Henry George (2 septembrie, 1839 – 29 octombrie, 1897) a fost un scriitor, politician și economist american.
Un gand ma "bantuie" de ieri, dupa ce noianul de stiri interne si externe vin, parca, sa confirme citatul de inceput, in contradictie cu un alt citat celebru care, cu siguranta, merita mai mult avut in vedere: "„Omul este o trestie, cea mai fragilă din întreaga natură, dar este o trestie cugetătoare...” — Blaise Pascal" (http://cuvintecelebre.ro/subiecte/om/).
Si cand ma refer la acesta din urma, am in vedere pozitivul si mesajul care-l insoteste, aspecte care, in aceasta vreme, nu numai ca par a fi doar ignorate ci, din nefericire, excluse total din ecuatia numita "existenta umana". Un simplu exemplu este de ajun si cat se poate de relevant.
Pe un site de socializare arhicunoscut gasesti sute si mii de informatii negative, negativiste si gen tabloid si doau cateva diametral opuse. Ca si acest anunt prea putin mediatizat si popularizat : "Romania a castigat locul I pe natiuni la Olimpiada Internationala de Matematica pentru Studenti."
Si, continua postarea de pe Facebook : "Ai carte, ai parte Felicitari studentilor si mai ales lui Eduard Valentin Curca, de la Universitatea "A.I Cuza" Iasi, care a obtinut locul I absolut! www.kissfm.ro/live" (https://www.facebook.com/ClubulMonarhitilorMaramureeni).
Dar sa ma intorc la gandul originii postarii de astazi.
Trec peste stirile conflictului care, se pare, se acutizeaza (cel putin la noi) si prin accentuarea unor informatii media, probabil pentru rating, peste cele legate de propaganda, total neconstitutionala, facuta de Presedinte unei miscari (sau partid?) care, cica, merita vazut macar pentru fotomodelele playboy care-i completeaza "distributia" si chiar peste controversata vizita a Premierului la malul marii facuta, chipurile, din "considerente economice strategice", in special privind portul Constanta.
Lasand, deci, toate aceste "nimicuri", in fond, la oparte stau si ma intreb:
de unde atata rau, nenorocire si dezastru in aceasta lume?
In minte am un cantec de cenaclu pe care, poate, l-am mai redat dar, in contextul cotidianului atat de firav si exploziv, mi se pare atat de sugestiv:
Cântăreţ: Mircea Bodolan
Poet: Demostene Botez
Refren
Na, na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na
Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte-i în jur acum,
Mi-e viaţa numai fum.
Î-mi cad pe faţă fulgi de nea,
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.
Refren
De unde-mi gură atât cobalt
Ce mult aş vrea să-mi fie cald
Să nu se audă nici un tun,
Ce 'nalt e cerul şi ce bun.
Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Refren
Iar ninge tare şi mi-e frig,
Aş vrea să mă ridic să strig:
Cine-i alături şï mă cheamă,
Mamă, mamă!
Refren"
Refren
Na, na na na, na na na na na na,
Na na na na, na na. Na
Ce plumb mă leagă de pământ,
Ce greu mi-e trupul şi ce frânt,
Ce linişte-i în jur acum,
Mi-e viaţa numai fum.
Î-mi cad pe faţă fulgi de nea,
Ca pe un bulgăr de mormânt
Şi nu-i nici ploaie şi nici vânt,
Ce rece e pe faţa mea.
Refren
De unde-mi gură atât cobalt
Ce mult aş vrea să-mi fie cald
Să nu se audă nici un tun,
Ce 'nalt e cerul şi ce bun.
Toate-s aproape şi departe
Şi parcă-s legănat de ape,
Cu ochii în eternitate,
Ce stranie singurătate.
Refren
Iar ninge tare şi mi-e frig,
Aş vrea să mă ridic să strig:
Cine-i alături şï mă cheamă,
Mamă, mamă!
Refren"
Da, de unde atata ura, vrajmasie, praf de pusca, cobalt, armament si teroare pentru un Pamant care, parca, s-a saturat sa ne mai suporte?
Daca iau ca baza citatul de inceput, probabil de la Darwin cu a sa "evolutie a speciilor" si de la "lupta pentru supravietuire". Numai asa se poate explica comportamentul omului dezbracat de tot ce inseamna umanitatea din el. Ca si animalele, anumiti "lideri alfa" nu-si doresc decat sa aiba "o turma de prasila" cat mai mare pentru ... Pentru ce?
Se spune ca atunci cand a murit Alexandru Macedon, a cerut sa fie inmormantat cu mainile afara din sicriu, pentru a vedea posteritatea ca nu a luat nimic cu el. Ori, oricare ar fi liderul de astazi, nu-l va intrece in personalitate pe acesta, chiar daca "animalul" din el crede altfel.
S-ar putea, insa, sa fim un experiment extraterestu si sa purtam in noi gena dezastrelor si a autodistrugerii. De aici sa ni se traga "arta razboiului", a dominarii, dezordinii si a restului racilelor ancestrale care ne macina. Dar aceasta varianta doar o completeaza pe prima caci, ca si in jungla, cel mai tare supravietuieste si, din nefericire extraterestii, asa cum sunt ei perceputi, tot un soi de vietuitoare fara cuget si simtire sunt (cu toate ca, in multe cazuri, s-a dovedit ca animalele au mai multa simtire decat omul).
O ultima varianta de raspuns ma poarta spre ceva minimizat, nu numai in mileniul acesta ci de-a lungul intregii noastre existente umane.
Sa fie originea raului in acea intamplare din Gradina Edenului numita "pacatul originar", cand omul a luat hotararea sa nu-L asculte pe Dumnezeu, cu consecintele pe care, astazi, le traim din plin?
Acesta este gandul care m-a indemnat, astazi, spre postare.
Ca vrem sau nu, raul exista si-l simtim cu totii in viata de zi cu zi. Interna si internationala. Sub mii de forme si chipuri, unele chiar cu trasaturi ingeresti.
La fel exista si raspunsuri sau, mai degraba scuze pentru enormitatile si atrocitatile pe care omul le face si le-a facut de-a lungul istoriei existentei sale.
Si, dupa cum se intreba celebrul personaj Hamlet "To be, or not to be, that is the question—" incercand, apoi, prin monologul sau sa raspunda celebrei dileme, am gasit si eu un posibil raspuns pentru gandul de astazi si chiar pentru cele care urmeaza:
16 Acum, dacă eu fac ceea ce nu vreau, sunt de acord că Legea este bună.
17 Prin urmare, nu mai sunt eu cel care fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine.
18 Eu ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea, întrucât vreau să fac ceea ce este bine, dar nu pot!
19 Căci nu fac binele pe care-l vreau, ci răul pe care nu vreau să-l fac!
20 Dacă eu fac ceea ce nu vreau, atunci nu eu sunt cel care fac, ci păcatul care locuieşte în mine.
21 Astfel, eu găsesc această lege: când vreau să fac binele, răul este prezent,
22 pentru că fiinţa mea lăuntrică se bucură în Legea lui Dumnezeu,
23 dar în mădularele mele văd o altă lege, care este împotriva legii din mintea mea, făcându-mă prizonier al legii păcatului, care este în mădularele mele.
24 Ce om nenorocit sunt! Cine mă va elibera din acest trup de moarte?!
25 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Cristos, Domnul nostru! Astfel, cu mintea mea sunt sclav al Legii lui Dumnezeu, dar cu firea mea sunt sclav al legii păcatului."
(http://www.bibleserver.com/text/NTR/Romani7)
Dar oare au acest raspuns si liderii care ne pregatesc ceea ce "vointa lor alfa" ii deosebeste de restul omenirii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu