De ce-as fi trist ?

In anii de liceu am studiat opera unui poet important, "cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române." (dupa Wikipedia)

Versurile uneia dintre poeziile sale, "De ce-as fi trist ?" ma urmaresc de cateva zile, nu prin insasi intrebarea retorica a titlului ci prin profunzimea sensurilor care razbat din intreaga versificatie. Si ca urmare a acestei intrebari, gandurile mele cauta raspunsurile cele mai corecte, pe care incerc sa le redau chai daca ele, poate, sunt usor desuete si persiflante. Pentru ca ...

De ce-as fi trist ?
Cand traiesc intr-o tara frumoasa, bogata, cu oameni deosebiti, cu potential si cu perspective ?

De ce-as fi trist ?
Cand am o Constitutie care ma apara si-mi ofera toate avantajele unei democratii reale ?

De ce-as fi trist ?
Cand sunt condus, exemplar, de cei pe care i-am ales democratic, neinfluentat si in cunostinta de cauza ?

De ce-as fi trist ?
Cand am un Presedinte care ma reprezinta, un Parlament care lucreaza pentru mine, un Guvern care-mi administreaza traiul decent de zi cu zi si o Justitie care ma apara ?

De ce-as fi trist ?
Cand relatiile cu marea familie europeana imi aduc numai avantaje si, astfel, pot depasi mai usor criza economico-financiara actuala ?

De ce-as fi trist ?
Cand toate promisiunile, toate aspiratiile si visurile postcomuniste s-au implinit si linistit, dupa o viata de munca, ma pot bucura de o potentiala pensie ?

De ce-as fi trist ?
Ca urmeaza niste alegeri care stiu ca vor fi corecte si benefice pentru intrega natiune, deci si pentru mine ?

De ce-as fi trist ?
Raspunsuri in sensul celor de mai sus se pot gasi cu sutele, chiar miile, daca se analizeaza fiecare din ultimele "realitati" contemporane, dar ma opresc.

Am prea multa amaraciune in suflet, adunata dupa ultimii patru ani de conducere basisto-pedelista, ca beneficiar al "minunatei" politici de distrugere, constanta, a tot ce inseamna TRAI DECENT, pentru a mai reda realitatea cruda care ne-a adus mai aproape de "marginea gropii".

Si ma mai opreste un lucru.
Modul in care autorul isi incheie aceasta poezie. Si care se potriveste, de minune, incheierii gandurilor de astazi.

De ce-as fi trist ? Si totusi ...