Mahatma Gandhi (*2 octombrie 1869, Porbandar/Kathiawar – †30 ianuarie 1948, New Delhi) cu adevăratul său nume Mohandas Karamchand Gandhi, părintele independenței Indiei și inițiatorul mișcărilor de revoltă neviolente. Numele de „Mahatma“ (în sanscrită înseamnă „marele suflet“) i-a fost dat de poetul indian Rabindranath Tagore.
In consecinta, astazi ma uit neputincios la toata zbaterea hazardata, cum ca unul este mai vinovat ca altul in tot ceea ce ni s-a intamplat postdecembrist, intrebandu-ma de ce trebuie sa suporte poporul toate acestea si ce-i foloseste cetateanului de rand, care a visat intr-un decembrie insangerat, ca s-a sfarsit "era ticalosilor" si va avea un trai mai bun, toata mediatizarea, schimbul de replici aproape lipsite de demnitate si razboiul politic care nu se mai termina?
Spuneam ieri ca asemanarea intre serviciile oferite de un anume sector de activitate nu ar trebui sa se deosebeasca de cele oferite de puterile separate ale statului (cel putin asta era ideea).
Pai daca demnitatea (rangul reprezentantilor acestora) depaseste putinta de a se cobori la nivelul maselor, oferind serviciile cele mai competente, degeaba vom avea o Constitutie a Cetateanului care, desi schimbata in forma (ca exprimare) nu va aduce SCHIMBAREA OBLIGATORIE IN ESENTA, in ceea ce priveste factorul uman.
Dar pentru asta ar trebui sa ne intoarcem la "origini". Ori aceasta tine de o intoarcere spre noi insine si putini, sau poate nimeni, pe dulcele nostru plai mioritic, nu-si poate aroga titlul de "mare suflet".Iar invatatura care ne este cea mai facila, mai simpla si mai apropiata, cea data de Sfanta Scriptura, este aproape ignorata in afara "sarbatorilor" in care mediatizarea poate aduce capital electoral.
Neputincios, deci, in fata acestor evidente politice si gandindu-ma ca nimeni nu ar trebui sa aiba nevoie de putere pentru a sluji poporului, mai ales ca demnitar, mi-am amitit de strofele unui poezii pe care am gasit-o in cautarea mea spre o rezolvare:
Citatul de astazi mi-a fost sugerat de "speta", de acum, mult comentata, disecata si mediatizata care preocupa nu numai media interna si internationala sau societatea civila si priveste atat "stabilitatea" pactului coabitarii si a relatiilor normale dintre palate cat si a intregii si totalei separatii dintre puterile separate ale statului.
Dar nu despre asta mi-am propus astazi sa las cateva ganduri.
Ma intorc la ceea ce lasam ieri, ca un subiect de meditatie si care mi se pare o lipsa totala in jocul practicat pe plaiurile noastre, ca dovada a dezinteresului total spre ceea ce Constitutia declara ca este SUVERANITATEA POPORULUI.
DEMNITATEA.
Si pentru ca tot ceea ce se intampla la noi si cu noi demonstreaza ca "nimic nu este nou sub soare", iar pe un site pe care-l vizitez am gasit un proiect intitulat "CONSTITUTIA CETATENILOR" ma intreb cata demnitate exista in mediul nostru politic, de orice culoare si orientare, daca toate cate se petrec, ca un concurs inevitabil intre putere si opozitie, vizeaza doar rezolvarea unor interese pur partinice cu calcule foarte precise dar fara a include in ele interesul cetateanului.
Si asta probabil pentru ca unii inteleg, spre folosul lor, ca demnitatea reprezinta doar
" 2.(Mai ales la pl.) Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang."
cand, in realitate, definitia pe care o da DEX ONLINE termenului spune asa:
"DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu. ♦ Gravitate, măreție. 2.(Mai ales la pl.) Funcție sau însărcinare înaltă în stat; rang. – Din lat. dignitas, -atis (după demn).
Sursa: DEX '98 (1998) "In consecinta, astazi ma uit neputincios la toata zbaterea hazardata, cum ca unul este mai vinovat ca altul in tot ceea ce ni s-a intamplat postdecembrist, intrebandu-ma de ce trebuie sa suporte poporul toate acestea si ce-i foloseste cetateanului de rand, care a visat intr-un decembrie insangerat, ca s-a sfarsit "era ticalosilor" si va avea un trai mai bun, toata mediatizarea, schimbul de replici aproape lipsite de demnitate si razboiul politic care nu se mai termina?
Spuneam ieri ca asemanarea intre serviciile oferite de un anume sector de activitate nu ar trebui sa se deosebeasca de cele oferite de puterile separate ale statului (cel putin asta era ideea).
Pai daca demnitatea (rangul reprezentantilor acestora) depaseste putinta de a se cobori la nivelul maselor, oferind serviciile cele mai competente, degeaba vom avea o Constitutie a Cetateanului care, desi schimbata in forma (ca exprimare) nu va aduce SCHIMBAREA OBLIGATORIE IN ESENTA, in ceea ce priveste factorul uman.
Dar pentru asta ar trebui sa ne intoarcem la "origini". Ori aceasta tine de o intoarcere spre noi insine si putini, sau poate nimeni, pe dulcele nostru plai mioritic, nu-si poate aroga titlul de "mare suflet".Iar invatatura care ne este cea mai facila, mai simpla si mai apropiata, cea data de Sfanta Scriptura, este aproape ignorata in afara "sarbatorilor" in care mediatizarea poate aduce capital electoral.
Neputincios, deci, in fata acestor evidente politice si gandindu-ma ca nimeni nu ar trebui sa aiba nevoie de putere pentru a sluji poporului, mai ales ca demnitar, mi-am amitit de strofele unui poezii pe care am gasit-o in cautarea mea spre o rezolvare:
Model Crestin - Nelu Rosu (http://www.resursecrestine.ro/poezii/30853/model-crestin)
Adevaratul meu model e cel crestin
Pentru ca el nu oboseste sa ma-nvete,
Cum sa traiesc de bucurie plin
Si cum sa nu apuc pe cai razlete.
El e dispus oricand la renuntari
De dragul celui rastignit pe cruce
Dincolo de merite sau frustrari
Cununile la Golgota aduce.
Avid sa il cunoasca pe Hristos
Intr-o unire divino-umana
Puterea Lui o-mparte generos
A duhului mireasma o emana.
Chemarii-ncredintate-i dedicat
Smerit isi urmareste viziunea
El ucenicul demn si implicat
Slujeste fratii si previne lumea.
Cu ochii tinta e lipit de cer
De unde-asteapta o sfanta dreptate
Nu isi aduna gunoaie ce pier
Si-i sigur cu pacatele iertate.
Adevaratul meu model e cel crestin
Pentru ca el nu oboseste sa ma-nvete,
Cum sa traiesc de bucurie plin
Si cum sa nu apuc pe cai razlete.
El e dispus oricand la renuntari
De dragul celui rastignit pe cruce
Dincolo de merite sau frustrari
Cununile la Golgota aduce.
Avid sa il cunoasca pe Hristos
Intr-o unire divino-umana
Puterea Lui o-mparte generos
A duhului mireasma o emana.
Chemarii-ncredintate-i dedicat
Smerit isi urmareste viziunea
El ucenicul demn si implicat
Slujeste fratii si previne lumea.
Cu ochii tinta e lipit de cer
De unde-asteapta o sfanta dreptate
Nu isi aduna gunoaie ce pier
Si-i sigur cu pacatele iertate.
Spre stiinta tuturor celor care au nevoie de demnitate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu