuns sa dispretuim masurile de protectie si sa uitam ca ceea ce s-a realizat de generatii nu se va putea inlocui in cativa ani de democratie originala mioritica. Dovada sunt muntii "devorati" de gaterele care au inghitit "aurul verde" din prea putina intelepciune a celor care au permis acest jaf si din lipsa de bun simt care, postdecembrist, nu se mai gaseste decat in foarte putine zone, altele decat cele "capitaliste".
Pe o banderola, la un post tv oarecare, citeam: "Extraordinar! Ninge iarna!".
Ma intorc la tragedia inzapezirii. Vedeam astazi cum oamenii, adusi la disperare de troienele care ingropau casele, incearca sa supravietuiasca. Si cum institutiile statului incearca sa ajute acolo unde situatia impune.
Si nu inteleg, deci, de ce trebuie aruncate invective pentru o sitiuatie sau alta. Vinovatii adevarati nu sunt batranii care au ramas singurii localnici, aproape izolati, in sate care, incet dar sigur, se sting caci tineretul este plecat "spre alte tari de soare pline". Ce sa faca aici, cand nici limba engleza nu mai ajuta pe nimeni? Sa caute adevaratii vinovati, care sunt toti cei care au guvernat pana acum, au profitat din plin de statutul conferit de postul "sus pus" fara nici o urma de bun simt, fara nici o teama sau remuscare fata de iluziile pierdute ale celor mai multi dintre noi?
O utopie sau, mai rau, o alta calamitate, mai mare decat cea prezenta si cele trecute pentru ca, nu-i asa, traim in Romania, adevarata tara a tuturor posibilitatilor.
Noroc ca mai avem ceva armata si dotarea necesara unor asemenea timpuri. Din pacate, insa, batalia cu natura nu s-a terminat si ma gandesc,cu groaza, ce va fi la un dezghet brusc. Dar poate natura nu va fi chiar atat de dura cu oropsitii de astazi.
Sau, poate, Dumnezeu se va indura si de noi, dupa cum suna si cantecul acela "Doamne, ocroteste-i pe romani!".
Dar ramane aceeasi mare intrebare: macar din bun simt, cei din cabinetele bine incalzite, isi doresc si ei acest lucru?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu