Oliver Wendell Holmes, Jr. (8 martie, 1841 – 6 martie, 1935) a fost un jurist american.
Urmarind materialele "propagandistice" si comentariile pe marginea evenimentului european major, din aceasta perioada, nu am fost surprins de termenul, firesc daca te gandesti, care-l defineste si caracterizeaza: absenteismul. Si de incercarile care se fac, pe toate planurile, pentru a-i determina pe votanti sa participe.
Cateva ganduri mi s-au conturat si, pentru ca inca suntem in campanie, vreau sa le impartasesc aici, din motivele lasate si cu alte ocazii.
Mai intai, un gand legat de sloganuri, mai ales despre unul de-a dreptul socant.
Desi am urmarit doar cat sa ma dumiresc mai bine, cu toate ca eram dumirit mai demult, campania electorala, mi-a ramas adanc intiparita in minte afirmatia RIDICAM ROMANIA. Vazut pe toate banner-ele si afisele electorale, aceasta "gaselnita" politica mi s-a parut cea mai de prost gust dar si cea mai relevanta, pentru democratia noastra originala.
Caci, e normal, nu-i asa, ca dupa ce a fost ingropata, prin artificiile, jongleriile si "ingineriile" cu care ne-a "pilotat", fara nici o remuscare si rusine, guvernarea de trista amintire, Romania sa aiba nevoie de o ridicare.
Dar tocmai ei sa fie cei care se lauda ca fac acest lucru? Prea seamana a bascalie.
Apoi, si asta nu mai tine de partide ci de votanti, se face apel, asa cum am mai spus, la participare.
Dar ce sens are sa participi la ceva care, oricum, te va dezamagi si iti va lasa un gust amar?
Si gandul care m-a "provocat" aici este legat de o participare masiva intr-o vara, fara nici un rezultat caci, total nedemocratic, atunci se clama, manipula si dirija, intern si international, ca lumea sa nu iasa la vot. Daca nu cumva s-a uitat acest lucru. Nu mai vorbesc de celelalte "conotatii" care, din nefericire, au demonstrat ca, pe dulcele nostru plai mioritic morala, corectitudinea si respectul exista, dar lipsesc cu desavarsire.
In fine, un alt gand, intre multe altele este legat de o intrebare: cui foloseste.
Aici, stand stramb si cugetand drept, am gasit doua raspunsuri (din multele posibile).
Primul este legat de cei care vor profita de absenteism si, speculand participarea electoratului fidel, se vor regasi cu mai multe locuri si, deci, ulterior isi vor realiza si "visele". Unele chiar periculoase. Vor fi castigatori.
Al doilea raspuns priveste pe cei care, in viziunea realizarii unei "profitabilitati" maxime din aceaste alegeri, vor dori sa-si asigure conducerea unitara a tuturor structurilor "puterilor separate ale U.E.", daca exista asa ceva. Si ei vor castiga, mai ales daca vor reusi sa-si continue mandatul inceput anterior.
Am gasit, insa, si o intrebare.
Cei multi, defavorizati pana acum dar si in viitor, somerii, batranii, "uitatii de soarta", mai ales cei din "valul recent", vor castiga ceva?
Asa stand lucrurile ma gandeam, zilele acestea, cat de slaba este motivarea pentru a participa la exercitarea acestui drept pentru care unii si-au dat viata.
Insa o replica dintr-un film recent, in care se puncta tocmai esentialul "prins" si de citatul de la inceput, m-a facut sa vad altfel lucrurile.
Scena era urmatoarea: un tata, luptator pentru drepturi si principii isi "prelucra" fata, cea care se "lauda" la un anumit moment dat, ca era pe locul 5 pe lista unei institutii foarte importante pe care o critica. Spunea inteleptul parinte (si redau din memorie): "Vezi tu, am in fata o prajitura facuta din soia si chiar daca nu-mi place deloc, o mananc pentru ca trebuie sa traiesc".
In atari conditii, mi-am amintit de versurile unui cantec, hulit acum care ar putea spune totul sau nimic in contextul actual (cu toate ca altul a fost contextul "conceperii" lui:
(Versurile: Eugène Pottier (1816-1887), iunie 1871
Muzica: Pierre Degeyter (1848-1932), 1888 Internaţionala a fost scrisă pentru a celebra Comuna din Paris (martie-mai 1871).) |
Voi, osîndiţi la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfîrşiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi, popor de osîndiţi!
Azi nu sînteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!"
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfîrşiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi, popor de osîndiţi!
Azi nu sînteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!"
(http://www.marxistsfr.org/romana/tematica/muzica/index.htm)
Si ma intreb: sa fie acesta scopul nobil pentru o realitate contradictorie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu