Un posibil raspuns pentru ieri

"Homo homini lupus"  Plaut

In incercarea de a da o finalitate gandurilor de ieri, pentru ca mi s-a parut normal sa nu le las in suspans, am incercat sa caut explicatii la o stare de fapt care, departe de a fi finalizata devine, din pacate, prin cronicizarea conflictului politic premier - presedinte (am trecut acest tandem in ordine strict alfabetica), o piatra de moara la gatul subredei noastre democratii.

Din nefericire explicatiile, atat cat se pot ele regasi in analizele politice din media, nu reprezinta decat tratari partinice si partizane care, oricum, nu acopera toata sfera de cuprindere a sintagmei "nu e pace sub maslini".

Care este motivul ?

Incercand sa gasesc o baza de plecare, am dat peste un articol, "Lege si moralitate", aparut pe http://www.sferapoliticii.ro/sfera/131-132/art11-tohaneanu.html, din care radau (cu sublinierile mele): “Este foarte important de ştiut, scrie Levinas, dacă statul, societatea, legea şi puterea sunt necesare deoarece omul este o bestie pentru semenul lui (homo homini lupus) sau deoarece eu sunt res­ponsabil pentru semenul meu. Este foarte important să ştim dacă ordinea politică defineşte respons­abi­litatea omu­lui, sau pur şi simplu îi controlează bestialitatea.”

Este posibil ca plecand de la acest citat sa descoperim adevaratele cauze ale lipsei pacii sociale care ne macina tara de aproape douazeci si trei de ani.

Dar, oare, in perioada comunista nu eram aceeasi oameni ?

Aceasta intrebare m-a urmarit de ieri dupa ce, urmarind mai multe posturi tv, am inteles ca, indiferent care ar fi pozitia si relatia dintre opozitie si putere (iarasi trecute in ordine alfabetica), undeva, acolo sus, nu se doreste o pace sociala acum, in preajma unor zile si evenimente importante pentru devenirea noastra.

Departe de a fi un nostalgic, nu pot uita sentimentul de mandrie patriotica pe care-l aveam in diferitele momente ale afirmarii Romaniei socialiste, fara referirile la "cel mai si cea mai". Si acum ma impresioneaza o melodie, pe care anumiti reprezentanti ai democratiei noastre originale au blamat-o si au aruncat-o in cosul de gunoi al uitarii (se intoarce in mormant Ciprian Porumbescu, cel care a compus-o pentru tara si neam). Imi aduc aminte, de asemenea, de solidaritatea si legatura - parca de nebiruit - pe care le-a incercat acest popor in diferitele momente grele, cu care a fost obligat sa se confrunte. Si multe alte asemenea amintiri in revin in minte. Atunci, omul nu era lup pentru om ?

Ce ne face, atunci, sa fim atat de deosebiti de cei care eram cu peste doua decenii in urma ?

Libertatea prost inteleasa ?

Democratia "de fatada" si "de parada" ?

Falsitatea si minciuna cu care s-a pornit in "edificarea noii societati" ?

Sau faptul ca toate cele de mai sus, la un loc, prost aplicate si conduse, au permis "bestiei din noi" sa-si manifeste refularea fata de trecutul sec, inchistat si manipulat in care a trait ? 

Toate acestea pot fi potentiale raspunsuri dar, nefericit, iar ne indeparteaza de miezul problemei.

Si atunci, pentru ca prima zi care se apropie este o zi de sarbatoare spirituala, m-am gandit ca, probabil, toata aceasta zbatere si tragedie pe care o traim isi are originea in ignorarea celui mai important fapt care, in democratie, ar fi trebuit sa se constituie ca un far al parcursului nostru postcomunist: credinta.

Ne consideram crestini de aproape doua mii de ani si il vom sarbatorii pe cel care a adus aceasta credinta in spatiul nostru national, Sfantul apostol Andrei.

Marele Eminescu, cel care sta la originea citatelor pe care le-am folosit pana acum, si pe care le voi mai folosi, care spunea: "Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ; Dumnezeu e în inima noastră."  (Mihai Eminescu,Suita Idei şi gânduri, Munca literară şi ştiinţifică, nr.10/1905, în Mihai Eminescu, Opere, vol. XVII, Ediţie critică întemeiată de Perpessicius,

Editura Academiei, Bucureşti, 1999, pag. 322)

Nu pot si nu vreau sa contrazic aceasta idee care este foarte des imbratisata de parintii spirituali ai neamului.

Dar daca suntem o natiune cu credinta si frica de Dumnezeu, atunci acel Dumnezeu din inima noastra ne va constientiza ca: "oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea."

Din aceasta cauza si din aceasta perspectiva omul este, intra-adevar, lup pentru om si produce tragediile cu care ne confruntam acum. Aceste cuvinte, spuse acum aproape doua mii de ani de Sfantul apostol Pavel, definesc si certifica nimicnicia umana din cauza careia astazi, in secolul 21, noi nu putem trai acea pace sociala de care avem atata nevoie. 

Care ar putea fi remediul ?

Acelasi Mihai Eminescu, gandindu-se la Romania, si dorindu-i :
"Viață în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală și mîndrie,
Dulce Românie, asta ți-o doresc!"
considera, cu siguranta, ca Dumnezeul din noi, facandu-ne mai buni, ne va ajuta sa ajungem acolo unde trebuie.
Un singur lucru a uita "Luceafarul poeziei romanesti" : " daca dragoste nu e, nimic nu e !".
Dar nu o dragoste senzuala, erotica, pe care o experimenteaza tot pamantul si care bucura inimile si firea ci acea dragoste sacrificatoare, crestina, de care ne vorbeste tot Sfantul apostol Pavel: "dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul."

Concluzia gandurilor mele este una singura. Care este si un posibil raspuns la gandurile de ieri.

Numai devenind alti oameni decat cei enumerati mai sus, avand acelasi patriotism pe care l-au trait, l-au manifestat si l-au promovat inaintasii nostri (chiar si prin blamatul, de astazi, Tricolor) si dovedind o adevarata dragoste crestina, vom putea depasi criza in care traim si vom avea, cu adevarat, "pace sub maslini."

LA MULTI ANI, ROMANIA !

LA MULTI ANI CONATIONALILOR MEI !

De ce nu e "pace sub maslini"

„O crimă politică comisă de un om privat încetează a fi o  crimă când e purtată de vederi mai înalte şi dictată de cugetul curat, fie chiar greşit, de-a mântui statul, pe când frângerea unui jurământ de două ori depus nu încetează de a fi o crimă, nu politică, ci comună. Dar simularea de a nu putea distinge lucrurile nu ne obligă deloc pe noi de-a boteza faptele altfel decât cu numele ce li se cuvine.
Şi dacă le dăm acest botez n-o facem din ură pentru adversari, ci
pentru că exemplele de felonie, decorate şi răsplătite, corup spiritul public.
Un popor cată a fi convins de vorbele pe care Franklin le-a rostit: Când
cineva îţi propune câştig şi onori, fără muncă şi merit, e un otrăvitor. Ridică
piatra şi aruncă în el. Acest venin însă l-a semănat demagogia(;). Ceea ce, în orice ţară şi după conştiinţa publică a oricărui popor, e absolut condamnabil, absolut rău, absolut înjosit, a fost la noi… recompensat, înaintat, împodobit cu decoraţii. Va să zică nu muncă-i trebuie românului, nu sobrietate, nu merit, nu inteligenţă pentru a se ridica şi a face avere, ci trădare, vânzarea celui care te plăteşte pentru a-i păzi viaţa; specularea credulităţii publice; trezirea patimilor rele din sufletul omenesc. Puţin îţi pasă dacă un popor întreg pierde printr-asta deosebirea eternă ce există între bine şi rău, între lăudabil şi condamnabil; că moralitatea unei naţii întregi, degenerează, că copilul dă în tată şi tata-n copil, că e ca în ziua de apoi, cum zice Scriptura, tu cu acest preţ te ridici deasupra tuturor, demoralizarea şi mizeria generală sunt condiţia şi izvorul bunei tale stări private."

Cel care a exprimat ideile de mai sus nu traieste in Romania secolului 21 ci, cum se poate afla, a trait cu mult inainte, in a doua jumatate a celui de-al nouasprezecilea. Cu toate acestea, analiza pe care o face mediului romanesc, politic, economic, social, spiritual s.a.m.d. poate sta alaturi de oricare analiza exhaustiva si comprehensiva a specialistilor, in domeniu, din zilele noastre.

De aceea, prin gandurile care au nascut postarea de astazi, tocmai la aceasta asociere vreau sa fac referire si la o intrebare: cat de mult din ceea ce avem, ca bogatie intelectuala nationala, folosim astazi, cand nu e "pace sub maslini" ?

Pentru ca trebuie sa-mi justific intrebarea, o voi face prin doua remarci, care nu privesc nici campania electorala si viitoarele alegeri si nici vesnica dihonie si "distonie", daca-i pot spune asa, putere - opozitie.

Prima se refera la modul, absolut normal, in care ne pregatim, ca natie, sa sarbatorim Ziua Noastra Nationala.
Nicaieri in lume, din cate stiu eu, un stat nu si-a prejudiciat imaginea de sine, prin minimizarea importantei sarbatoririi zilei sale nationale. Si nu a facut rabat la absolut nimic pentru ca manifestatia, in sine, sa cuprinda tot ceea ce este mai important si mai caracteristic, deci inclusiv o parada militara.
Se apropie ziua de 1 Decembrie, zi in care, de douazeci si doi de ani, sarbatorim ziua noastra nationala.
Am auzit atatea comentarii negative la adresa pregatirii armatei pentru defilare, atatea aluzii si rautati, incat nu pot sa nu ma intreb: strategii cu grade importante din conducerea Ministerului Apararii chiar nu au gasit un tancodrom, un aerodrom sau o baza dezafectate, unde sa se fi putut desfasura toate repetitiile ? 
Nu de alta, dar din mici persiflari si rautati se poate dezvolta un spirit total ostil,  care era oarecum prezent, dar intr-o stare latenta, dupa ultimele dezvaluiri din si despre acest mediu care, odata, era unul de elita.
Ca imagine de comparatie, fac referire doar la defilarea armatei sovietice, intr-unul din primii ani ai invaziei naziste, cand, dupa parada militara tinuta cu trupele germane la portile Moscovei, trupele au plecat direct pe front, in focul luptelor.
Iar intrebarea, fireasca, este: cine si de ce, copiindu-l pe autorul randurilor de inceput, a avut intentia sa aduca armata in aceasta postura ?

A doua remarca, strict legata de prima prin consistenta, priveste modul eterogen, din pacate, cu care se prezinta un sindicat, reprezentativ pentru mediul la care am facut referire anterior, in pozitia pe care o adopta, prin unii membri importanti, fata de cei care, fara deosebire de doctrina si culoare politica, certifica si intaresc adevarurile relevate de analistul randurilor initiale. Aceasta problema, analizata pertinent pe un blog pe care-l urmaresc, se intituleaza "Am agitat "furnicarul satanic" al dezinformarii" si merita nu numai atentie dar si meditatie, analiza si, de ce nu, decizie.

Daca coroborez ideile de inceput cu cele doua remarci si cu ceea ce se intampla tragic, dar pur mioritic, in tot ansamblul social, politic si economic din tara noastra, inteleg de ce nu e pace sub maslini. 
Si nici nu se doreste sa fie. Macar de ziua noastra nationala.

De ce-as fi trist ?

In anii de liceu am studiat opera unui poet important, "cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române." (dupa Wikipedia)

Versurile uneia dintre poeziile sale, "De ce-as fi trist ?" ma urmaresc de cateva zile, nu prin insasi intrebarea retorica a titlului ci prin profunzimea sensurilor care razbat din intreaga versificatie. Si ca urmare a acestei intrebari, gandurile mele cauta raspunsurile cele mai corecte, pe care incerc sa le redau chai daca ele, poate, sunt usor desuete si persiflante. Pentru ca ...

De ce-as fi trist ?
Cand traiesc intr-o tara frumoasa, bogata, cu oameni deosebiti, cu potential si cu perspective ?

De ce-as fi trist ?
Cand am o Constitutie care ma apara si-mi ofera toate avantajele unei democratii reale ?

De ce-as fi trist ?
Cand sunt condus, exemplar, de cei pe care i-am ales democratic, neinfluentat si in cunostinta de cauza ?

De ce-as fi trist ?
Cand am un Presedinte care ma reprezinta, un Parlament care lucreaza pentru mine, un Guvern care-mi administreaza traiul decent de zi cu zi si o Justitie care ma apara ?

De ce-as fi trist ?
Cand relatiile cu marea familie europeana imi aduc numai avantaje si, astfel, pot depasi mai usor criza economico-financiara actuala ?

De ce-as fi trist ?
Cand toate promisiunile, toate aspiratiile si visurile postcomuniste s-au implinit si linistit, dupa o viata de munca, ma pot bucura de o potentiala pensie ?

De ce-as fi trist ?
Ca urmeaza niste alegeri care stiu ca vor fi corecte si benefice pentru intrega natiune, deci si pentru mine ?

De ce-as fi trist ?
Raspunsuri in sensul celor de mai sus se pot gasi cu sutele, chiar miile, daca se analizeaza fiecare din ultimele "realitati" contemporane, dar ma opresc.

Am prea multa amaraciune in suflet, adunata dupa ultimii patru ani de conducere basisto-pedelista, ca beneficiar al "minunatei" politici de distrugere, constanta, a tot ce inseamna TRAI DECENT, pentru a mai reda realitatea cruda care ne-a adus mai aproape de "marginea gropii".

Si ma mai opreste un lucru.
Modul in care autorul isi incheie aceasta poezie. Si care se potriveste, de minune, incheierii gandurilor de astazi.

De ce-as fi trist ? Si totusi ...

Lirica pentru minte, suflet si nu numai

Am primit pe email o poezie, cu rugamintea de a o transmite mai departe.
Fac acest oficiu, fara nici un alt comentariu ci cu un adaus. O completez cu un mesaj folk, drag mie interpretat, mereu, de Motu' Pittis..

BLESTEM DE OM SĂRAC

de Dan Puric

Din balegi şi din cuib de cuci,

Răsar ca viermii, politruci

Şi din haznalele de bani –

Costume negre cu şnapani,

Viteji ca musca la arat!

Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,

Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari în suflet şi în gând,

Cu ghearele averi strângând,

Din flote, fabrici şi uzine,

Voi aţi lăsat numai ruine!

V-aţi gudurat pe lângă clerici

Cu mânăstiri şi cu biserici

Şi vile v-aţi făcut, de soi...

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-aţi trădat şi între fraţi,

Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.

Aţi dărâmat şcoli şi spitale

Ca să vă fie vouă moale

Şi v-aţi brodit şi parlamente

Din licheluţe repetente.

Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi omorât orice dreptate,

Aţi jecmănit tot ce se poate,

Guvernul vostru cu miniştri

E-o adunătură de sinistri,

Batjocura şi umilinţa

Au mai rămas la voi credinţa?

Ghiolbani de jafuri şi gherțoi,

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,

Nici dracul să nu o mai dreagă

Şi din privatizări cu fumuri

Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!

Dar cum să faceţi voi vreun drum

Când urma voastră e doar scrum?

La tâlhării vă strângeţi roi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,

Doar bube rele să vă crească,

Ochii să îi aveţi ca napul

Şi să vă roadă viermii capul!

Să putreziţi toţi prin palate,

Toţi spulberaţi să fiţi în toate

Şi să aveţi doar oase moi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?
Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta? Nu trebuie să fii naţionalist-comunist pentru asta.

Dan Puric

Sfarsitul nu-i aici

Cand necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Si ce slaveai in taina
E ca si cum nu-ti explici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand oprit la o rascruce
Drumul nu sti s-al prezici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand nu mai ai nici vise
Si nu sti cum sa te ridici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Cand s-aduna norii negri
Ploaia cade ca un brici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Mangaiere n-ai, nu vezi acum
Maini intinse de amici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Pomul vieti creste mandru
Unde spiritul e viu
Lumineaza iar salvarea
Cerul gol si cenusiu

Cand orasele-s in flacari
Musunoaie de furnici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Si cand cauti in zadar un om
Printr-atatea mii de venetici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aici

Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Tine minte, sfarsitul nu-i aicï..

Versuri de la: http://www.versuri.ro/ 

Nedumeriri cu substrat comunitar

„Administraţiunea unei ţări formează un tot nedivizibil; diferitele ei ramure fac parte din aceeaşi sistemă şi sunt neapărate una alteia, tocmai după cum o bucată a unei maşine este neapărată fiecăreia dintre celelate şi mecanismului întreg. Când o bucată a mecanismului merge rău, toată sistema din care face
parte suferă”… „A administra înseamnă a privi bunăstarea populaţiunii ca pe un lucru încredinţat înţelepciunii şi vegherii tale. Să gândeşti pentru cel ce nu gândeşte, să pui în cumpănă dările, să le deschizi oamenilor ochii”.

Aceste cateva idei le-am gasit in aceeasi lucrare din care am redat si pasajele trecute. Desi par atat de reale si actuale ele, din pacate, nu fac parte din bagajul ideologic al celor care "ne-au cazut la sorti" sa ne reprezinte, fiecare pe locul pe care este. 

Spun acest lucru, ca urmare a unei dezbateri, urmarita ieri pe un post tv, unde cineva facea o analiza, pertinenta, a mediului politic al U.E. si a situatiei concrete in care se desfasoara actualul Consiliu European.

Am retinut doar o singura idee, care mi-a dat foarte mult de gandit: divergentele continue dintre presedinte si premier, la noi, nu se datoreaza potentialului, optimismului sau caracterului unuia sau altuia dintre "administratori".
Ele isi au radacina, adanca, in diferentierile doctrinare si ideologice ale celor doua mari familii politice care, in Europa, "fac jocurile" si dicteaza: P.P.E. si P.S.E. Acestea, disputandu-si intaietatea comunitara, ne afecteaza, indirect si pe noi, romanii, parte a acestei mari familii continentale.
Iar din perspectiva citatului initial, lucrul acesta ar trebui sa dea de gandit nu numai simplilor cetateni, care sunt luati in consideratie doar in campaniile electorale, ci si oficialilor natiunii, care sunt platiti din banii acelorasi simplii cetateni, pentru o administrare cat mai corespunzatoare si care, inainte de a fi PPE-isti sau PSE-isti, ar trebui sa stie ca sunt romani.

Dar mai exista o problema la care ma gandesc.

Urmarind o alta dezbatere, de data aceasta intre cateva personalitati britanice, am auzit o expresie care m-a pus pe ganduri. O redau, poate nu chiar atat de corect, dar esenta ei se intelege: " nimeni nu poate beneficia de facilitatile clubului de care apartine fara sa-si plateasca, integral, taxa de participant".

Acum, ca "administratorul" e presedintele, premierul, Parlamentul sau oricine ar fi el, un lucru este clar: administrarea sa a fost foarte defectuoasa si nu a corespuns standardelor clubului in care am intrat.
Alte comentarii nu vreau sa fac. Deoarece am avut sansa sa lucrez cu fonduri PHARE si stiu cat de "corect" s-a "lucrat" in perioada 1995-2000 si cum s-au "realizat" unii, pe baza acestora, imi dau seama cat de "sensibila" este problema atragerii fondurilor pentru "bordul clubului" nostru.

Ma mai macina, insa, o intrebare: in acest club, chiar suntem mebrii cu drepturi depline sau simplii "copii de mingi" ori, mai rau, zilieri ?

Vechi intrebari si raspunsuri DE ACTUALITATE

Pentru ca politica se face la "cel mai inalt nivel", unde doar potentii, optimistii si cei asemenea lor au loc, m-am hotarat ca astazi sa uit acest domeniu. Nu de alta, dar dupa 24 ore de frig, datorita celui mai corect si legalist partid postdecembrist, reprezentat de "specialista" sa in ARTIMETICA si a unei legi care s-a votat asa cum s-au votat (despre care o anumita Curte nu a suflat nici un cuvant), nu mai vreau sa ma gandesc la toate incalcelile politice preelectorale sau post-parlamentare si nici la "INDEPENDENTA", dar oarba, Justitie. Este destul cate am auzit la un radio care, normal, transmitea stiri cand aveam nevoie de caldura. Ca de aceea e radio.

Ce m-a determinat, insa, sa postez astazi este o reclama, pe care o tot ve-dem la televizor si care ne spune: "SUNTEM CETATENI EUROPENI SI AVEM DREPTURI".

M-am tot gandit ca simplu cetatean, care traieste de azi pe maine, ce drepturi am si eu, ca cetatean european si, in acelasi timp, NOI, MAREA MAJORITATE A POPULATIEI,  beneficiara tuturor (misterios cuvant) politicilor comunitare. 
Si, fara a intra in dedesupturile politice, am gasit urmatoarele raspunsuri, la niste intrebari vechi, DAR DE CEA MAI MARE ACTUALITATE.

Iata-le ( cu mentiunea ca nu fac nici un comentariu si nici trimiteri. Doar sublinierile imi apartin. Majoritatea se regasesc in opera lui Grogore Alexandrescu.)

  „Boierule — zise — așteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.“
— „Cine? a mea rudă? Mergi de-l dă pe scară.
N-am asfel de rude, și nici voi să-l știu.“


"— Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?
Coțofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muște, de țânțari și de tăuni
Și de alte spurcăciuni...
Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poți să-mi faci?
Nu mi-ar fi rușine mie de viței și de malaci,
Bivol mare și puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?..."


"- "Dar ziceati..." - "Si ce-ti pasa? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam,
Ca nu iubesc mîndria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei."
Aceasta între noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem. "


"- "Dar, sunt nemulţumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfârşit să fug, să-l părăsesc,Acum cat alt stăpân; bun unde să-l găsesc?"
"Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus
La oricare tiran; dar slugă la măgar
E mai umilitor, şi încă mai amar.""


" Se află vreo ţară, unde l-aşa-ntâmplare
Să se jertfească leul? Nici una, mi se pare.
Nu ştiu cum se urmează, nu pricep cum se poate,
Dar văz că cei puternici oriunde au dreptate."


"- "Să trăiţi la mulţi ani, dobitocia-voastră,
Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat;
Ne poate fi iertat,
Să vă-ntrebăm smerit, de vreţi a ne-arăta,
De unde-aţi cumpărat postavul de manta?"
Când mantaua domnească este de piei de oaie,
Atunci judecătorii fiţi siguri că despoaie."

Desigur aici se mai pot adauga, pe buna dreptate, toate moralele fabulelor autorului. De CEA MAI MARE ACTUALITATE !.

Cum nu vreau sa uit ideea de la care am pornit, adica ce DREPTURI avem ca cetateni europeni, inchei cu o poezie care nu este scoasa din context si se intituleaza chiar asa: "Intrebare si raspuns" ( cine stie, cunoaste !):

" Rumegand cocenii de pe langa jug,
S-a-ntrebat odata boul de la plug:

- Doamne, pe cand altii huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur sa muncesc din greu?...
L-a-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a raspuns din slava:
- Pentru ca esti bou..."

Ganduri despre cea mai grea intrebare a vremii

" Şi, întrucât, „se-înţelege [de la sine] că în judecarea diferitelor partide politice trebuie să deosebim pe cele sincer politice de cele pretinse sau pretextate "politice”, suntem datori să spunem că, „partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale” – care, „păstrând numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor şi trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării”… În cadrul lor, „organizarea nu înseamnă decât disciplina oarbă a unei societăţi de esploataţie sub comunii şefi de bandă. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie”. Singura deosebire între ele „este foarte mică şi e întemeiată pe o cultură individuală mai mult sau mai puţin îngrijită. Fiecare se reprezentează mai mult pe sine decât [pe] o clasă socială oarecare, şi lucrul principal e forma, mai mult

sau mai puţin corectă, în care cineva caută a face plauzibile aşanumitele sale principii”."

Un subiect absolut normal pentru aceasta perioada, dezbatut in toata media si "pe toate drumurile" este cel legat de campania electorala.

Ascultam dimineata, la un post de radio comentariile, mai mult sau mai putin persiflante, referitoare la sloganurile unor candidati pentru viitoarele alegeri parlamentare. Si mi-am amintit de cel care, cu mult timp in urma, facea o descriere uimitoare a peisajului politic electoral din vremea sa, descriere perfecta pentru zilele noastre. De aceea am si redat pasajul de inceput si nu-mi permit sa fac nici un comentariu asupra lui.

Singurul comentariu pe care doresc sa-l fac astazi se refera la o continuare a ideii de ieri si priveste aceeasi categorisire, bun si rau, dar nu din perspectiva individualismului reprezentativ ci a apartenentei la o organizatie sau alta ( si ma refer, bineinteles, la diferitele partide politice), asa cum rezulta din parcurgerea textului evidentiat in debutul postarii.

Deci, cine este bun si cine este rau ?

Daca este sa analizez fiecare slogan electoral sau fiecare propunere, trebuie sa recunosc ca absolut la toti participantii se regaseste, invariabil, aceeasi dorinta si acelasi scop : "binele natiunii". Poate cu singura exceptie a unei uniuni etnice care doreste - specific - binele nationalitatii pe care o reprezinta. Aici, binele national este legat de alte meleaguri. Oare este corect ?

Dar dara stau bine si ma gandesc ( si de aici au pornit gandurile de fata), asa cum "drumul spre iad este pavat cu intentii bune", la fel si sloganurile, reclamele, declaratiile politicienilor nu reprezinta decat "apa de ploaie" caci "de promisiuni avem podul plin". 

De ce ?

Pai sa o luam cu REPORNIREA INIMII ROMANIEI.

Dar cine o oprit-o ? Ce conspiratie oculta a lucrat impotriva Romaniei si a bagat-o in coma ? Cine este cel care poate fi acuzat de malpraxis, in conditiile unei crize "sosite inopinat (?)", cand economia duduia ? Cum s-a ajuns la situatia, critica, de "iminenta sucombare", in timp ce "gasca baietilor destepti" nu a pierdut UN LEU ci, mai mult, si-a rotunjit conturile in valuta ? 

Sunt doar cateva intrebari, poate retorice, care insotesc sloganul celor care vor sa-i ARDa pe romani.

NE-AM TINUT DE CUVANT ! (urmat de o exemplificare)

Un alt slogan vine sa induca, in mintea populatiei, ca promisiunile facute (cu un anumit eveniment RATAT) s-au indeplinit.

Daca cele cateva zeci de mii de persoane mintite si manipulate sunt de acord cu acest slogan si continuarea lui (functie de grupul-tinta caruia i se adreseaza), eu sunt dispus sa-i dau crezare. Dar mi se pare, si aici, ca "podul este prea plin", iar USL-ul "ne duce si el cu zaharelul".

Din pacate, prea multi "baieti destepti" au ramas in functii si "trag sforile" asa cum le canta papusarul sef.

ARMONIE SI PACE SOCIALA !

Un slogan interesant la un partid usor dezavantajat de "speta Oltchim".

Acum, ca nu se stie cine e in spatele "afacerii" de partid, nu trebuie sa comentam. Daca personalitati importante si-au dat adeziunea (si eu cunosc cel putin una), inseamna ca "steaua" presedintelui partidului este inca pe firmament. Dar sunt foarte prudent. Intr-o postare anterioara faceam o oarecare previziune asupra a ceea ce poate insemna un posibil esec (al unui demers indus)  si se pare ca am avut dreptate, asa ca las timpul sa decida.

M-as mai putea referi si la PRM, dar cum "fiecare pasare pe limba ei piere", cel care poate trage concluziile, daca doreste si vrea, este cel in care - cu ceva timp in urma - multe milioane de romani isi pusesera speranta. Pacat ca nu a invatat nimic din Cartea pe care o tot aminteste.

Cat despre UDMR, as fi vrut sa fac un mic comentariu, dar citind pe un site modul in care s-au lansat candidaturile intr-un anume oras, m-a infiorat un pasaj: "Manifestarea a debutat cu intonarea imnului naţional al Ungariei, după care preşedintele Kiss, care a garantat în faţa electoratului pentru candidaţii UDMR." (http://www.bihon.ro/candidatii-udmr-se-revendica-de-la-ady/1200435)   

Asa ca las, aici, doar sloganul lor, semnificativ si plin de interpretari (pentru cine vrea sa ia aminte):

„Încredere, speranţă, viitor!” („Bizalom, biztonság, jövő”).

In concluzie, ma intreb, asa cum se intreaba zeci de mii de alegatori, cine este bun si cine este rau, in acest tablou manipulator, mincinos si plin de discrepante ?

Sau, ca sa-l redau pe cetateanul, mereu evidentiat si prezent, lui nenea Iancu, EU PENTRU CINE VOTEZ, hac ?

"Cei buni", "cei rai" si lupta pentru putere

Ca tot ce se intampla este o continua lupta pentru putere, in Romania postcomunista, nu trebuie sa mai mire pe nimeni. Nu am spus Romania democrata pentru ca, de mai bine de douazeci de ani, toate campaniile electorale facute pentru "binele natiunii" sunt, in realitate, campuri de lupta feroce pentru IMPARTIREA CIOLANULUI, indiferent ce partid si ce alianta a castigat. Ca este asa, o demonstreaza modul de impartire a "cascavalului" national numit buget de stat, intre "binecuvantatii" aflati la putere (a se citi administratiile locale samd) si faradelegea nationala care priveaza opozitia (oricare ar fi ea) de beneficiile participarii la programe, structuri si fonduri aflate, democrat, la dispozitia ORICARUI APLICANT, fara deosebire de culoare politica, apartenenta sau orice altfel de categorisire.

Nu stiu daca in statele cu adevarat democratice se intampla acest lucru, cred ca nu, dar sunt sigur ca, din nefericire, mostenirea si practicile comuniste si dictatoriale sunt la baza acestui tip de "democratie originala", tipic ancestral - mioritic.
Originile acestui mod propriu de "interpretare" a democratiei nu sunt, deloc, noi. Ele sunt o continuitate a unor ideologii si politici vechi, pe care le-am crezut, si dorit, de mult apuse dar care, nefiresc pentru secolul 21, inca mai influenteaza doctrinele unor cancelarii est-europene, si nu numai.

Am simtit nevoia sa exprim aceste ganduri dupa lecturarea unui roman mai vechi, aparut la noi in anul 1993, roman caruia nu i-am acodrat importanta cuvenita la timpul sau, situatie care m-a dezavantajat prin pierderea unor oportunitati oferite de paginile respective chiar daca, aparent, faptele descrise   reflecta, mai mult, evenimente SF din perioada socialista.

Ce m-a determinat sa redau aceste ganduri, in esenta, este o analiza, foarte interesanta - zic eu, a luptei pentru putere dar, mai ales, o caracterizare DEOSEBITA a "celor buni" si a "celor rai", in contextul acestei lupte si a perioadei in care a fost scris romanul respectiv..

Si pentru ca suntem in plina campanie electorala si nu mai stim pe cine, ce si cum sa alegem, pentru ca traim IN  PLINA EPOCA A
MICIUNII POLITICE  ROMANESTI GENERALIZATE - "si asta ne ocupa tot timpul", ca sa-l citez pe celebrul utilizator al butadei -  am sa redau, textual, pasajul care mi s-a parut cel mai relevant, fara a mai face vreun alt comentariu si nici o referire la titlul romanului. Pasajul respectiv, aflat la pagina 99, spune totul (sublinierile imi apartin).

"... sunt convinsi ca firea umana e vicioasa si incorijibila. Ei stiu cel mai bine acest lucru. Isi risca in fiecare zi viata si in fiecare zi au posibilitatea sa-l observe pe om la un pas de moarte, asa ca impart toti oamenii in doua categorii: buni si rai. Dupa conceptiile lor, bun este acel om care nu ascunde fiara ce se cuibareste inlauntrul sau. Iar cel care se straduieste sa para bun, acela e primejdios. Oamenii cei mai periculosi sunt aceia care nu numai ca isi demonstreaza trasaturile pozitive, dar sunt chiar convinsi in sinea lor ca sunt buni. Un criminal respingator, ticalos, poate ucide un om, sau zece oameni ori o suta. Dar un asemenea criminal nu omoara niciodata oameni cu milioanele. Cu milioanele ucid numai aceia care se considera oameni buni. Robespierii rezulta nu din randul criminalilor, ci dintre cei multi, dintre cei mai umani. Chiar si ghilotina au nascocit-o nu niste criminali, ci niste umanisti. Cele mai cumplite crime din istoria omenirii au fost savarsite de oameni care nu aveau obiceiul sa bea ..., nu fumau, nu-si inselau nevasta si dadeau de mancare din palma veveritelor."  


  

Premierul, inabil politic sau infatuat ?

" Nu te fali inaintea imparatului si nu lua locul celor mari;  caci este mai bine sa ti se zica: "Suie-te mai sus!" decat sa fii coborat inaintea voievodului pe care ti-l vad ochii. "

Propunerea presedintelui Consiliului European, de a reduce sumele de bani alocate Romaniei in urmatorul exercitiu bugetar, este inacceptabila, a declarat premierul Victor Ponta, in cadrul unei conferinte de presa. 
Premierul a subliniat ca Romania, atat prin Guvern, cat si prin presedintele Traian Basescu, se opune acestei masuri si ca va se va folosi chiar de dreptul de veto pentru a impiedica reducerea fondurilor europene.(  http://www.business24.ro/victor-ponta/stiri-victor-ponta/ponta-reducerile-de-fonduri-propuse-de-rompuy-sunt-inacceptabile-1521780)

Seful statului a explicat ca dreptul de veto se foloseste numai in cazul in care Comisia Europeana incalca prevederile Tratului European. "Sunt pregatit sa folosesc dreptul de veto daca se incalca tratatul. In sase ani, nu am niciun stat care sa foloseasca dreptul de veto. Negocierile pentru bugetul 2007-2013 au durat 3 zile si 2 nopti. Romania a obtinut un buget pe care nu poate sa il cheltuiasca. Este nevoie de buni politicieni, nu de contabili", a spus Basescu. (http://www.business24.ro/traian-basescu/presedintele-romaniei/basescu-la-negocierile-de-la-bruxelles-avem-nevoie-de-buni-politicieni-nu-de-contabili-1521834)

Doua pasaje extrase din aceeasi sursa media si un citat dintr-o Carte mai veche, dar de cea mai mare actualitate, sunt la baza gandurilor de astazi, dupa ce ieri seara toate posturile tv au transmis ultima conferinta de presa a presedintelui si au punctat, ironic, inabilitatea premierului in a-si sfatui "mai marele" asupra dreptului de veto.

Nu am inteles sensul demersului si emfazei premierului. Sau poate am inteles, asa cum am inteles multe din opiniile si pozitiile avute dupa esecul de la referendum. Dar de data aceasta nu pot sa fiu de acord cu el ci trebuie sa-i dau dreptate presedintelui. El a precizat ca astfel de declaratii facute inaintea consiliului nu fac decat sa slabeasca pozitia tarii: 

"Eu inainte de consilii niciodata nu am facut declaratii de pozitie, e cea mai mare greseala sa faca anticipat declaratii de pozitie pentru ca se duce dezarmat. Poti prezenta ce se va discuta, dar a te duce in pielea goala e o naivitate. Probabil, mergea in CAER, dar nu in UE".(http://www.hotnews.ro/stiri-politic-13628670-traian-basescu-ironizeaza-anuntul-lui-victor-ponta-romania-utiliza-dreptul-veto-bruxelles)

Ca domnul presedinte are "carentele"lui, nu este o noutate. Ca nu ne convin multe din "intreprinderile" mai vechi sau mai noi, iarasi nu mai trebuie discutat. Insa modul in care a abordat problema participarii la acest Consiliu si importanta pregatirii pentru aceasta intrunire releva, cu adevarat, ca este mai pregatit decat premierul.

De aceea stau si ma gandesc: ce urmareste, in realitate Victor Ponta?

Nu pot sa fac o analiza exhaustiva a activitatii premierului si a presedintelui de partid Ponta, pentru ca nu dispun de toate datele, detaliile si, de ce nu, dedesupturile politice care se fac acum, in plina campanie electorala.

Ce pot sa spun, doar pe baza observatiilor personale si a analizei unui "simplu cetatean", este ca jocul dumnealui este nu numai periculos, dar si distrugator.

Este periculos pentru ca pune si USL-ul intr-o postura proasta prin declaratiile controversate si contradictorii pe care le-a facut vis-a-vis de colegii de alianta si distrugator, deoarece "dand apa la moara" opozitiei erodeaza, incetul cu incetul, edificiul si asa subred al actualei puteri, permitand adversarului sa fructifice orice greseala, orice scapare sau orice erori de strategie politica. Care, din pacate, se fac si se vor face, atunci cand alergi "dupa mai multi iepuri". 

Pentru ca, pentru mine, asta mi se pare cel mai relevant la Victor Ponta: vrea sa "contabilizeze" cat mai multe reusite si ca premier si ca sef de partid. In detrimentul celorlalti, prieteni sau dusmani. Si in "disputa" cu presedintele, cu care, probabil, vrea sa coabiteze cat mai bine si dupa alegeri.

Eu nu am nimic cu ambitiile premierului care sunt, intr-un fel, justificate tinand cont de multele evidente care-i insotesc evolutia. Daca servesc intereselor poporului, foarte bine.

Dar daca sunt doar pentru sastisfacerea eului sau personal, pentru "sfidarea" opozantilor din partidul pe care il conduce si pentru "intarirea pozitiei de lider" in competitia din USl atunci, noi, poporul, suntem si ramanem cei mai nenorociti perdanti. Caci, asa cum spuneam si in alta postare, "somnul ratiunii naste monstri" iar inabilitatea politica, la fel ca si infatuarea denota, in cazul nostru, somnul ratiunii.

Ar avea de unde sa invate. Citatul de inceput dovedeste acest lucru.

Trebuie doar vointa !