Naucit de promisiunile pe care le tot fac onor "candindantii" la Europarlamentare dar si cei (sau cel) care nu au (are) nevoie de campanie, am fost "dat pe spate", astazi, de cel care, uitand probabil de acel "apel catre lichele" facut la inceputul democratiei noastre originale, ridica osanale tocmai celui care a emanat din acea zona.
Sincer, doream sa uit mizeria in care trebuie sa-mi "ocup tot timpul", pentru ca traiesc in Romania si sa ma ocup, macar spiritual, cu alte ganduri.
M-a "deraiat" batjocura cu care cineva, "de dreapta", tot ne solicita in aceste zile votul, prin afirmatii gen "numai dreapta creaza locuri de munca stabile".
Si cum eu, din 2010, beneficiez din plin de "binecuvantarea de dreapta PDL-ista", prin somaj si "renegare pentru varsta", am fost ghidat spre gandurile de astazi.
Asa am ajuns sa fac si eu un apel, nu numai catre lichele ci si catre toti cei care ne-au promis "marea cu sarea", nu numai din 2012 ci postdecembrist.
Caci de la primul presedinte "sarac dar curat" care a permis, insa, sa se inceapa "zidirea baroniilor" si sa "evolutam" spre nicunde, prin minciuna si pseudolibertate si pana la iluzionistul "sa traiti bine", cu care ne-a manipulat, in cel mai necurat stil, cel care a batjocorit insasi ideea de democratie prin modul in care s-a dezis de promisiunile facute, nu numai electoral ci si la suspendare, nimic nu vine sa contrazica citatul de inceput.
Cine sunt lichelele si cine sunt demnii, gentlemenii o va demonstra istoria, chiar daca nu cea imediata.
Insa, in ton cu relevantul citat al etapei electorale pe care, tocmai, o parcurgem, mi-a ramas in memorie o poezie care, ,desi de dragoste nerealizata si traita, mi se pare mai mult decat sugestiva pentru toti cei care au candidat, candideaza si vor candida pe dulcele nostru plai mioritic:
Ecou de romanţă - George Bacovia (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/ecouromanta.php)
S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!
Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!
Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!
Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
Un alt apel, alaturi de celelalte sapte milioane si ceva neluate in seama.
Din cauza de ...lichelism sau onorabilitate. Cine mai poate sti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu