Normal ca, dupa aflarea rezultatelor alegerilor, media si site-urile de socializare sunt pline de "semnale". Eu nu la semnale m-am gandit in aceasta perioada de tacere ci la un fapt, poate lipsit de importanta pentru multi, dar plin de relevanta pentru mine: multumirea post electorala.
Cu surle si trambite, cei ce au depasit "bariera 5%" s-au prezentat ca reali castigatori, unii chiar incercand sa spoiasca eclipsa in care au intrat, cu sau fara voia lor. Nu vreau sa fac prea multe comentarii pe aceasta tema, deoarece toata media comenteaza "speta".
Gandurile, deci, s-au "focusat" spre cazul cel relevant pe care realitatea l-a scos in evidenta si spre totala lipsa de caracter a celor care, dupa ce au inglodat tara in mizerie si dezastru si-au propus s-o ridice.
Spunea o doamna mult contestata de majoritate, dar sustinuta de un usor procent peste sase la suta, ca miscarea din care face parte este castigatoare deoarece in trei luni (parca) a reusit sa demonstreze ceva, fara de primul clasat, care are o vechime de peste douazeci de ani. Aici mi s-a parut ca bunul simt si caracterul nu fac casa buna cu doamna in cauza si miscarea pe care o reprezinta.
A uitat de uriasul aparat de propaganda care a sustinut aberanta incercare? Dar de infrastructura si logistica organizatorica, cea care, ca o adevarata caracatita, a cuprins toata tara, pentru ca asa a vrut cineva? Si nu mai are sens sa continui pentru ca, si aici ca in majoritatea "abordarilor" acestor politicieni "de conjuctura" citatul de la inceput se aplica mai mult decat perfect.
Si acum, demonstratia aberatiei.
Iata ca un independent, luat intre "furcile caudine" ale "integritatii", dar castigator prin ratiune si judecata, a demonstrat intr-un timp si mai scurt ca "daca vrei, poti" (parca asa era o reclama de pe vremea cand domnita in cauza scotea capul in lume).
De ce nu s-au facut comparatiile cu acest candidat independent, Mircea Diaconu, un adevarat luptator si lider de opinie (cu toate contestatiile care i se aduc) care a facut ceva nefacut de la infiintarea USL pana acum: eclipsarea prezidentialului partid si a presedintelui insusi.
Nu cred ca poate insemna altceva situarea pe locul pe care l-a obtinut, chiar si in fata unui alt "candidat" cu traditie, UDMR-ul.
Ce este in prezent, miscarile de trupe, contactele mai mult sau mai putin conspirative, nu mai au nici un rost.
Si nu mai vorbesc de jocul de-a demisia, de fuziuni si alte "gaselnite" politice si nici macar de alegerile prezidentiale, la care, cu siguranta, prezenta respectivului castigator ar avea un ascendent deosebit.
Din moment ce se vehiculeaza ca in Parlamentul U.E. se doreste o uniune intre cei doi mari "rivali", sa te duci si sa te ploconesti pentru o aripa sau alta, mi se pare la fel de aberant ca pozitia doamnei in cauza. Cum aberanta este minimizarea pericolului care sta la baza acestei decizii care, cu siguranta se va aproba, tinand cont de respectiva "speta".
Dar nu asta conteaza, atata timp cat se vrea salvarea, cu orice pret a ceea ce, pe dulcele nostru plai mioritic, se numeste "imbatarea cu apa rece".
Dupa doua zile de "dezbateri" media, deci, cu regret vad ca politicului romanesc i se aplica, perfect, celebra butada "ceva e putred in ...".
Din cauza lipsei de caracter.
PS: cu scuzele de rigoare, nu mai am "timp" pentru corectare. Multumesc de intelegere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu