" Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări. "
Eram in trecere pe bloguri si am vazut ceva demn de o cauza mai buna. Adica,in loc de semnaturi anonime si polemici fade, distructive, actiuni directe si pertinente.
Sa ma explic.
Privind la toata tevatura actuala cu "uite OUG-ul, nu-i OUG-ul", cu "moftul roman" al parlamentarilor suparati de obligativitatea, din solidaritate macar, de a mai strange cureaua, cu directori la stat care nu-si fac treba, cu promisiuni bombastice si rectractari pe masura, cu propuneri interesante de redresare dar, in acelasi timp, contestate, mi se face dor de ...
De perioada anilor cand, elev fiind citeam, pe nerasuflate, despre un invatamant bine structurat si eficient "implementat" (cu toate ca la acea vreme termenul nici nu exista in dictionare) de "titani" ai pedagogiei romanesti, chiar daca si atunci elevii "isi faceau de cap" ( DAR CU CAP !). Pentru cine nu a ghicit, recomand cu caldura romanul "CISMIGIU & CO".
De perioada "luminoasa" a istoriei, cand "greii politicii nationale" faceau si desfaceau atat pentru binele lor DAR MAI ALES PENTRU BINELE POPORULUI. Recomand "Istoria romanilor" lui Vlad Georgescu.
De perioada de glorie a armatei, cand instructia era instructie, cadrele militare erau stimate si respectate, statutul acestora fiind "un target" urmarit de majoritatea celor care-si doreau o cariera de succes.
De timpurile cand a fi doctor, chiar si la tara, era o mandrie si o pasiune bine apreciata si remunerata.
De un IMN care, ori de cate ori il auzeam, ma furnica pe spate, pentru ca era scris pentru ETERNITATE de Ciprian Porumbescu si se incheia, desi in comunism nu s-a intonat, niciodata, ultima strofa:
Iar când, fraților, m'oi duce
De la voi ș'oi fi să mor
Pe mormânt, atunci să-mi puneți
Mândrul nostru tricolor
pentru "carcotasi" recomand Wikipedia.
... si de multe altele care raman doar vise, cand vad epigonii politicii romanesti actuale, copii deteriorate, incorecte dar perfect asemanatoare "menajeriei politice" caragialesti.
Fata de toata aceasta situatie, fata de toata incapacitatea intregii clase politice de a se ridica la standardele si "Acquis-ul Comunitar", nu pot decat sa-l remarc pe un mare filozof, care conchidea:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu