"Mândria unora nu e decât strălucitul monument funebru, pe care şi l-au ridicat asupra sufletului mort de mult."
Nicolae IORGA
Am re-revazut un film de Oscar care, acum, mi-a relevat un adevar pe care l-am punctat si cu alta ocazie si care, astazi se potriveste de minune cu citatul marelui nostru inaintas.
De data aceasta nu m-au mai impresionat scenariul, costumele si regia sau interpretarea actorilor care, oricum, au realizat o pelicula de exceptie, meritorie pentru premiile primite.
M-a impresionat si m-a pus, realmente pe ganduri, mandria si aroganta unor personaje, cu siguranta in stransa concordanta cu realitatea care, cel putin la vremea aceea, au fost in stare sa afirme ca nici Dumnezeu nu putea opri mandria lansata la apa in primavara anului fatidic cand "Titanicul" a pornit in primul si ultimul sau drum.
Si inexplicabila comportare a unui capitan de vas care, uitand de pregatirea si experienta care-l recomandasera pentru post, s-a complacut in a le satisface, megalomanilor V.I.P.-uri, toate hachitele care au condus la pierderea a 1500 de vieti omenesti.
Uimitor este, asa cum prezenta filmul, ca inaintea acestei mari tragedii, acesti adevarati vinovati, sa nu spun criminali, au participat la un serviciu religios cu constiinta impacata, zic eu, ca au pacalit Creatorul.
Poate fi vreo legatura intre tragedia Titanicului si tragedia unei tari?
Depinde din ce punct de vedere este privita problema.
Analistii vor trata problema prin prisma experientei si a apartenentei la o tabara sau alta.
Politicienii vor spune ca nu exista nici o legatura si vor veni cu argumente care mai de care mai pertinente. Puterea, din punctul ei de vedere, opozitia din al ei. Dar cu siguranta nu vor gasi nici o legatura intre cele doua, asa cum nu gasesc nici o legatura intre promisiunile electorale si realitatea postelectorala.
In treacat, unul din candidatii USL a avut ca slogan, la alegerile din 2012, "Votezi USL, votezi pentru tine!". Care-i realitatea, se vede mai bine decat vorbele. Si asta nu de ieri sau din 2012 ci imediat din 1990.
Si am ajuns si la "miezul" gandurilor de astazi.
Urmarind, deci, filmul si vazand grandomania si vanitatea unui patron de nava si a unor "acoliti", bogatani sau oligarhi de vaza, in dispret total fata de ceea ce ar fi trebuit sa presupuna o prevedere fata de parcursul unui traseu periculos si imprevizibil, coroborat cu inepta atitudine fata de siguranta "maselelor", mi-am permis sa fac analogia cu o tara condusa la fel, de oameni asemanatori spre un asemanator dezastru.
Suna straniu?
Citatul marelui Iorga, mai mult decat adevarat are, insa, un adevar mai abscons: din pacate monumentul funebru nu este ridicat doar deasupra sufletelor LOR, moarte de mult ci si deasupra celor care "beneficiaza" de efectele mandriei, arogantei si interesului personal al acestora.
Si pentru ca nu vreau sa inchei doar in acest tablou sinistru, vreau sa amintesc un alt film pe care l-am vazut ieri, documentar de data aceasta, care prezenta viata unui politician strain, de impact care, desi pe plaiul mioritic nu prea este agreat, ar putea da lectii multora dintre cei care se autointituleaza patrioti.
Nu m-am gandit la alte aspecte ale vietii si carierei respectivului ci la faptul ca, in conditii de trista stare pentru tara pe care o reprezinta, a reusit sa-si impuna vointa pentru ca tara respectiva sa devina si sa revina la vechea ei performanta, chiar daca au aparut multe controverse pe aceasta tema. Si pentru ca filmul merita atentie, nu numai spre studiu, fiind realizat de un occidental, am sa-l "popularizez: "Eu, Putin - Povestea unei vieti".
Pentru toate aceste aspecte, insa, gandul de astazi nu se poate separa de un pasaj pe care, desi l-am mai pus pe blog, trebuie sa-l repet spre stiinta, meditare, atitudine: (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/proverbe/16/):
Am re-revazut un film de Oscar care, acum, mi-a relevat un adevar pe care l-am punctat si cu alta ocazie si care, astazi se potriveste de minune cu citatul marelui nostru inaintas.
De data aceasta nu m-au mai impresionat scenariul, costumele si regia sau interpretarea actorilor care, oricum, au realizat o pelicula de exceptie, meritorie pentru premiile primite.
M-a impresionat si m-a pus, realmente pe ganduri, mandria si aroganta unor personaje, cu siguranta in stransa concordanta cu realitatea care, cel putin la vremea aceea, au fost in stare sa afirme ca nici Dumnezeu nu putea opri mandria lansata la apa in primavara anului fatidic cand "Titanicul" a pornit in primul si ultimul sau drum.
Si inexplicabila comportare a unui capitan de vas care, uitand de pregatirea si experienta care-l recomandasera pentru post, s-a complacut in a le satisface, megalomanilor V.I.P.-uri, toate hachitele care au condus la pierderea a 1500 de vieti omenesti.
Uimitor este, asa cum prezenta filmul, ca inaintea acestei mari tragedii, acesti adevarati vinovati, sa nu spun criminali, au participat la un serviciu religios cu constiinta impacata, zic eu, ca au pacalit Creatorul.
Poate fi vreo legatura intre tragedia Titanicului si tragedia unei tari?
Analistii vor trata problema prin prisma experientei si a apartenentei la o tabara sau alta.
Politicienii vor spune ca nu exista nici o legatura si vor veni cu argumente care mai de care mai pertinente. Puterea, din punctul ei de vedere, opozitia din al ei. Dar cu siguranta nu vor gasi nici o legatura intre cele doua, asa cum nu gasesc nici o legatura intre promisiunile electorale si realitatea postelectorala.
In treacat, unul din candidatii USL a avut ca slogan, la alegerile din 2012, "Votezi USL, votezi pentru tine!". Care-i realitatea, se vede mai bine decat vorbele. Si asta nu de ieri sau din 2012 ci imediat din 1990.
Si am ajuns si la "miezul" gandurilor de astazi.
Urmarind, deci, filmul si vazand grandomania si vanitatea unui patron de nava si a unor "acoliti", bogatani sau oligarhi de vaza, in dispret total fata de ceea ce ar fi trebuit sa presupuna o prevedere fata de parcursul unui traseu periculos si imprevizibil, coroborat cu inepta atitudine fata de siguranta "maselelor", mi-am permis sa fac analogia cu o tara condusa la fel, de oameni asemanatori spre un asemanator dezastru.
Suna straniu?
Citatul marelui Iorga, mai mult decat adevarat are, insa, un adevar mai abscons: din pacate monumentul funebru nu este ridicat doar deasupra sufletelor LOR, moarte de mult ci si deasupra celor care "beneficiaza" de efectele mandriei, arogantei si interesului personal al acestora.
Si pentru ca nu vreau sa inchei doar in acest tablou sinistru, vreau sa amintesc un alt film pe care l-am vazut ieri, documentar de data aceasta, care prezenta viata unui politician strain, de impact care, desi pe plaiul mioritic nu prea este agreat, ar putea da lectii multora dintre cei care se autointituleaza patrioti.
Nu m-am gandit la alte aspecte ale vietii si carierei respectivului ci la faptul ca, in conditii de trista stare pentru tara pe care o reprezinta, a reusit sa-si impuna vointa pentru ca tara respectiva sa devina si sa revina la vechea ei performanta, chiar daca au aparut multe controverse pe aceasta tema. Si pentru ca filmul merita atentie, nu numai spre studiu, fiind realizat de un occidental, am sa-l "popularizez: "Eu, Putin - Povestea unei vieti".
Pentru toate aceste aspecte, insa, gandul de astazi nu se poate separa de un pasaj pe care, desi l-am mai pus pe blog, trebuie sa-l repet spre stiinta, meditare, atitudine: (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/proverbe/16/):
| 18 Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. - | 18 Inaintea prabusirii merge trufia si semetia inaintea caderii. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu