marți, 28 ianuarie 2014

Despre una ... despre alta

„Nu eşti răspunzător pentru că te naşti. Dar eşti direct răspunzător pentru ce trăieşti.” — Tudor Mușatescu

In lungul sir de probleme care apar mai mult sau mai putin "directionat", sau "cu dedicatie", am observat lupta acerba intre doua tabere, ca sa nu spun intre doua entitati media. Nu stiu cat dintre eforturile depuse de fiecare dintre ele servesc cetateanului de rand dar, cu siguranta si unii si altii, aparandu-si "protejatii" ar trebui sa respecte, daca nu limitele normalitatii si moralitatii, cel putin cele cateva licariri pe care inaintasii le-au lasat, intre care si citatul de inceput.

Astazi, departe de a ma lasa influentat de unii sau altii (cu toate ca stau si eu, ca simplu cetatean care a avut, odata, o functie si ma intreb cum poate ajunge un sarac bugetar, chiar si cu "statut" mai inalt, sa devina prosper "latifundiar" fara "aportul" traditionalei, de acum, "rude bogate") ma gandesc cat de actuale sunt doua melodii, una veche, alta mai noua ale caror versuri vreau sa le las aici, prin copy-paste.

Spre aducere aminte a ce era, ce este si ce putea fi!

Vinovatii fara vina

Sunt curat la trup curat la suflet
Vreau sa-i înteleg si sa iubesc
Nu conteaza cât de lung am parul
Important e cât de mult gândesc.
Simt în trup pletosii daci, comati
Firea mea e saltul omenesc
Nu conteaza cât de lung am parul
Important e cât si cum gândesc.

R: Lume, lume, soro lume
De ce esti prea rea de gura?
De ce ne privesti cu ura?
Vinovatii fara vina
Cer sa se faca lumina.

Vreau sa-înalt castele de gândire
Vreau sa fiu lasat sa simt cum cresc
Nu conteaza cât de lung am parul
Mai presus e cât si cum gândesc.
Nu e loc de noi în lumea voastra
Nu-s din noi acei ce ne muncesc
Si tin cont de cât de lung am parul 
Nu de cum si cât de mult gândesc.

Hei, voi neatenti la soarta noastra
Hei, noi ce ne credeti pui de drac
Gândurile voastre sunt si ale noastre
Gusturïle însa nu ne plac.

si

Zbor cu parapanta

Ai mei ascultau cel mult Frații Petreuș
Copil fiind, optam pentru Feriți-vă de Măgăruș
Muzica nu-mi era în vreun fel primordială
Și-n afară de Michael, n-aveam nicio gară
Plus niște Queen, niște Roxette și cam atât
Apoi am dat de rap și filmul meu s-a rupt
I-am spus lu' maică-mea că asta vreau să fac
N-a zis nimic, a dat din cap, n-am înțeles, dar m-a lăsat
Știa ea ce știa, plus c-o să fie greu
Acuma, la răscruce, mă-ntreb cine-s eu
Un prost cu buzunaru' gol și cu inima frântă
Poate c-așa o fi, dar prostu' nu, nu plânge, prostu' cântă...

Despre una, despre alta
Un fel de zbor cu parapanta
Când eu am rău de înălțime
Asta-i despre mine, despre tine, despre oricine, despre nimeni

Văd fiecare melodie ca pe-un fel de puzzle
Când scriu și-mi place-s plin de viață, mai ceva ca Lazăr
Renasc cu fiecare piesă scrisă sau emoție transmisă
Fie că e veselă sau tristă
Și da, vorbesc de mine-n general și-n mare parte
Poate ca nu-s decât un egoist sau poate-poate
C-așa văd eu muzica asta-personală
Mă-ntreb mereu în ce măsură-i o greșeală
Că da, doar asta vreau să fac de-acum încolo
Mă las de ieri dacă tu vrei s-o ard rapper-ul p****o
Mă sperie când văd tot ce se-ntâmplă
Dar asta nu-i despre ce-nspăimântă
Piesa asta-i despre unu' care cântă...

Despre una, despre alta
Un fel de zbor cu parapanta
Când eu am rău de înălțime
Asta-i despre mine, despre tine, despre oricine, despre nimeni

Acuma tot felul de gânduri mă-ndeamnă să-mi dau cu presupusul
Ele nu știu deja că știu că dragostea-i răspunsul
Și da, sunt conștient de felul în care sună
Și da, sunt conștient ce fac: muzică bună
Bariere, încerc să scap de ele
Regret că n-am putut s-o fac și mai devreme
Ne lovim de probleme în loc să ne lovim de stele
Ne punem piedică în timpurile astea grele
Când ura sau prostia, ignoranța sau mândria spintecă tot
Muzica vindecă tot
Orice rană, oricât de adâncă
Omul ăsta poa' să râdă, poa' să plângă
Dar e cel mai liniștit atunci când...

Despre una, despre alta
Un fel de zbor cu parapanta
Când eu am rău de înălțime
Asta-i despre mine, despre tine, despre oricine, despre nimenï


Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 


Ramane o intrebare: cum privim realitatea din versurile de mai sus.
Si nu pentru ca traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul ci pentru ca, cel putin la acel nivel inalt al "protejatilor" de care vorbeam nimeni nu pare a fi raspunzator pentru felul CUM SI CE traiesate.

O spun si versurile din "speta".





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu