Ca tot ce se intampla este o continua lupta pentru putere, in Romania postcomunista, nu trebuie sa mai mire pe nimeni. Nu am spus Romania democrata pentru ca, de mai bine de douazeci de ani, toate campaniile electorale facute pentru "binele natiunii" sunt, in realitate, campuri de lupta feroce pentru IMPARTIREA CIOLANULUI, indiferent ce partid si ce alianta a castigat. Ca este asa, o demonstreaza modul de impartire a "cascavalului" national numit buget de stat, intre "binecuvantatii" aflati la putere (a se citi administratiile locale samd) si faradelegea nationala care priveaza opozitia (oricare ar fi ea) de beneficiile participarii la programe, structuri si fonduri aflate, democrat, la dispozitia ORICARUI APLICANT, fara deosebire de culoare politica, apartenenta sau orice altfel de categorisire.
Nu stiu daca in statele cu adevarat democratice se intampla acest lucru, cred ca nu, dar sunt sigur ca, din nefericire, mostenirea si practicile comuniste si dictatoriale sunt la baza acestui tip de "democratie originala", tipic ancestral - mioritic.
Originile acestui mod propriu de "interpretare" a democratiei nu sunt, deloc, noi. Ele sunt o continuitate a unor ideologii si politici vechi, pe care le-am crezut, si dorit, de mult apuse dar care, nefiresc pentru secolul 21, inca mai influenteaza doctrinele unor cancelarii est-europene, si nu numai.
Am simtit nevoia sa exprim aceste ganduri dupa lecturarea unui roman mai vechi, aparut la noi in anul 1993, roman caruia nu i-am acodrat importanta cuvenita la timpul sau, situatie care m-a dezavantajat prin pierderea unor oportunitati oferite de paginile respective chiar daca, aparent, faptele descrise reflecta, mai mult, evenimente SF din perioada socialista.
Ce m-a determinat sa redau aceste ganduri, in esenta, este o analiza, foarte interesanta - zic eu, a luptei pentru putere dar, mai ales, o caracterizare DEOSEBITA a "celor buni" si a "celor rai", in contextul acestei lupte si a perioadei in care a fost scris romanul respectiv..
Si pentru ca suntem in plina campanie electorala si nu mai stim pe cine, ce si cum sa alegem, pentru ca traim IN PLINA EPOCA A
MICIUNII POLITICE ROMANESTI GENERALIZATE - "si asta ne ocupa tot timpul", ca sa-l citez pe celebrul utilizator al butadei - am sa redau, textual, pasajul care mi s-a parut cel mai relevant, fara a mai face vreun alt comentariu si nici o referire la titlul romanului. Pasajul respectiv, aflat la pagina 99, spune totul (sublinierile imi apartin).
"... sunt convinsi ca firea umana e vicioasa si incorijibila. Ei stiu cel mai bine acest lucru. Isi risca in fiecare zi viata si in fiecare zi au posibilitatea sa-l observe pe om la un pas de moarte, asa ca impart toti oamenii in doua categorii: buni si rai. Dupa conceptiile lor, bun este acel om care nu ascunde fiara ce se cuibareste inlauntrul sau. Iar cel care se straduieste sa para bun, acela e primejdios. Oamenii cei mai periculosi sunt aceia care nu numai ca isi demonstreaza trasaturile pozitive, dar sunt chiar convinsi in sinea lor ca sunt buni. Un criminal respingator, ticalos, poate ucide un om, sau zece oameni ori o suta. Dar un asemenea criminal nu omoara niciodata oameni cu milioanele. Cu milioanele ucid numai aceia care se considera oameni buni. Robespierii rezulta nu din randul criminalilor, ci dintre cei multi, dintre cei mai umani. Chiar si ghilotina au nascocit-o nu niste criminali, ci niste umanisti. Cele mai cumplite crime din istoria omenirii au fost savarsite de oameni care nu aveau obiceiul sa bea ..., nu fumau, nu-si inselau nevasta si dadeau de mancare din palma veveritelor."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu