Nedumeriri cu substrat comunitar

„Administraţiunea unei ţări formează un tot nedivizibil; diferitele ei ramure fac parte din aceeaşi sistemă şi sunt neapărate una alteia, tocmai după cum o bucată a unei maşine este neapărată fiecăreia dintre celelate şi mecanismului întreg. Când o bucată a mecanismului merge rău, toată sistema din care face
parte suferă”… „A administra înseamnă a privi bunăstarea populaţiunii ca pe un lucru încredinţat înţelepciunii şi vegherii tale. Să gândeşti pentru cel ce nu gândeşte, să pui în cumpănă dările, să le deschizi oamenilor ochii”.

Aceste cateva idei le-am gasit in aceeasi lucrare din care am redat si pasajele trecute. Desi par atat de reale si actuale ele, din pacate, nu fac parte din bagajul ideologic al celor care "ne-au cazut la sorti" sa ne reprezinte, fiecare pe locul pe care este. 

Spun acest lucru, ca urmare a unei dezbateri, urmarita ieri pe un post tv, unde cineva facea o analiza, pertinenta, a mediului politic al U.E. si a situatiei concrete in care se desfasoara actualul Consiliu European.

Am retinut doar o singura idee, care mi-a dat foarte mult de gandit: divergentele continue dintre presedinte si premier, la noi, nu se datoreaza potentialului, optimismului sau caracterului unuia sau altuia dintre "administratori".
Ele isi au radacina, adanca, in diferentierile doctrinare si ideologice ale celor doua mari familii politice care, in Europa, "fac jocurile" si dicteaza: P.P.E. si P.S.E. Acestea, disputandu-si intaietatea comunitara, ne afecteaza, indirect si pe noi, romanii, parte a acestei mari familii continentale.
Iar din perspectiva citatului initial, lucrul acesta ar trebui sa dea de gandit nu numai simplilor cetateni, care sunt luati in consideratie doar in campaniile electorale, ci si oficialilor natiunii, care sunt platiti din banii acelorasi simplii cetateni, pentru o administrare cat mai corespunzatoare si care, inainte de a fi PPE-isti sau PSE-isti, ar trebui sa stie ca sunt romani.

Dar mai exista o problema la care ma gandesc.

Urmarind o alta dezbatere, de data aceasta intre cateva personalitati britanice, am auzit o expresie care m-a pus pe ganduri. O redau, poate nu chiar atat de corect, dar esenta ei se intelege: " nimeni nu poate beneficia de facilitatile clubului de care apartine fara sa-si plateasca, integral, taxa de participant".

Acum, ca "administratorul" e presedintele, premierul, Parlamentul sau oricine ar fi el, un lucru este clar: administrarea sa a fost foarte defectuoasa si nu a corespuns standardelor clubului in care am intrat.
Alte comentarii nu vreau sa fac. Deoarece am avut sansa sa lucrez cu fonduri PHARE si stiu cat de "corect" s-a "lucrat" in perioada 1995-2000 si cum s-au "realizat" unii, pe baza acestora, imi dau seama cat de "sensibila" este problema atragerii fondurilor pentru "bordul clubului" nostru.

Ma mai macina, insa, o intrebare: in acest club, chiar suntem mebrii cu drepturi depline sau simplii "copii de mingi" ori, mai rau, zilieri ?