Despre ... ceva simplu: liniste

„Și chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge. Și chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge, fiindcă m-am străduit să aprind lumina.” — Nicolae Titulescu

Asa cum specificam si anterior, mi-am propus sa astept in tacere "alegerea apelor" si, de ce nu, poate ceva mai bun caci, conform asteptarilor, majoritatea talk show-urilor au antamat "speta post-europarlamentarele&co".

Asa mi-am adus aminte de una din melodiile de "traditie" ascultate, cu infrigurare, la statia de radioamplificare si de o poezie veche, de cand se "cimenta" Romania Mare care merita, dupa parerea mea, atentie sporita. Normal ca pentru ce va fi.

Liniste - Lucian Blaga (1919) 

(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/liniste.php)

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii cari au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

Astfel, in liniste si tacere ma gandesc, ca o mare "cestiune" a realitatii noastre, cati dintre "luminatii si iluminatii" nostri se pot alinia exemplului dat de marele nostru diplomat in citatul de inceput.

E liniste, nu?

Despre ... sugestiv

„Aflați de la mine că românii acceptă toate suferințele, dar tot eu vă spun că ei nu vor accepta niciodată nedreptatea.” — Nicolae Titulescu

Cand am incheiat postarea de ieri cu unul din versurile "Glossei" eminesciene am omis, din pacate, esenta: "alte masti, aceeasi piesa", dar ce jalnica reprezentatie.

Si pentru ca nu vreau sa "intind" aceste ganduri mai mult decat se cuvine, caci e unanim recunoscut ca "ce e prea, mult strica", gandurile de astazi s-au concentrat pe un aspect care, asa cum reiese si din cugetarea marelui diplomat roman, ramane neacoperit, nedisecat si nedezbatut in media si nu numai.
Nedreptatea.

Ascultand toate zbaterile si dezbaterile autohtone si urmarind incrancenarea care s-a nascut dupa alegerile europarlamentare am "perceput", in "importanta speta a reasezarii" politicului mioritic un, mare gol, o mare ratare, o grava eroare: nimic despre popor, despre romanii obisnuiti care astepta ...

In orice caz, nu lamentari si prestatii actoricesti, asa cum s-a vazut in aceste zile.

Dat fiind aceasta stare de mizerie demonstrata, din plin, pe toate planurile si in toata media, m-am gandit ca pentru toate lucrurile nespuse si nefacute pentru popor, politicului nostru, ridicol si de tot rasu-plansu i se potrivesc, ca o manusa, versurile unui cantec la care am mai facut referire dar pe care nu-l pot exclude din "ecuatie". 
Trist este faptul ca, asa cum sunt redate ele, versurile, sunt la fel de relevante ca si starea deplorabila pe care o traversam, ca simplii cetateni, dar excelent de bine exploatata de toti cei care nu inteleg gravitatea nedreptatilor cu care ne "gratuleaza". 
Pentru conformitate, le redau prin copy-paste, permitandu-mi sa reflectez mai mult la ele, in tacere:



~Piesa ii gata Drago blonda
hei ce ploaie e afara
Daca v-au placut bufonii 

mai poftiti si ïn alta seara! ~
Versuri de la: http://www.versuri.ro/  Versuri "Pasarea Colibri - Cantecul bufonului"

Sugestiv titlu, sugestive versuri, sugestiv viitor nu?

Despre ... reprezentatie

„Un stejar, e adevărat, nu vorbește, dar asta nu înseamnă că nu gândește.” — Ion Luca Caragiale

Astazi, gandurile mele au fost "blocate" de versurile unui cantec ascultat in timp ce faceam "drumuri judetene". 
Despre ele, versurile, putin mai tarziu, desi ele spun totul. Importante, cred, sunt gandurile care, ca o continuare a ceea ce am "incropit" ieri vin sa completeze ideea legata de caracter si inteligenta.

Faceam referire, deci, la rezultatul "surprinzator, pentru unii" obtinut de actorul Mircea Diaconu.
Pentru ca l-am urmarit si revazut, in multe filme si pentru ca nu sunt decat un simpatizant al acestuia si nu critic de film, nu pot face comentarii in domeniu. Insa, pentru curajul de a-si da demisia, chiar in zorii "libertatii noastre" si a deveni un liber profesionist, poate incomod, dar si membru fondator al Aliantei Civice, trebuie sa evidentiez ca este un alt fel de actor.
Las criticilor sai "placerea" de a-i evidentia perioada mai "tulbure" din cariera de director, care la domnia sa s-a observat si analizat, din plin, pentru ca a fost, este si ramane, dupa parerea mea, o personalitate. 

La fel cum ramane, din nefericire pentru natiunea noastra si pentru politicul mioritic, o enorma diferenta intre politicianul actor Mircea Diaconu si toti actorii politicieni, de la cei mai "grosieri" la cei mai "titrati" (dupa grade si functii), care ne "marcheaza", actual, viata in trecerea lor prin cotidianul postdecembrist. Cu urme nu tocmai placute, indiferent de culoarea sau "aripa" cu care se indentifica.

Sper ca, asa cum a afirmat si in deplin context cu citatul marelui nostru dramaturg si umorist, sa-si respecte promisiunea de a nu se mai "inregimenta" politic.

Acestea, deci, fiind gandurile despre o situatie inedita care, plauzibil, ar permite ca si pe dulcele nostru plai mioritic sa acceada la functia suprema in stat un actor, (cine a fost Ronald Reagan?), versurile cantecului mi s-au parut extraordinar de sugestive pentru marea majoritate a restului politicienilor nostri, participanti sau nu la alegeri, care se dovedesc a fi doar :

"Un actor grabit!!"
I:
Vad cum stai, te framanti, si-ti lipseste curajul
De a-mi spune ce s-a-ntamplat,
Dar eu stiu, nu ai cum sa te-ascunzi acum,
Nu cauta un alt drum.
II:
Alte maini fierbinti, si-alte nopti de dor, alte brate te cer,
Dar in viata mea, vei ramane, doar un trecator,
III:
Nu stii ce sa imi spui, vad cum cauti in graba, cuvinte care ma mint,
Insa nu are rost, stiu ca-n fata mea, ai fost...

Refren:
Un actor grabit, care spune, replica si-apoi a plecat zambind,
Un actor grabit, care-a si uitat, ce a rostit, pe scena,
Un actor grabit, care pleaca, imediat ce piesa a luat sfarsit,
Bucuros ca rolul a fost usor, alearga.. spre alt? decor?

IV:
Vad cum stai, te framanti, si-ti lipseste curajul, de a-mi spune ce s-a-ntamplat,
Dar eu stiu! Nu ai cum sa te-ascunzi de mine, nu cauta un alt drum!
V:
Vrei sa joci un alt rol, dar nu poti convinge,
Ai vrea sa cred ca ti-e greu!
Insa nu are rost, stiu ca-n fata mea, aï fost

Refren (x2) :.. (Versuri de la: http://www.versuri.ro/)

Si chiar daca versurile regretatei Laura Stoica sunt pentru un cantec de dragoste, realitatea scenei noastre politice si dragostea "nestramutata pentru tarisoara", asa cum reiese din contextul postelectoral, le fac relevante si de impact pentru "speta" care, tocmai, se construieste in cabinetele autohtone sau "de la centrul U.E.".

Caci, vorba altei mari personalitati a neamului acesta oropsit, mintit si manipulat continuu: alte masti, aceeasi scena. 

Despre ...rezultate

„Caracterul fără inteligență face mult, inteligența fără caracter nu face nimic.” — Cicero

Normal ca, dupa aflarea rezultatelor alegerilor, media si site-urile de socializare sunt pline de "semnale". Eu nu la semnale m-am gandit in aceasta perioada de tacere ci la un fapt, poate lipsit de importanta pentru multi, dar plin de relevanta pentru mine: multumirea post electorala.

Cu surle si trambite, cei ce au depasit "bariera 5%" s-au prezentat ca reali castigatori, unii chiar incercand sa spoiasca eclipsa in care au intrat, cu sau fara voia lor. Nu vreau sa fac prea multe comentarii pe aceasta tema, deoarece toata media comenteaza "speta".

Gandurile, deci, s-au "focusat" spre cazul cel relevant pe care realitatea l-a scos in evidenta si spre totala lipsa de caracter a celor care, dupa ce au inglodat tara in mizerie si dezastru si-au propus s-o ridice.

Spunea o doamna mult contestata de majoritate, dar sustinuta de un usor procent peste sase la suta, ca miscarea din care face parte este castigatoare deoarece in trei luni (parca) a reusit sa demonstreze ceva, fara de primul clasat, care are o vechime de peste douazeci de ani. Aici mi s-a parut ca bunul simt si caracterul nu fac casa buna cu doamna in cauza si miscarea pe care o reprezinta.

A uitat de uriasul aparat de propaganda care a sustinut aberanta incercare? Dar de infrastructura si logistica organizatorica, cea care, ca o adevarata caracatita, a cuprins toata tara, pentru ca asa a vrut cineva? Si nu mai are sens sa continui pentru ca, si aici ca in majoritatea "abordarilor" acestor politicieni "de conjuctura" citatul de la inceput se aplica mai mult decat perfect.

Si acum, demonstratia aberatiei.

Iata ca un independent, luat intre "furcile caudine" ale "integritatii", dar castigator prin ratiune si judecata, a demonstrat intr-un timp si mai scurt ca "daca vrei, poti" (parca asa era o reclama de pe vremea cand domnita in cauza scotea capul in lume). 

De ce nu s-au facut comparatiile cu acest candidat independent, Mircea Diaconu, un adevarat luptator si lider de opinie (cu toate contestatiile care i se aduc) care a facut ceva nefacut de la infiintarea USL pana acum: eclipsarea prezidentialului partid si a presedintelui insusi.

Nu cred ca poate insemna altceva situarea pe locul pe care l-a obtinut, chiar si in fata unui alt "candidat" cu traditie, UDMR-ul.

Ce este in prezent, miscarile de trupe, contactele mai mult sau mai putin conspirative, nu mai au nici un rost. 

Si nu mai vorbesc de jocul de-a demisia, de fuziuni si alte "gaselnite" politice si nici macar de alegerile prezidentiale, la care, cu siguranta, prezenta respectivului castigator ar avea un ascendent deosebit.

Din moment ce se vehiculeaza ca in Parlamentul U.E. se doreste o uniune intre cei doi mari "rivali", sa te duci si sa te ploconesti pentru o aripa sau alta, mi se pare la fel de aberant ca pozitia doamnei in cauza. Cum aberanta este minimizarea pericolului care sta la baza acestei decizii care, cu siguranta se va aproba, tinand cont de respectiva "speta".  

Dar nu asta conteaza, atata timp cat se vrea salvarea, cu orice pret a ceea ce, pe dulcele nostru plai mioritic, se numeste "imbatarea cu apa rece".

Dupa doua zile de "dezbateri" media, deci,  cu regret vad ca politicului romanesc i se aplica, perfect, celebra butada "ceva e putred in ...".

Din cauza lipsei de caracter.  

PS: cu scuzele de rigoare, nu mai am "timp" pentru corectare. Multumesc de intelegere! 

Despre ... adaptare cu zicale

„Nu este semn de sănătate să fii adaptat unei societăți profund bolnave.” 

Jiddu Khrishnamurti (May 11, 1895 – February 17, 1986) a fost un vorbitor si scriitor indian, abordând în special subiecte filosofice si spirituale.

Gandurile de astazi s-au iscat din mai multe "surse".

Prima ar fi un interviu luat unui politician comunitar care, desi a vrut sa lase impresia unui om corect, a demonstrat ca s-a adaptat perfect societatii profund bolnave in care traim consfintind, astfel, relevanta citatului de mai sus. Iar partea cea mai concludenta a acestei adaptari s-a regasit la sfarsitul interviului cand, intrebat de ce a votat pentru pensia din parlamentul Europei daca el este impotriva contributiei la cheltuielile comunitare, respectivul a raspuns ca vrea sa asigure un trai decent urmasilor (daca nu am fost foarte exact in redare, cer iertare). 

Asta mi-a intarit ideea ca zicala "pestele de la cap se-mpute" nu are granite sau limite si se potriveste, de minune, demagogiei politice globale.

Apoi am citit intr-un pliant, despre care nu vreau sa fac publicitate din motive lesne de inteles, despre cateva aspecte de continuitate a verticalitatii "Seniorului C.Coposu".

Si iarasi, perfecta adaptabilitate a "ideologilor" respectivi mi-a intarit convingerea proastei sanatati a societatii in care traim. Caci, daca venerabilul ar mai fi trait, cu siguranta ca nu ar fi acceptat toate compromisurile care au fost facute de urmasii sai, in special de catre unii care, desi se lauda cu crezul crestin si democrat pe care l-a "introdus" maestrul, demonstreaza opusul prin aplicarea perfecta si adaptabilitatea la o alta zicere, care clameaza: "fa-te frate cu ...cel rau pana treci puntea".

O ultima "sursa" din multele care m-au pus astazi pe ganduri, a fost un serial interesant despre "Secretele celui de-al doilea razboi mondial".

L-am urmarit cu interes nu numai pentru ca-mi place istoria ci, mai ales, pentru ca aduce la lumina elemente foarte relevante ale relatiei Est-Vest, cu impact actual si contextual, prin desecretizarea unor arhive speciale.

Am aflat, astfel, cum a fost manipulat Stalin sa se increada intr-o deschidere al celui de-al doilea front in 1942, de fapt un bluf apoi cum Churchill s-a pregatit de un "voiaj" de cunoastere si impacare, chiar daca-l detesta pe conducatorul rus si, in fine, multe alte "secrete" care au demonstrat cat de adaptabila a fost si este politica cand se aplica o alta butada celebra: "scopul scuza mijloacele".

Ajuns, insa, la acest ultim subiect m-a opresc din enumerarea altor surse deoarece un gand, un simplu gand, nu ma lasa sa nu reflectez asupra acestei adaptabilitati.

Oare la acea intalnire "de taina" de la Malta, din decembrie 1989 nu s-au facut niste aranjamente si s-au semnat niste angajamente cu privire la viitorul relatiei Est-Vest? Si nu cumva, adaptandu-se secolului XXI si globalizarii, s-a incercat "varientarea" lor asa cum si in trecut "partenerii" s-au "fentat" permanent intre ei?

Doar doua intrebari care ma fac sa privesc cu alti ochi toata criza est-europeana pe care o traversam, de sorginte neinteleasa, atata timp cat, economic, relatiile nu se pot separa sau intrerupe, ca o adaptare perfecta la un alt slogan binecunoscut si mult utilizat si pe dulcele nostru plai si oriunde in lume: "dezbina si stapaneste".

Chestii de adaptare la o societate care, asa cum spun analistii de tot felul, trece prin mari probleme si, de ce nu, mari incercari parca nascute ad-hoc.

Despre ... directie

„În viață, cel mai important lucru nu e unde te afli, ci în ce direcție mergi.”

Oliver Wendell Holmes, Jr. (8 martie, 1841 – 6 martie, 1935) a fost un jurist american.

Urmarind materialele "propagandistice" si comentariile pe marginea evenimentului european major, din aceasta perioada, nu am fost surprins de termenul, firesc daca te gandesti, care-l defineste si caracterizeaza: absenteismul. Si de incercarile care se fac, pe toate planurile, pentru a-i determina pe votanti sa participe.

Cateva ganduri mi s-au conturat si, pentru ca inca suntem in campanie, vreau sa le impartasesc aici, din motivele lasate si cu alte ocazii.

Mai intai, un gand legat de sloganuri, mai ales despre unul de-a dreptul socant.

Desi am urmarit doar cat sa ma dumiresc mai bine, cu toate ca eram dumirit mai demult,  campania electorala, mi-a ramas adanc intiparita in minte afirmatia RIDICAM ROMANIA. Vazut pe toate banner-ele si afisele electorale, aceasta "gaselnita" politica mi s-a parut cea mai de prost gust dar si cea mai relevanta, pentru democratia noastra originala.

Caci, e normal, nu-i asa, ca dupa ce a fost ingropata, prin artificiile, jongleriile si "ingineriile" cu care ne-a "pilotat", fara nici o remuscare si rusine, guvernarea de trista amintire, Romania sa aiba nevoie de o ridicare. 

