" Şi, întrucât, „se-înţelege [de la sine] că în judecarea diferitelor partide politice trebuie să deosebim pe cele sincer politice de cele pretinse sau pretextate "politice”, suntem datori să spunem că, „partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale” – care, „păstrând numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanţilor lor şi trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării”… În cadrul lor, „organizarea nu înseamnă decât disciplina oarbă a unei societăţi de esploataţie sub comunii şefi de bandă. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie”. Singura deosebire între ele „este foarte mică şi e întemeiată pe o cultură individuală mai mult sau mai puţin îngrijită. Fiecare se reprezentează mai mult pe sine decât [pe] o clasă socială oarecare, şi lucrul principal e forma, mai mult
sau mai puţin corectă, în care cineva caută a face plauzibile aşanumitele sale principii”."
Un subiect absolut normal pentru aceasta perioada, dezbatut in toata media si "pe toate drumurile" este cel legat de campania electorala.
Ascultam dimineata, la un post de radio comentariile, mai mult sau mai putin persiflante, referitoare la sloganurile unor candidati pentru viitoarele alegeri parlamentare. Si mi-am amintit de cel care, cu mult timp in urma, facea o descriere uimitoare a peisajului politic electoral din vremea sa, descriere perfecta pentru zilele noastre. De aceea am si redat pasajul de inceput si nu-mi permit sa fac nici un comentariu asupra lui.
Singurul comentariu pe care doresc sa-l fac astazi se refera la o continuare a ideii de ieri si priveste aceeasi categorisire, bun si rau, dar nu din perspectiva individualismului reprezentativ ci a apartenentei la o organizatie sau alta ( si ma refer, bineinteles, la diferitele partide politice), asa cum rezulta din parcurgerea textului evidentiat in debutul postarii.
Deci, cine este bun si cine este rau ?
Daca este sa analizez fiecare slogan electoral sau fiecare propunere, trebuie sa recunosc ca absolut la toti participantii se regaseste, invariabil, aceeasi dorinta si acelasi scop : "binele natiunii". Poate cu singura exceptie a unei uniuni etnice care doreste - specific - binele nationalitatii pe care o reprezinta. Aici, binele national este legat de alte meleaguri. Oare este corect ?
Dar dara stau bine si ma gandesc ( si de aici au pornit gandurile de fata), asa cum "drumul spre iad este pavat cu intentii bune", la fel si sloganurile, reclamele, declaratiile politicienilor nu reprezinta decat "apa de ploaie" caci "de promisiuni avem podul plin".
De ce ?
Pai sa o luam cu REPORNIREA INIMII ROMANIEI.
Dar cine o oprit-o ? Ce conspiratie oculta a lucrat impotriva Romaniei si a bagat-o in coma ? Cine este cel care poate fi acuzat de malpraxis, in conditiile unei crize "sosite inopinat (?)", cand economia duduia ? Cum s-a ajuns la situatia, critica, de "iminenta sucombare", in timp ce "gasca baietilor destepti" nu a pierdut UN LEU ci, mai mult, si-a rotunjit conturile in valuta ?
Sunt doar cateva intrebari, poate retorice, care insotesc sloganul celor care vor sa-i ARDa pe romani.
NE-AM TINUT DE CUVANT ! (urmat de o exemplificare)
Un alt slogan vine sa induca, in mintea populatiei, ca promisiunile facute (cu un anumit eveniment RATAT) s-au indeplinit.
Daca cele cateva zeci de mii de persoane mintite si manipulate sunt de acord cu acest slogan si continuarea lui (functie de grupul-tinta caruia i se adreseaza), eu sunt dispus sa-i dau crezare. Dar mi se pare, si aici, ca "podul este prea plin", iar USL-ul "ne duce si el cu zaharelul".
Din pacate, prea multi "baieti destepti" au ramas in functii si "trag sforile" asa cum le canta papusarul sef.
ARMONIE SI PACE SOCIALA !
Un slogan interesant la un partid usor dezavantajat de "speta Oltchim".
Acum, ca nu se stie cine e in spatele "afacerii" de partid, nu trebuie sa comentam. Daca personalitati importante si-au dat adeziunea (si eu cunosc cel putin una), inseamna ca "steaua" presedintelui partidului este inca pe firmament. Dar sunt foarte prudent. Intr-o postare anterioara faceam o oarecare previziune asupra a ceea ce poate insemna un posibil esec (al unui demers indus) si se pare ca am avut dreptate, asa ca las timpul sa decida.
M-as mai putea referi si la PRM, dar cum "fiecare pasare pe limba ei piere", cel care poate trage concluziile, daca doreste si vrea, este cel in care - cu ceva timp in urma - multe milioane de romani isi pusesera speranta. Pacat ca nu a invatat nimic din Cartea pe care o tot aminteste.
Cat despre UDMR, as fi vrut sa fac un mic comentariu, dar citind pe un site modul in care s-au lansat candidaturile intr-un anume oras, m-a infiorat un pasaj: "Manifestarea a debutat cu intonarea imnului naţional al Ungariei, după care preşedintele Kiss, care a garantat în faţa electoratului pentru candidaţii UDMR." (http://www.bihon.ro/candidatii-udmr-se-revendica-de-la-ady/1200435)
Asa ca las, aici, doar sloganul lor, semnificativ si plin de interpretari (pentru cine vrea sa ia aminte):
„Încredere, speranţă, viitor!” („Bizalom, biztonság, jövő”).
In concluzie, ma intreb, asa cum se intreaba zeci de mii de alegatori, cine este bun si cine este rau, in acest tablou manipulator, mincinos si plin de discrepante ?
Sau, ca sa-l redau pe cetateanul, mereu evidentiat si prezent, lui nenea Iancu, EU PENTRU CINE VOTEZ, hac ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu