Jiddu Khrishnamurti (May 11, 1895 – February 17, 1986) a fost un vorbitor si scriitor indian, abordând în special subiecte filosofice si spirituale.
Gandurile de astazi s-au iscat din mai multe "surse".
Prima ar fi un interviu luat unui politician comunitar care, desi a vrut sa lase impresia unui om corect, a demonstrat ca s-a adaptat perfect societatii profund bolnave in care traim consfintind, astfel, relevanta citatului de mai sus. Iar partea cea mai concludenta a acestei adaptari s-a regasit la sfarsitul interviului cand, intrebat de ce a votat pentru pensia din parlamentul Europei daca el este impotriva contributiei la cheltuielile comunitare, respectivul a raspuns ca vrea sa asigure un trai decent urmasilor (daca nu am fost foarte exact in redare, cer iertare).
Asta mi-a intarit ideea ca zicala "pestele de la cap se-mpute" nu are granite sau limite si se potriveste, de minune, demagogiei politice globale.
Apoi am citit intr-un pliant, despre care nu vreau sa fac publicitate din motive lesne de inteles, despre cateva aspecte de continuitate a verticalitatii "Seniorului C.Coposu".
Si iarasi, perfecta adaptabilitate a "ideologilor" respectivi mi-a intarit convingerea proastei sanatati a societatii in care traim. Caci, daca venerabilul ar mai fi trait, cu siguranta ca nu ar fi acceptat toate compromisurile care au fost facute de urmasii sai, in special de catre unii care, desi se lauda cu crezul crestin si democrat pe care l-a "introdus" maestrul, demonstreaza opusul prin aplicarea perfecta si adaptabilitatea la o alta zicere, care clameaza: "fa-te frate cu ...cel rau pana treci puntea".
O ultima "sursa" din multele care m-au pus astazi pe ganduri, a fost un serial interesant despre "Secretele celui de-al doilea razboi mondial".
L-am urmarit cu interes nu numai pentru ca-mi place istoria ci, mai ales, pentru ca aduce la lumina elemente foarte relevante ale relatiei Est-Vest, cu impact actual si contextual, prin desecretizarea unor arhive speciale.
Am aflat, astfel, cum a fost manipulat Stalin sa se increada intr-o deschidere al celui de-al doilea front in 1942, de fapt un bluf apoi cum Churchill s-a pregatit de un "voiaj" de cunoastere si impacare, chiar daca-l detesta pe conducatorul rus si, in fine, multe alte "secrete" care au demonstrat cat de adaptabila a fost si este politica cand se aplica o alta butada celebra: "scopul scuza mijloacele".
Ajuns, insa, la acest ultim subiect m-a opresc din enumerarea altor surse deoarece un gand, un simplu gand, nu ma lasa sa nu reflectez asupra acestei adaptabilitati.
Oare la acea intalnire "de taina" de la Malta, din decembrie 1989 nu s-au facut niste aranjamente si s-au semnat niste angajamente cu privire la viitorul relatiei Est-Vest? Si nu cumva, adaptandu-se secolului XXI si globalizarii, s-a incercat "varientarea" lor asa cum si in trecut "partenerii" s-au "fentat" permanent intre ei?
Doar doua intrebari care ma fac sa privesc cu alti ochi toata criza est-europeana pe care o traversam, de sorginte neinteleasa, atata timp cat, economic, relatiile nu se pot separa sau intrerupe, ca o adaptare perfecta la un alt slogan binecunoscut si mult utilizat si pe dulcele nostru plai si oriunde in lume: "dezbina si stapaneste".
Chestii de adaptare la o societate care, asa cum spun analistii de tot felul, trece prin mari probleme si, de ce nu, mari incercari parca nascute ad-hoc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu