De ce nu e "pace sub maslini"

„O crimă politică comisă de un om privat încetează a fi o  crimă când e purtată de vederi mai înalte şi dictată de cugetul curat, fie chiar greşit, de-a mântui statul, pe când frângerea unui jurământ de două ori depus nu încetează de a fi o crimă, nu politică, ci comună. Dar simularea de a nu putea distinge lucrurile nu ne obligă deloc pe noi de-a boteza faptele altfel decât cu numele ce li se cuvine.
Şi dacă le dăm acest botez n-o facem din ură pentru adversari, ci
pentru că exemplele de felonie, decorate şi răsplătite, corup spiritul public.
Un popor cată a fi convins de vorbele pe care Franklin le-a rostit: Când
cineva îţi propune câştig şi onori, fără muncă şi merit, e un otrăvitor. Ridică
piatra şi aruncă în el. Acest venin însă l-a semănat demagogia(;). Ceea ce, în orice ţară şi după conştiinţa publică a oricărui popor, e absolut condamnabil, absolut rău, absolut înjosit, a fost la noi… recompensat, înaintat, împodobit cu decoraţii. Va să zică nu muncă-i trebuie românului, nu sobrietate, nu merit, nu inteligenţă pentru a se ridica şi a face avere, ci trădare, vânzarea celui care te plăteşte pentru a-i păzi viaţa; specularea credulităţii publice; trezirea patimilor rele din sufletul omenesc. Puţin îţi pasă dacă un popor întreg pierde printr-asta deosebirea eternă ce există între bine şi rău, între lăudabil şi condamnabil; că moralitatea unei naţii întregi, degenerează, că copilul dă în tată şi tata-n copil, că e ca în ziua de apoi, cum zice Scriptura, tu cu acest preţ te ridici deasupra tuturor, demoralizarea şi mizeria generală sunt condiţia şi izvorul bunei tale stări private."

Cel care a exprimat ideile de mai sus nu traieste in Romania secolului 21 ci, cum se poate afla, a trait cu mult inainte, in a doua jumatate a celui de-al nouasprezecilea. Cu toate acestea, analiza pe care o face mediului romanesc, politic, economic, social, spiritual s.a.m.d. poate sta alaturi de oricare analiza exhaustiva si comprehensiva a specialistilor, in domeniu, din zilele noastre.

De aceea, prin gandurile care au nascut postarea de astazi, tocmai la aceasta asociere vreau sa fac referire si la o intrebare: cat de mult din ceea ce avem, ca bogatie intelectuala nationala, folosim astazi, cand nu e "pace sub maslini" ?

Pentru ca trebuie sa-mi justific intrebarea, o voi face prin doua remarci, care nu privesc nici campania electorala si viitoarele alegeri si nici vesnica dihonie si "distonie", daca-i pot spune asa, putere - opozitie.

Prima se refera la modul, absolut normal, in care ne pregatim, ca natie, sa sarbatorim Ziua Noastra Nationala.
Nicaieri in lume, din cate stiu eu, un stat nu si-a prejudiciat imaginea de sine, prin minimizarea importantei sarbatoririi zilei sale nationale. Si nu a facut rabat la absolut nimic pentru ca manifestatia, in sine, sa cuprinda tot ceea ce este mai important si mai caracteristic, deci inclusiv o parada militara.
Se apropie ziua de 1 Decembrie, zi in care, de douazeci si doi de ani, sarbatorim ziua noastra nationala.
Am auzit atatea comentarii negative la adresa pregatirii armatei pentru defilare, atatea aluzii si rautati, incat nu pot sa nu ma intreb: strategii cu grade importante din conducerea Ministerului Apararii chiar nu au gasit un tancodrom, un aerodrom sau o baza dezafectate, unde sa se fi putut desfasura toate repetitiile ? 
Nu de alta, dar din mici persiflari si rautati se poate dezvolta un spirit total ostil,  care era oarecum prezent, dar intr-o stare latenta, dupa ultimele dezvaluiri din si despre acest mediu care, odata, era unul de elita.
Ca imagine de comparatie, fac referire doar la defilarea armatei sovietice, intr-unul din primii ani ai invaziei naziste, cand, dupa parada militara tinuta cu trupele germane la portile Moscovei, trupele au plecat direct pe front, in focul luptelor.
Iar intrebarea, fireasca, este: cine si de ce, copiindu-l pe autorul randurilor de inceput, a avut intentia sa aduca armata in aceasta postura ?

A doua remarca, strict legata de prima prin consistenta, priveste modul eterogen, din pacate, cu care se prezinta un sindicat, reprezentativ pentru mediul la care am facut referire anterior, in pozitia pe care o adopta, prin unii membri importanti, fata de cei care, fara deosebire de doctrina si culoare politica, certifica si intaresc adevarurile relevate de analistul randurilor initiale. Aceasta problema, analizata pertinent pe un blog pe care-l urmaresc, se intituleaza "Am agitat "furnicarul satanic" al dezinformarii" si merita nu numai atentie dar si meditatie, analiza si, de ce nu, decizie.

Daca coroborez ideile de inceput cu cele doua remarci si cu ceea ce se intampla tragic, dar pur mioritic, in tot ansamblul social, politic si economic din tara noastra, inteleg de ce nu e pace sub maslini. 
Si nici nu se doreste sa fie. Macar de ziua noastra nationala.