Dar tocmai ei sa fie cei care se lauda ca fac acest lucru? Prea seamana a bascalie.

Apoi, si asta nu mai tine de partide ci de votanti, se face apel, asa cum am mai spus, la participare.

Dar ce sens are sa participi la ceva care, oricum, te va dezamagi si iti va lasa un gust amar?

Si gandul care m-a "provocat" aici este legat de o participare masiva intr-o vara, fara nici un rezultat caci, total nedemocratic, atunci se clama, manipula si dirija, intern si international, ca lumea sa nu iasa la vot. Daca nu cumva s-a uitat acest lucru. Nu mai vorbesc de celelalte "conotatii" care, din nefericire, au demonstrat ca, pe dulcele nostru plai mioritic morala, corectitudinea si respectul exista, dar lipsesc cu desavarsire.

In fine, un alt gand, intre multe altele este legat de o intrebare: cui foloseste.

Aici, stand stramb si cugetand drept, am gasit doua raspunsuri (din multele posibile).

Primul este legat de cei care vor profita de absenteism si, speculand participarea electoratului fidel, se vor regasi cu mai multe locuri si, deci, ulterior isi vor realiza si "visele". Unele chiar periculoase. Vor fi castigatori.

Al doilea raspuns priveste pe cei care, in viziunea realizarii unei "profitabilitati" maxime din aceaste alegeri, vor dori sa-si asigure conducerea unitara a tuturor structurilor "puterilor separate ale U.E.", daca exista asa ceva. Si ei vor castiga, mai ales daca vor reusi sa-si continue mandatul inceput anterior.

Am gasit, insa, si o intrebare.

Cei multi, defavorizati pana acum dar si in viitor, somerii, batranii, "uitatii de soarta", mai ales cei din "valul recent", vor castiga ceva?  

Asa stand lucrurile ma gandeam, zilele acestea, cat de slaba este motivarea pentru a participa la exercitarea acestui drept pentru care unii si-au dat viata.

Insa o replica dintr-un film recent, in care se puncta tocmai esentialul "prins" si de citatul de la inceput, m-a facut sa vad altfel lucrurile.

Scena era urmatoarea: un tata, luptator pentru drepturi si principii isi "prelucra" fata, cea care se "lauda" la un anumit moment dat, ca era pe locul 5 pe lista unei institutii foarte importante pe care o critica. Spunea inteleptul parinte (si redau din memorie): "Vezi tu, am in fata o prajitura facuta din soia si chiar daca nu-mi place deloc, o mananc pentru ca trebuie sa traiesc".

In atari conditii, mi-am amintit de versurile unui cantec, hulit acum care ar putea spune totul sau nimic in contextul actual (cu toate ca altul a fost contextul "conceperii" lui:

(Versurile: Eugène Pottier (1816-1887), iunie 1871 Muzica: Pierre Degeyter (1848-1932), 1888 Internaţionala a fost scrisă pentru a celebra Comuna din Paris (martie-mai 1871).)

"Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,

Voi, osîndiţi la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfîrşiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi, popor de osîndiţi!
Azi nu sînteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!" 

(http://www.marxistsfr.org/romana/tematica/muzica/index.htm)

Si ma intreb: sa fie acesta scopul nobil pentru o realitate contradictorie?

Despre ... perspective

„Când vei fi mulţumit să fii pur şi simplu tu însuţi şi să nu te compari cu ceilalţi, toţi te vor respecta.”— Lao Tse

Tocmai ma gandeam la ceea ce urmeaza sa se intample in curand (desi undeva deja a inceput). 

Da, la ele, la europarlamentare imi statea gandul pentru ca viitorul nostru depinde foarte mult de ca va fi in marea familie U.E. Care U.E., daca bine imi aduc aminte, se bazeaza pe fapte, principii si reguli de "traditie" (democratica, bineinteles), pe care ni le impun si noua, chiar daca discrepantele enorme dintre societatea lor si a noastra devedesc, nefericit dar neluat in calcul, incompatibilitatea.  

Un singur exemplu este mai mult decat relevant: marirea varstei de pensionare.

Daca in U.E., libera si democratica, speranta de viata a crescut si se poate prognoza o marire a varstei de pensionare (desi sindicatele autentice si societatea civila demonstreaza contrariul), pe dulcele nostru plai mioritic, dupa varsta de 40 de ani, fara nelipsitele p.c.r.-uri nu te mai ia nimeni in calcul. Sau te ia in calcul, cu batjocoritorul salar minim pe economie care, cel putin persoanelor de varsta a doua si a treia, nu le ajunge nici pentru medicamente. Daramite pentru a trai decent, cu acest mizerabil "cos de trai", autosuficient dupa calculele oficialitatilor si oficialilor actuali si fosti. 

Intr-o anume imprejurare se prezenta, la radio, o anumita speta in care o pensionara il intreba, retoric, pe presedintela ales daca el poate trai cu o pensie de ...650 euro. Raspunsul a fost, normal, nu. Se intampla in Franta. 

Astfel, ma gandesc la cate experiente vom mai fi supusi si va trebui sa suportam noi, cei veniti mai la urma de catre ei, cei care ...

Si uite asa am lasat acele ganduri oprindu-ma la un material interesant, primit printr-un email, care m-a facut sa am o alta "perspectiva" despre azi si maine. Il redau, prin copy-paste, fara nici un comentariu. Spre cunoastere.  Nici eu nu stiu cine este autorul.

"Stiu, sunt multi care se rusineaza cu cetatenia lor romaneasca, cand merg in strainatate.

Calatorind in jurul lumii, mi-am dat insa seama ca nu-i deloc rau sa fii roman.
Ba dimpotriva. Relaxeaza-te si bucura-te de originle tale, oriunde mergi.

Uite si cateva motive sa faci asta:

-Ai un pasaport bun pe care scrie U.E. si n-ai probleme cu viza, aproape nicaieri ( exceptii: RUSSIA-vesnic, USA-deocamdata). Daca erai unul dintre cei 2,5 miliarde de chinezi sau indieni de pe pamant, ai fi masurat cozile la ambasada in kilometri.

-Daca intr-o expeditie prin jungla vei fi inconjurat de lighioane, o sa te descurci, cu calm. Esti pregatit de mic pentru astfel de situatii, de cand te alergau cainii prin cartier. Colegul tau japonez de expeditie o sa clacheze emotional.

-Datorita climei de acasa, te adaptezi usor si in locurile calduroase si in alea friguroase. Daca erai norvegian si mergeai in Africa, te-ai fi inrosit ca un posterior de babuin, din prima zi. Daca erai, in schimb, un african si mergeai in Norvegia(in situatia absurda in care primeai viza) ti-ar fi inghetat chiar si lucrul de care erai cel mai mandru.

-Calatoresti ca turist, backpacker, explorator sau afacerist. Daca ai fi fost somalez sau nord-coreean, ai fi calatorit doar ca refugiat.

-Vorbesti binisor engleza si asta te ajuta peste tot in lume. Chiar daca n-ai fost studios la scoala, ai prins limba lui Brad Pitt si Clint Eastwood, din filme. Daca-ai fi fost spaniol sau italian,i-ai fi auzit pe baietii astia vorbind doar in limba ta.

-Multi occidentali superficiali au o parere atat de proasta despre tara ta, incat n-ai cum sa-i dezamagesti. Aproape orice vei face, le vei depasi asteptarile. Daca ai fi fost neamt si n-ai fi avut chilotii aranjati pe culori, erai deja o dezamagire.

-Si intr-un taxi din Argentina, si intr-o carciuma din Franta, si intr-o discoteca din Thailanda vei putea spune des “This song is from my country.” Daca ai fi fost rus, n-ai fi stiut sa spui asta.

-Daca te enervezi tare, poti sa injuri temeinic pe oricine, pe limba ta. Daca ai fi fost englez, ai fi inacasat-o de la a doua silaba…“Fuck y…”

-Cand te vei intoarce acasa, mama te va astepta cu masa plina de bunatati, cum numai ea stie sa prepare. Daca ai fi fost thailandez, mama putea sa fie de fapt tata.

-In orientul mijlociu localnicii te invita amabili la ei acasa, auzind ca vii din Romania, o tara pe care o respecta. Daca ai fi fost american, te-ar fi invitat oricum la ei acasa, dar nu-ti mai dadeau drumul decat pe recompensa.

-Daca un dubios vrea sa-ti dea curs mai bun ca la banca, te prinzi repede ca-i hot. Daca ai fi fost scandinav, aveai deja buzunarele goale.

Daca tu esti suparat ca te-ai nascut roman, nu cred c-o sa te conving sa-ti schimbi parerea. Lamenteaza-te putin, asteapta viata viitoare si poate, cine stie, vei fi neamt. Sau poate congolez. Eu unul cred ca doar o viata am si-n aia sunt roman. Si nu e rau deloc."

Despre ... sentimente

„Privind fără-ncetare prostia omenească
De lung urât cuprinsă, Eternitatea cască!” — Vasile Alecsandri

As fi vrut sa scriu cateva randuri despre sentimentul pe care l-am simtit zilele acestea dupa ce, ca echipa, Romania a luat aurul la gimnastica, aurul la chimie iar Simona Halep a ocupat, oficial, locul IV. Si nu numai atat.

Dar ...
Apare acest inevitabilul dar, care face ca realitatea mioritica sa fie mult mai penetranta in tot ce este cotidianul pagubitor pe care-l traim, urmare a tot ceea ce s-a facut politic, postdecembrist, poate si ca o consfintire a incapacitatii si inabilitatii liderilor nostri de a "carmui" spre o orientare corecta si nepervertita.

Asa am aflat ca dezastrul din sanatate nu se datoreaza problemelor de ieri sau de astazi ci a ceea ce s-a intamplat cu sistemul dupa "anul libertatii noastre". Si spuneau cei care au realizat materialul la R.R.A. ca deficitul de personal a crescut permanent, culminand cu exodul din perioada 2007 - 2012. Oare cine o fi condus, atunci, tara, cine ne arata ca suntem liberi sa "calatorim" si ca invatamantul nostru pregateste ...
Ma opresc, pentru ca, deja, imi dau seama de absurdul situatiei.

Ce este mai absurd, insa, este totala lipsa de bun a unora din fostii guvernanti, aflati acum intr-o pozitie (sau opozitie) la fel de servila ca si in perioada de "glorie suptordonata" care, criticand tot ce s-a facut (si s-a facut cate ceva) uita ca samburele, sau fitilul, a fost montat numai de ei si cel care i-a condus.
Asta am simtit ascultand o alta dezbatere, pe teme financiare si de imbunatatire a rating-ului de tara, in care fostul ministru al dezamagirii noastre financiare inclusiv prin aservirea  F.M.I. in loc sa-si recunoasca limitele critica, critica si iar critica,  ocolind realitatea de necontestat, ca sub "inteleapta" conducere a lor am ajuns saracii Europei.
Ce sa fac, daca ascut prea mult la radio, pe drumurile mele.

Astazi, dorind sa urmaresc la tv un material mai mult decat interesant despre cel care a fost Corneliu Coposu am facut greseala sa butonez telecomanda.
Si am gasit o emisiune, "Reportajele Telejurnalului" cu o speta deosebita, grea, dezatroasa pentru natie dar fara a se inscrie in "limitele" care fac obiectul unor cercetari speciale: afacerea Sulina.
Amintindu-mi, insa, cate afaceri nu s-au clasat si cat am pierdut noi, ca tara dar cat au castigat unii, ca persoana particulara pentru o aprobare sau semnatura mi-a pierit dorinta de a mai urmari si altceva, am lasat si aceasta sursa de informatii. 

Chiar daca, pe toate posturile, s-a transmis marea vizita. Care, imi naste intrebarea, face altceva decat sa consfinteasca un alt fel de interes pentru "spatiu vital" decat cel infierat la rusi?
Nu stiu, e chestie de politica, iar un simplu cetatean ca mine nu trebuie sa gandeasca atat de departe. Sau poate ca da, daca pentru asta am vrut libertate si democratie, nu?

Incurcat in toata acesta babilonie politica, mi-am aruncat privirea pe site-ul "meu" de citate celebre, cu alte sentimente. 
Am gasit interesanta remarca a "bardului de la Mircesti" care ... mi-a dat sentimentul acesta, despre care am avut simple ganduri.

Despre ... alte conexiuni

„Nu te plânge că ești strivit, dacă te-ai făcut vierme.” — Immanuel Kant

Cat o fi de relevant citatul celebrului filozof pentru spatiul nostru, o stiu doar specialistii in domeniu. Si politicienii nostri, de toate culorile si orientarile.

Eu, ca simplu cetatean, am fost curios sa caut in media online conexiuni la ceea ce s-a intamplat in ultima perioada, inclusiv prin marea "realizare" care ne asigura ca "suntem aparati".

Am foiletat, asadar, paginile mai multor "surse" si m-am convins de ceea ce era de convins si, ca o concluzie mai mult decat relevanta, am gasit un material extrem de sugestiv pe care-l redau, prin copy-paste, fara nici un alt comentariu. Doar cu niste evidentieri.

"Sâmbătă seară, Bogdan Teodorescu a prezentat la Antena 3, un sondaj de opinie realizat de CSCI.

Referitor la confictele Ucraina-Rusia, întrebați în ce măsură România ar putea fi afectată de aceste "neînțelegeri", oamenii au răspuns: "puțin" - 50%, "mult" - 37%. În schimb, întrebați în ce măsură consideră că va fi afectată Republica Moldova, românii au răspuns: "mult" - 56% și "puțin" - 30%.

"Este un omagiu adus presei. Media a informat corect și în pofida tentației politicienilor de a transforma un subiect de politică externă într-un subiect electoral și de a crea panică în rândul populației pentru a obține voturi, oamenii au înțeles cât se poate de exact ce se întâmplă în jurul nostru. Campania electorală a arătat că cel puțin două partide au încercat să obțină avantaje electorală din ceea ce se întâmplă în Ucraina și din ce s-ar putea întâmpla în Republica Moldova. Politicienii nu au reușit acest lucru. Românii sunt mai lucizi decât și-ar putea dori oamenii politici", a spus Bogdan Teodorescu la Antena 3.- ( http://www.dcnews.ro/romanii-despre-criza-din-ucraina_443559.html)

Inregistrand, astfel, acest "scor" cred ca citatul de inceput se potriveste, perfect, politicului nostru mioritic, de toate gradele, care prin manipulare si dezinformare a facut, face si, probabil, va mai face jocuri pe care nici el nu le intelege.

Pentru noi, simplii cetateni, situatia nu trebuie sa ne ingrijoreze atata timp cat, ca crestini, nu uitam unul din sfaturile la care trebuie sa meditam mai ales astazi, intr-o zi dedicata altor scopuri:

"1 Cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt se odihneşte la umbra Celui Atotputernic.
2 De aceea, Îi zic Domnului: „Refugiul meu, Fortăreaţa mea, Dumnezeul meu în Care mă încred!“
3 El te va scăpa de laţul păsărarului şi de ciuma cea pustiitoare.
4 El te va acoperi cu penele Sale, iar tu te vei adăposti sub aripile Lui; credincioşia Lui îţi va fi scut şi pavăză.
5 Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care umblă prin întuneric, nici de molima care pustieşte la miezul zilei.
7 O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
8 Vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.
9 Pentru că zici Domnului: „Refugiul meu!“ şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta,
10 Nu te va ajunge nici un rău şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
11 El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine, ca să te păzească în toate căile tale.
12 Ei te vor purta pe braţele lor, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
13 Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere, peste pui de lei şi peste şerpi.
14 „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa. Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
15 Va striga, şi Eu îi voi răspunde. Voi fi cu el în necaz, îl voi izbăvi şi îl voi onora.
16 Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.“

(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi91)

Daca si ei, politicienii s-ar gandi la aceste adevaruri nu ar mai trebui sa apelam la citate si reflectii ca cele de mai sus. Si nici la alte ... conexiuni, nu?

Despre ... calitati

„Oamenii se împart în două categorii: cei visători, care aruncă monede în apă și cei realiști, care le scot din apă.”

Thomas Hobbes (n. 5 aprilie 1588; d. 4 decembrie 1679) a fost un filozof englez, cel mai cunoscut pentru tratatul său Leviatanul (1651).

In ton cu morala ultimei postari dar si cu recentele "parafari" redate, ieri, din plin de media, mi-"a sarit in ochi" citatul de mai sus. Asta pentru ca, din obisnuinta, m-am deprins sa parcurg si pagina http://cuvintecelebre.ro/toate-citatele, mai ales pentru a imbina utilul cu placutul. 

Utilul, pentru a-mi face o idee mai clara despre cine, ce si cum, placutul pentru a permite gandurilor, simplelor ganduri, sa se manifeste, neinchistate in "termene si conditii".

Fara sa-mi propun o analiza a ceea ce a insemnat si inseamna teoria politica a iluminismului, contractualismul (http://ro.wikipedia.org/wiki/Leviatanul), m-am gandit, astfel, la ceea poate intelege un simplu cetatean din tot tumultul acestei perioade controversate, contradictorii sau oricum poate fi numit cotidianul pe care-l parcurgem prezent, un prezent care pare o copie fidela a unui trecut care ar fi trebuit lasat inchis, asa cum ii statea bine, in nefasta "Cutie a Pandorei" deschisa, iata, tocmai pentru a releva, daca mai era nevoie, cat de infinita este vanitatea omului. Care om ne asigura ca ...

Si cum nu mi-am propus polemici pe teme date, ci scurte reflectii nevonivate despre ceea ce ne "impodobeste" viata in acest spatiu mirific, astazi incerc sa inteleg cine sunt, de fapt, pacifistii si agresorii sau ... prietenii si dusmanii sau .. cei buni si cei rai. Caci in batalia continua, deci neincheiata, pentru o noua impartire a sferelor de influenta, o noua reasezare a fortelor si, din pacate, pentru controlul resurselor nu mai poti discerne cine sunt, cu adevarat, visatorii si realistii.

Spun ca incerc sa inteleg, pentru ca vazand toata aceasta risipa de energie, resurse si, in final, viata nu-mi dau seama de ce noi, oamenii nu vrem sa pricepem niste adevaruri relevate cu mult timp in urma, sau mai recent.

Unul dintre ele spune asa: 

"Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!"

(http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/scrisoarea1.php)

Sau un altul, versuri de cantec de "cenaclu":

"Pasarea Colibri - Viata complicata (http://www.muzica9.ro/versuri/pasarea_colibri_-_viata_complicata.html)

Pai, ma scol dimineata c-o durere in piept,
O durere in gat si in inima tepi.
M-am dus la un doctor, ce indata mi-a spus:
"Baiete, las-o mai moale sau curand vei fi dus.
Renunta la lupta si chin,
Si te complica mai putin."

Deci, femei adio, alcool si tu,
Nici camasi nu mai spal, pantofii-s tabu.
Nici la munca nu merg, nici ziare nu iau,
N-am nimic de facut si tot stau si iar stau.
Minimum de efort
Ca viata grea sa o suport.

Stai drept si fa-i fata, e-o atat de complicata viata.

R:
La di da di da da, la di da di da da,
Cum scapam odata de complicata viata?
Viata-i incarcata, viata-i complicata,
Trebuie-usurata prea complicata viata.

Renunta la lupta si chin,
Si te complica mai putin.
Si plec la plimbare,
N-am nimica de mancare,
Goale vase si goale pahare.
Gauri in talpi, pun picioru-n pamant,
La munca nu merg, ca nici slujbe nu sunt.
Impozitul creste iar,
Ce viata complicata am!

R:

La di da di da da,
Viata-i incarcata,
La di da di da da,
Viata-i complicata,
Cum scapam odata,
Cum scapam odata
De complicata viata?
Viata-i incarcata, viata-i complicata,
Trebuie-usurata prea complicata viata.

Cum scapam odata de complicata viata?
De-am scapa odata de complicata viata!"

Sunt sigur ca daca toti ar fi mai "cu picioarele pe pamant" nici viata nu ar mai fi complicata si nici noi nu ne-am face-o asa. 

Pentru asta, insa, este nevoie nu numai de realism, ci si de responsabilitate si nu, in ultimul rand, altruism calitati nu prea "la moda" in acest al treilea mileniu.

Despre ... subiecte de reflectie

„Am învătat că un om n-are dreptul să-l privească pe un altul de sus decât atunci când trebuie să se aplece pentru a-l ajuta să se ridice.”— Gabriel Garcia Marquez

Cu siguranta ca am mai postat acest citat, dar nu am timp sa verific din cauza ... turei care abia asteapta sa-mi acapareze "unealta". Am fost "impins" spre el de un articol, citit tot pe mediafax.ro, poate nu prea interesant pentru unii (a primit doar vreo 780 like-uri) dar, zic eu, mai mult decat sugestiv si relevant pentru politicienii nostri redusi, conform analizei unui reputat politolog la "rolul de Catavencii Farfuridi" (http://www.dcnews.ro/parvulescu-politicienii-redu-i-la-rolul-de-ca-avencii-farfuridi_443417.html), in plina degringolada. Interna si internationala.
Fara nici un comentariu, redau doar un fragment "de soc" prin ineditul sau si sursa, permitandu-mi sa postez, pentru aceeasi relevanta, un banc care, in contextul incurcat in care inotam, spune totul.

Iata fragmentul: "
"Fost membru în guerrilla marxistă, preşedintele Uruguayului îşi donează 97% din salariu, conduce un Volkswagen Beetle din 1987, vinde flori împreună cu soţia sa în propria casă, o locuinţă modestă din Montevideo pe care nu a schimbat-o pentru palatul prezidenţial." (http://www.mediafax.ro/externe/cel-mai-sarac-presedinte-din-lume-isi-doneaza-97-la-suta-din-salariu-si-locuieste-intr-o-casa-modesta-nu-am-nevoie-de-multe-pentru-a-trai-video-12625844)

Bancul, care mi se pare ca si el a mai fost postat, suna cam asa:

" Intr-o gospodarie, o pisica fioroasa urmareste un soarece. Innebunit, micutul ajunge la gajd. Vaca il vede si-l intreaba:

- Ce s-a intamplat, soricelule?

- Ma urmareste pisica sa ma manance, raspunde fugarul.

- Ia stai ca te ajut eu, spune vaca si-i sugereaza sa se aseze sub coada ei.

Si cu doua "placinte" de balega il acopera.

Pisica, dupa miros, ajunge si ea in grajd.

- Ai vazut pe aici vreun soricel, vaco?

- Nu, ii raspunde vaca.

Uitandu-se mai atenta, cu ochii ei "vigilenti", pisica vede codita soricelului care ramasese afara din "ascunzatoare".

- Aaaa, deci nu e nimeni?

Si hat, prinde coada soricelului, il da de doua-trei ori prin paie si-l inghite.

Morala:

Nu toti cei care te baga in rahat iti vor raul!

Nu toti cei care te scot din rahat iti vor binele!

Daca te-ai bagat in rahat, baga-te sa nu te mai vezi!"

Interesante subiecte de reflectie, nu?

Despre ... rau

„Răul esenţial care ameninţă vitalitatea poporului nostru este demagogia.” — Mihai Eminescu

Spusa cu un secol si ceva in urma, reflexia de mai sus releva, in prezent "clenciul" cel mai distructiv cu care ne-a procopsit o anumita "patura", cu pretentii democratice care, postdecembrist, ne-a condus si ne conduce spre o libertate prost inteleasa si, mai mult, prost manageriata.

Ascultam astazi o dezbatere mai mult decat interesanta la Radio Romania Actualitati (postul caruia, iata ii fac reclama pentru ca mi se pare mult mai pertinent decat toate posturile radio comerciale si de prost gust, care ne "irita" eterul in cautare de rating, adica bani, bani si iar bani) despre agricultura, in tara si in U.E. Nu vreau sa redau esenta discutiei ci faptul ca, acum si aici, majoritatea participantilor deplangeau modul catastrofal in care s-a "implementat" democratia prin "lichidarea CAP-urilor", adica devastarea a ceea ce Europa civilizata tocmai se fereste sa faca (si se compara situatia noastra cu a Frantei sau a altor state care, desi nu au pamantul nostru pentru agricultura, reusesc prin asociere, comasare etc. sa fie mai competitive si mai eficiente.). Sau prin distrugerea sistemului de irigatii.

Pe un post tv, altcineva se intreba cum olandezii au reusit sa-si protejeze tara prin digurile de exceptie iar noi nu suntem in stare sa regularizam niste mici cursuri de apa care, ca in poezia bacoviana, fac "locuintele lacustre".

Deunazi ascultam, tot la RRA, declaratiile pro si contra de la greva postasilor.

Grozavia prezentata de purtatorul de cuvant al institutiei in cauza care, de altfel, trece prin probleme poate si din cauza neadaptarii, nu am vazut a fi dezbatuta undeva. Spunea acesta (si redau din memorie) ca datorita situatiei dificile din domeniu au crescut datoriile, asa ca au trebuit sa se faca concedieri in randul personalului operativ, adica a "plebeilor".

Caci despre angajarile masive de personal adminstrativ, nici o vorba. Subiect tabu, nepunctat niciunde in media noastra, vector de opinie si propaganda.

La acelasi post tv, susamintit, se faceau remarci "sugubete" la adresa "Cezar-ului de Mamaia", pentru tinuta purtata intr-un show fara pretentii politice, ignorandu-se tinuta politica cu care singurul impartial politic "care ar fi trebuit sa fie" ne-a "incantat" privirea tocmai pentru a evidentia o miscare pe care ..."o vedem si nu e" (sau "o vedem si-n U.E." ?).

Toate aceste mici subiecte care mi-au iscat mici ganduri tin de o demagogie perpetuata pe dulcele nostru plai tocmai pentru ca raul s-a "mostenit" dintr-un sistem rau si incriminat, cu surle si trambite, chiar in Parlament. Dar doar atat.

Caci raul a rasam. Si va mai ameninta vitalitatea poporului nostru.

La fel cum si "demagogia democrata" ameninta vitalitatea lumii.

De ce?

Pentru ca am gasit, pe Mediafax, un material care mi-a dat mult mai mult de gandit decat tot ceea ce am scris aici, nu pentru ca ar fi "inedit" ci pentru gravitatea prezentata, in context cu citatul despre care vorbeam. 

Il redau, prin copy-paste, pentru meditare, fara nici un alt comantariu,

""După o primă reacţie tacită faţă de intenţia Ucrainei de a semna Planul de acţiune în vederea aderării la NATO cu ocazia summitului de la Bucureşti, ministrul de Externe Lavrov şi alţi oficiali ruşi de rang înalt au reiterat opoziţia puternică, subliniind că Rusia va considera extinderea Alianţei spre est drept o potenţială ameninţare militară",scria, în 2008, William Burns, ambasador la Moscova la acea vreme, iar acum adjunct al secretarului de Stat american.

Mailul secret a fost dezvăluit de site-ul WikiLeaks şi prezentat de Itar-Tass.

"Extinderea NATO, în special prin integrarea Ucrainei, rămâne o problemă emoţională pentru Rusia, dar există şi argumente strategice în favoarea unei opoziţii puternice faţă de admiterea Ucrainei şi Georgiei. În Ucraina, aceste argumente conţin temerea că ţara riscă să fie divizată, o situaţie care ar conduce la violenţe şi chiar la război civil, iar Rusia ar fi nevoită să intervină", preciza Burns în 2008." (http://www.mediafax.ro//externe/rusia-avertiza-sua-inca-din-2008-ca-ucraina-risca-sa-fie-divizata-daca-adera-la-nato-sau-ue-mesajul-diplomatic-secret-dezvaluit-de-wikileaks-12623099)

pentru ca, alaturi de gandurile scrise in aceasta postare, sunt umile impresii ale unui simplu cetatean care vede ca raul nu are granite, culoare sau apartenenta politica.

Despre ... ingrijorari

„Aflarea în treabă este isprava omului neputincios.” — Petre Țuțea

O fi sau nu ingrijorator acest Twitter si postarile de pe el, nu stiu asa cum nu stiu nici daca relationarul Facebook are avantaje sau dezavantaje pentru un simplu cetatean. Si nu ma ingrijoreaza.

Nu ma ingrijoreaza nici bombardierele strategice, de orice tip si natie. Ele exista inca de pe vremea "razboilui rece" si vor exista cat rasa umana va mai hotara, prin liderii ei luminati, sa mai faca umbra Pamantului.

Ce ma ingrijoreaza, insa, este dorinta evidenta de a epata, atunci cand bunul simt te obliga la o cu totul alta pozitie. Ma gandesc, astfel, la situatia creata prin evidentierea neregulilor aparute pe "prima mosie democrata" a tarii, nu numai pe  si in hartii ci, mai ales in fapte, fara ca institutiile abilitate sa reactioneze, la campania desueta pe care si-o fac unii fosti lideri pdl-isti care, cu nonsalanta, si-au dat votul spre o inrobire absconsa a tarii, la promisiunile uitate sau ignorate, dupa marele kitsch care, de fapt, caracterizeaza democratia originala romaneasca si la multe alte iluzii pierdute postdecembrist. Si lista ar putea continua, probabil, la infinit asa cum au ajuns si ingrijorarile simplilor cetateni din acest mirific, dar ridiculizat spatiu.

Auzeam, la postul de radio pe care-l urmaresc in deplasarile mele prin judet, ca in Elvetia s-ar intentiona realizarea un referendum pentru stabilirea salariului minim la vreo 3000 euro, situatie neagreata, insa, de marea masa a cetatenilor. 

Asa da democratie, nu? Ce ti-e si cu bogatii astia! 

Si uite-asa, mi-a ramas gandul la lichide.

Nu pentru ca unii ar bea VODKA, iar altii WHISKY. Le-am gustat pe amandoua si, cu adevarat, atunci cand nu te astepti, nu tu bei alcool ci alcoolul "te bea".

Dar nici asta nu este ingrijorator, atata timp cat stii, cu subiect si predicat, demonstrat la tv, sa folosesti cuburile de ghiata.

Si mai ingrijorator, de fapt, este un fragment dintr-un articol care completeaza, perfect, "speta" in care ne scaldam printr-o proasta diplomatie si inepta slugarnicie si conducere spre o esuare lemantabila a vaporului numit Romania, din cauza ... oamenilor neputinciosi  (redau prin copy-paste):

"De aici şi comparaţia cu Rogozin. În timp ce pe vicepremierul Rusiei Dmitri Rogozin îl interzicem şi prin spaţiul aerian, pe vicepremierul Ungariei Semjen Zsolt l-am lăsat să ne călărească în Transilvania, deşi intenţiile Budapestei sunt aceleaşi vizavi de o anumită zonă din Ardeal ca şi ale Rusiei faţă de Transnistria. Şi Viktor Orban a venit în România când a vrut şi ne-a dat lecţii şi indicaţii preţioase cum ar trebui să ne purtăm cu minorităţile noastre, reprezentate toate de deputaţi în Parlamentul de la Bucureşti, iar cea maghiară de câţiva zeci de parlamentari, în timp ce minorităţile din Ungaria nu au niciun reprezentant în actualul Parlament de la Budapesta. Pe atacatorii Ucrainei sau ai Republicii Moldova îi penalizăm, pe cei ai statului român îi linguşim şi le cântăm osanale de buni vecini ce sunt."

(http://adevarul.ro/news/politica/orban-interzis-rogozin-vrea-enclave-etnicepentru-maghiarii-afara-ungariei.html)

Si asta ca o continuare a ceea ce media "puncta" la inceputul anului:

"Viktor Orban întoarce spatele Europei şi se aruncă în braţele lui Putin" (http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/viktor-orban-intoarce-spatele-europei-si-se-arunca-in-bratele-lui-putin)

Nu avea dreptate, atunci, Petre Tutea?

PS: Din pacate, impartirea "uneltei" ma face vulnerabil spre diferite greseli, ca si in cazul de fata, pentru care cer scuze.

Despre ... adevarul gol-golut

„Veți deveni ceea ce încercați în continuare să fiți.” — Rabindranath Tagore

O declaratie facuta intr-un anumit context, pe care nu-l comentez, dar nu prea luata in seama m-a pus pe ganduri. Si nu pentru "profunzimea" ei ci pentru ca releva un adevar crud, pe care nu mi-l inchipuiam posibil dupa aproape un sfert de secol de democratie si libertate, adevar evidentiat si prin citatul de inceput.

"Cu toate acestea, nu am niciun complex faţă de intelectualitatea din România, pentru că sunt convins că niciunul din ei nu ar conduce un vapor de 300 de metri, aşa că asta e, fiecare la ce ne pricepem”, a spus preşedintele Traian Băsescu" (http://ampress.ro/stiri/basescu-nu-am-niciun-complex-fata-de-intelectualitatea-din-romania-niciunul-din-ei-nu-ar-conduce-un-vapor-de-300-de-metri/)

Am incercat sa "prind subtilitatea" din cuvintele respective dar, spre rusinea mea, nu am reusit. De ce?

Pentru ca amintindu-mi de importanta actului de comanda (si a fi comandant de nava presupune asumarea acestui act) mi-a revenit in memorie pregatirea pe care am facut-o pentru aceasta, pregatire pe care toti elevii scolilor militare de ofiteri au parcurs-o, indiferent de categorie sau arma. Si, cu scuzele de rigoare fata de toti colegii si fostii colegi, trebuie sa reamintesc ca in acest mediu si nu numai, a existat si exista celebrul postulat "ordinele se executa, nu se discuta". Chiar daca acest lucru poate aduce a dictatura, aspect care nu este prea departe de adevar, daca se tine cont ca, atat pe un vapor, ca si intr-o unitate militara, indeplinirea sarcinilor si obiectivelor depinde de modul in care comandantul isi exercita functia. Aceasta este realitatea si nu este nimic socant in ea.

Ce este socant, insa si la acest lucru vreau sa ma opresc, este ca exista o arta a conducerii, care presupune mai mult decat a-ti impune vointa, poate dictatoriala asupra subordonatilor. Si am cunoscut destui comandanti care au stiut sa respecte principiile care guverneaza militaria fara, insa, a deveni dictatori si a cadea in extreme.

Si mai este ceva care m-a socat.

Indiferent daca vrem sa recunoastem sau nu, una este sa conduci o unitate militara sau un vapor si alta un ... atelaj canin de sanie sau o tara.

Pare o comparatie greu de inteles, dar simplu de explicat.

Intr-o unitate sau pe un vapor comanda unica, fara nici o opreliste, il face pe cel pus "la carma" un mic despot, chiar daca nu se recunoaste acest lucru. Si nu-ti trebuie prea multa psihologie sa o realizezi, atata timp cat mijloacele de coercitie, de la arest pana la tribunalul militar, iti permit sa-ti exerciti "mica putere" cu care te-a investit statul. Pentru ca nu exista decat ordine si executari de ordine. Despre pericolul "nebuniei conducerii" nu vreau sa fac nici o remarca. Istoria a demonstrat unde si la ce poate duce.

Un atelaj de sanie, cu un numar de "personalitati" canine presupune a sti cum si pe cine sa pui lider, cum sa te comporti cu "partenerii" si cum sa le asiguri tot ce este necesar pentru a ajunge la destinatie. Despotismul si dictatura nu merg deoarece te poti trezi ori cu o "dezertare in masa" ori cu o "revolta a coltilor", aspecte intalnite in lumea celor care nu cuvanta. Doar ca acest credincios prieten al omului (si am mai facut remarca aceasta, ca singurul prieten al omului nu este omul ci cainele, omul fiind lup pentru om) nu tradeaza si nu se revolta decat in conditii cu totul si cu totul deosebite. Si dictatoriale.

Ce este o tara?

In afara unei suprafete delimitate cu granite terestre sau maritime, este o "mare" de suflete, personalitati si caractere diferite care, dintr-un numar de ani intr-altul isi alege conducatorii. Pentru crestere, prosperitate, progres.

Asta presupune un cu totul alt tip de conducere, decat cel cazon. Presupune o arta pe care, daca nu ai deprins-o de-a lungul carierei, nu o poti pune in valoare, oricate doctorate ai avea. In context, tara este vaporul care-si alege comandantul.

Acum, la aproape zece ani de la gresita perceptie a "sarcinii de serviciu" pentru care a candidat, aflam adevarul gol-golut despre deriva noastra, ca popor si tara: Romania a fost considerata un vapor si condusa ca o nava pe care "a pus mana" capitanul. Cu toate dezavantajele (pentru noi, simplii cetateni) ce au "emanat" de aici. Mai ales ca capitanul (sic!), stand atat de mult timp la "uscat" a uitat ce inseamna adevarata "arta a conducerii". Sau poate nu?

Oricum, a demonstrat ca se pricepe la orice altceva decat la conducerea unui popor, cu deosebirile si diferentierile lui specifice. 

Dar, mai ales, a demonstrat ca se pricepe la "navigat pe uscat", chiar si in cele mai "insolente" imprejurari. Si a mai demonstrat ca a devenit un demn urmas al celui care stia totul, facea totul, conducea totul. Fara nici un complex de inferioritate. Sau, poate cu?

„Trebuie să înveți să asculți pentru a ști comanda.” — Aristotel

Despre ... un alt apel

„Sosesc alegerile. Pacea universală este declarată și vulpile au un sincer interes de a prelungi viața găinușelor.” — George Eliot

Naucit de promisiunile pe care le tot fac onor "candindantii" la Europarlamentare dar si cei (sau cel) care nu au (are) nevoie de campanie, am fost "dat pe spate", astazi, de cel care, uitand probabil de acel "apel catre lichele" facut la inceputul democratiei noastre originale, ridica osanale tocmai celui care a emanat din acea zona. 

Sincer, doream sa uit mizeria in care trebuie sa-mi "ocup tot timpul", pentru ca traiesc in Romania si sa ma ocup, macar spiritual, cu alte ganduri.
M-a "deraiat" batjocura cu care cineva, "de dreapta", tot ne solicita in aceste zile votul, prin afirmatii gen "numai dreapta creaza locuri de munca stabile".
Si cum eu, din 2010, beneficiez din plin de "binecuvantarea de dreapta PDL-ista", prin somaj si "renegare pentru varsta", am fost ghidat spre gandurile de astazi. 

Asa am ajuns sa fac si eu un apel, nu numai catre lichele ci si catre toti cei care ne-au promis "marea cu sarea", nu numai din 2012 ci postdecembrist.

Caci de la primul presedinte "sarac dar curat" care a permis, insa, sa se inceapa "zidirea baroniilor" si sa "evolutam" spre nicunde, prin minciuna si pseudolibertate si pana la iluzionistul "sa traiti bine", cu care ne-a manipulat, in cel mai necurat stil, cel care a batjocorit insasi ideea de democratie prin modul in care s-a dezis de promisiunile facute, nu numai electoral ci si la suspendare, nimic nu vine sa contrazica citatul de inceput.

Cine sunt lichelele si cine sunt demnii, gentlemenii o va demonstra istoria, chiar daca nu cea imediata.

Insa, in ton cu relevantul citat al etapei electorale pe care, tocmai, o parcurgem, mi-a ramas in memorie o poezie care, ,desi de dragoste nerealizata si traita, mi se pare mai mult decat sugestiva pentru toti cei care au candidat, candideaza si vor candida pe dulcele nostru plai mioritic:  

 Ecou de romanţă - George Bacovia (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/ecouromanta.php)

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!

Un alt apel, alaturi de celelalte sapte milioane si ceva neluate in seama.

Din cauza de ...lichelism sau onorabilitate. Cine mai poate sti?

Despre ...alt efect, aceeasi cauza

„De obicei, mândria e cauza tuturor marilor greşeli.”

John Ruskin (n. 8 februarie 1819, Londra – d. 20 ianuarie 1900, Brantwood/Lancashire) a fost un scriitor, critic de artă și filozof englez.

Ca doua sabii nu au loc in aceeasi teaca e ceva invederat si, prin natura lucrurilor, demonstrat de istoria multimilenara a rasei umane. Iar ca manifestarea in sine a produs pagube irecuperabile o demonstreaza, iarasi si din nou, istoria. Care, pe dulcele nostru plai carpatin, nu-si gaseste aplicabilitate din cauza aceleiasi teci, prea stramta pentru a primi atatea si atatea ascutisuri, care mai de care mai caragialesti. Si nu ma gandesc la personalitatile din domeniu, care incearca sa ne trezeasca la realitate chiar si prin gesturi extreme ci la cei care, asemenea unor adevarati "epigoni" moderni, si-au propus sa prezinte o realitate vazuta doar prin lentilele ochelarilor personali, care-i impopotoneaza.

Asa vad eu "speta" aceasta damboviteana, intr-o continuitate distructiva, care se poarta dupa modelul "joaca de-a soarecele si pisica" sau, mai rau, "de-a para" intr-o distributie "de Oscar", nu doar intre palatele cele mai importante ale puterilor separate ale statului ci si intre factiunile aceleiasi culori politice.   

Din pacate si la aceasta m-am tot gandit astazi, dupa ce am ascultat "scenariul parei", nimeni dintre protagonistii mioriticei scene din "speta" nu are in atentie adevarul relevat in citatul de inceput, cu atat mai mult cu cat sabia cu care se identifica nu-si are loc in nici un muzeu sau pe nici o panoplie. 

Sau, daca tin cont de incognito-ul relationalului dambovitean, are?

Si intrebarile ar putea continua, cu mai multe sau mai putine raspunsuri dar cu o singura concluzie. Nimic bun nu a rezultat in urma exacerbarii mandriei. 

Inchei gandul de astazi cu versurile unui cantec vechi, de la "portile albastre ale orasului" nu pentru ca n-as sti incotro ne ducem ci, tocmai, pentru a releva ce periculos joc este cel purtat din inconstienta. Sau indiferenta. Sau ...

Si nu pentru un individ ci pentru popor. 

Doru Stănculescu - "Hai! hai!" (Versuri de la: http://www.versuri.ro/)


N-a stii nimeni ca m-am dus
Numa' or vedea ca nu-s

Sus e cerul, larga-i lumea
Bine c-a-nfrunzit padurea

Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai
Pe sub flori ma leganai
Haidi, hai, dihai

Sus e cerul, larga-i lumea
N-a sti nimeni ca m-am dus

Bine c-a-nfrunzit padurea
Numai or vedea ca nu-s

Hai, hai, haidi, hai, dihai, dihai
Pe sub flori ma leganai
Haidi, hai, dihaï

Ca un alt efect al aceleiasi cauze.

Ganduri ... pe scurt

„Nu toți care au alergat pe câmp au prins măgarul sălbatic. Dar cel care l-a prins a alergat.” — Proverbe persane

Pauza facuta intre postari isi are sorgintea intr-un motiv mai special.

Am urmarit, cu franturi e adevarat, o intrecere pasionanta si, fara discutie, pasionala intre doi "titrati" ai sportului despre care am facut mereu referire aici, snooker-ul. Si am avut deosebita placere sa vad cum, desi plecat ca un adevarat outsider cu un debut deloc promitator, cel care speram sa castige a reusit marea performanta a carierei sale. Realizarea mi-a demonstrat ca, asa cum prezentau si comentatorii nostri, atunci cand doresti cu adevarat un lucru si esti pregatit sa faci fata concurentei si sa invingi, totul este posibil. 

Sau, asa cum spune un proverb de la noi, cine s-a prins in hora trebuie sa joace pana la capat.

Mark Selby a alergat excelent si a "prins" titlul mondial.

Astazi voi fi foarte scurt. Si nu pentru ca m-a "coplesit" meciul respectiv ci pentru ca, nefiresc si fara fair play, mult prea multi alearga pe campul politic al democratiei noastre originale dupa ceva care nu seamana, nici pe departe, cu acel magar salbatec din proverbul persan. Care era ceva foarte valoros.

Aceasta confuzie "democrata" ma face sa ma gandesc la o alta butada celebra care intregeste citatul de la inceput: "O TEMPORA, O MORES!".

   

Despre ... adevarata realitate

„Putem să acceptăm dezamăgiri temporare, dar nu trebuie să ne pierdem niciodată speranța infinită.” — Martin Luther King

Dupa o saptamana atat de ... "normala" din toate punctele de vedere (cardinale, mondene, politice si oricare ar mai fi ele in ordine alfabetica sau aiurea) ma opresc la niste reflectii de ... duminica si nu numai.

Nu pentru ca n-ar exista motive de ingandurare si ingrijorare (ele sunt prezente peste tot, incepand chiar din locuinta fiecaruia dintre noi si terminand cu ... locuinta finala) ci , mai ales, pentru ca merita mai multa atentie in contextul atat de alambicat si contradictoriu pe care ni-l ofera cotidianul.

Fara alt comentariu, ci doar cu cateva evidentieri, le redau din aceeasi Carte a Cartilor, indrumar care, probabil, va ocupa un loc mai important in viata noastra intr-un viitor nu foarte indepartat. Asa sper.

"1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul, şi tot ce este în mine săbinecuvânteze Numele Lui cel sfânt! 
2 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui!
3 El îţi iartă toate nelegiuirile, îţi vindecă toate bolile,
4 îţi răscumpără viaţa din groapă, te învăluie cu îndurare şi milă,
5 îţi satură de bunătăţi dorinţele şi astfel te face să întinereşti ca vulturul.
6 Domnul le face dreptate şi judecată tuturor celor asupriţi.
7 El Şi-a descoperit căile Sale lui Moise şi lucrările Sale – fiilor lui Israel.
8 Domnul este îndurător şi milostiv, încet la mânie şi bogat în îndurare.
9 El nu se ceartă veşnic şi nu ţine mânie pe vecie.
10 El nu ne face după păcatele noastre şi nu ne răsplăteşte după nelegiuirile noastre,
11 ci cât de înalte sunt cerurile faţă de pământ, tot atât de mare este şi îndurarea Lui pentru cei ce se tem de El;
12 cât de departe este răsăritul de apus, tot atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi.
13 Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El,
14 căci El ştie din ce suntem făcuţi; Îşi aminteşte că suntem ţărână.
15 Cât despre om, zilele lui sunt ca iarba. Înfloreşte ca floarea de pe câmp,
16 iar când trece un vânt peste ea, nu mai este şi nu i se mai cunoaşte locul unde a fost.
17 Însă îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie pentru cei ce se tem de El, iar dreptatea Lui, pentru copiii copiilor lor,
18 pentru cei ce păzesc legământul Lui şi pentru cei ce îşi amintesc poruncile Lui, ca să le împlinească.
19 Domnul Şi-a statornicit tronul în ceruri, iar domnia Lui îi cuprinde pe toţi.
20 Binecuvântaţi-L pe Domnul, îngeri ai Lui tari în putere, care-I împliniţi porunca, care ascultaţi glasul cuvântului Lui!
21 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate oştile Lui, slujitorii Lui, care-I împliniţi voia!
22 Binecuvântaţi-L pe Domnul, toate lucrările Lui, din toate locurile stăpânirii Lui! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!"

(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Psalmi103)

si
"Teamă de Dumnezeu, nu de oameni
4 Vă spun vouă, prietenilor Mei, să nu vă temeţi de cei ce omoară trupul, dar care, după aceea, nu mai pot face nimic!
5 Vă voi arăta însă de Cine să vă temeţi: temeţi-vă de Cel Care, după ce omoară, are autoritatea de a arunca în Iad! Da, vă spun, de Acela să vă temeţi!
6 Nu se vând oare cinci vrăbii pe doi assarioni? Şi totuşi nici măcar una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu!
7 Cât despre voi, chiar şi firele de păr din cap, toate vă sunt numărate! Nu vă temeţi! Voi sunteţi mai valoroşi decât multe vrăbii!
8 Vă spun că pe oricine Mă va mărturisi în faţa oamenilor, îl va mărturisi şi Fiul Omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
9 Însă cel care se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, va fi lepădat şi el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.
10 Şi oricine va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar cel care va blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat."

( http://www.bibleserver.com/text/NTR/Luca12)

Stiu, e greu ca intr-o lume tot mai libertina, modernista si plina de eul omenesc sa te opresti si sa incerci sa inoti impotriva curentului dar cred ca, inca, mai trebuie sa invatam care este adevarata realitate.