Despre ... reprezentatie

„Un stejar, e adevărat, nu vorbește, dar asta nu înseamnă că nu gândește.” — Ion Luca Caragiale

Astazi, gandurile mele au fost "blocate" de versurile unui cantec ascultat in timp ce faceam "drumuri judetene". 
Despre ele, versurile, putin mai tarziu, desi ele spun totul. Importante, cred, sunt gandurile care, ca o continuare a ceea ce am "incropit" ieri vin sa completeze ideea legata de caracter si inteligenta.

Faceam referire, deci, la rezultatul "surprinzator, pentru unii" obtinut de actorul Mircea Diaconu.
Pentru ca l-am urmarit si revazut, in multe filme si pentru ca nu sunt decat un simpatizant al acestuia si nu critic de film, nu pot face comentarii in domeniu. Insa, pentru curajul de a-si da demisia, chiar in zorii "libertatii noastre" si a deveni un liber profesionist, poate incomod, dar si membru fondator al Aliantei Civice, trebuie sa evidentiez ca este un alt fel de actor.
Las criticilor sai "placerea" de a-i evidentia perioada mai "tulbure" din cariera de director, care la domnia sa s-a observat si analizat, din plin, pentru ca a fost, este si ramane, dupa parerea mea, o personalitate. 

La fel cum ramane, din nefericire pentru natiunea noastra si pentru politicul mioritic, o enorma diferenta intre politicianul actor Mircea Diaconu si toti actorii politicieni, de la cei mai "grosieri" la cei mai "titrati" (dupa grade si functii), care ne "marcheaza", actual, viata in trecerea lor prin cotidianul postdecembrist. Cu urme nu tocmai placute, indiferent de culoarea sau "aripa" cu care se indentifica.

Sper ca, asa cum a afirmat si in deplin context cu citatul marelui nostru dramaturg si umorist, sa-si respecte promisiunea de a nu se mai "inregimenta" politic.

Acestea, deci, fiind gandurile despre o situatie inedita care, plauzibil, ar permite ca si pe dulcele nostru plai mioritic sa acceada la functia suprema in stat un actor, (cine a fost Ronald Reagan?), versurile cantecului mi s-au parut extraordinar de sugestive pentru marea majoritate a restului politicienilor nostri, participanti sau nu la alegeri, care se dovedesc a fi doar :

"Un actor grabit!!"
I:
Vad cum stai, te framanti, si-ti lipseste curajul
De a-mi spune ce s-a-ntamplat,
Dar eu stiu, nu ai cum sa te-ascunzi acum,
Nu cauta un alt drum.
II:
Alte maini fierbinti, si-alte nopti de dor, alte brate te cer,
Dar in viata mea, vei ramane, doar un trecator,
III:
Nu stii ce sa imi spui, vad cum cauti in graba, cuvinte care ma mint,
Insa nu are rost, stiu ca-n fata mea, ai fost...

Refren:
Un actor grabit, care spune, replica si-apoi a plecat zambind,
Un actor grabit, care-a si uitat, ce a rostit, pe scena,
Un actor grabit, care pleaca, imediat ce piesa a luat sfarsit,
Bucuros ca rolul a fost usor, alearga.. spre alt? decor?

IV:
Vad cum stai, te framanti, si-ti lipseste curajul, de a-mi spune ce s-a-ntamplat,
Dar eu stiu! Nu ai cum sa te-ascunzi de mine, nu cauta un alt drum!
V:
Vrei sa joci un alt rol, dar nu poti convinge,
Ai vrea sa cred ca ti-e greu!
Insa nu are rost, stiu ca-n fata mea, aï fost

Refren (x2) :.. (Versuri de la: http://www.versuri.ro/)

Si chiar daca versurile regretatei Laura Stoica sunt pentru un cantec de dragoste, realitatea scenei noastre politice si dragostea "nestramutata pentru tarisoara", asa cum reiese din contextul postelectoral, le fac relevante si de impact pentru "speta" care, tocmai, se construieste in cabinetele autohtone sau "de la centrul U.E.".

Caci, vorba altei mari personalitati a neamului acesta oropsit, mintit si manipulat continuu: alte masti, aceeasi scena.