Ganduri despre ... O STARE

Pentru ca tot suntem in epoca "copy-paste"-ului si ne pregatim pentru examenul cu FMI, pentru ca am sarbatorit, ieri, nasterea Luceafarului poeziei romanesti iar o postare pe un site pe care-l vizitez se intreba, sub semnatura lui Radu Golban, daca "Ar fi dorit Eminescu Romania in UE?", pentru sa suntem, chipurile, doar 100.000 sclavi platiti cu salariul minim pe economie, in mediul privat, cand eu cred ca suntem mult mai multi, la fel cum si somajul da doar cifra oficiala, fara a-i mai lua in calcul pe cei iesiti din plata si care nu au reusit sa se reangajeze  si de aici si gravele disfunctionalitati financiare si sociale cu care se confrunta "eterna si fascinanta noastra GUVERNARE", pentru ca societati cu capital de stat merg in pierdere dar, cu siguranta, managerii si consiliile de administratie isi iau salariile cu multe zerouri fara nici o remuscare, pentru ca, inca, mai cred, utopic, ca se poate crea acea solidaritate care sa scoata tara din criza, m-am gandit sa redau, astazi, in copie, un fragment din aceeasi lucrare, la care am facut referire anterior, "SPRE EMINESCU", aparuta sub semnatura Radu Mihai CRIŞAN doctor în economie – specializarea Istoria gândirii economice (Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României CRIŞAN, RADU MIHAI - Spre Eminescu : răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului / Radu Mihai Crişan. – Ed. a 4 a ; Bucureşti : Tibo, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-87392-7-7 821.135.1.09 Eminescu,M. 929 Eminescu,M.).

Poate doctorii nostri in politica, economie, finante-banci, informatii si, de ce nu, mediere, se vor intoarce si spre acest izvor de intelepciune, in incercarea de a reda romanilor demnitatea furata de legislatura trecuta si a repune ROMANIA acolo unde-i este locul. 

Redau, deci, fara alte comentarii sau sublinieri, de la pagina 314 capitolul  XV, inclusiv cu trimiterile adiacente.
Pentru cine vrea sa cunoasca. 

" Capcana îndatorării externe

O ţară subjugată economic, cesionată întreprinderilor străine, debitoare altor ţări, nu mai este pe deplin stăpână pe soarta ei, chiar dacă politiceşte se bucură de o constituţie şi de o organizare politică în aparenţă neatârnate.

„Cu ce sunt asigurate toate împrumuturile noastre, atât publice cât şi private de la străini? Cu pământul nostru. Statul ipotechează domeniile sale şi privaţii moşiile. Chiar creditul funciar, care a mai scăpat pe proprietari din ghearele cametei, ce este altceva decât un mare împrumut contractat la străini pentru a scăpa de lepra împrumuturilor mici? Ce este însă o ipotecă? Este un drept eventual de proprietate. Deci, proprietatea cea mare a pământului nostru este eventual în mâinile străinilor. Eventual se poate schimba în definitiv, şi nu este niciodată înţelept a da proprietatea de pământ în mâinile străinilor, căci drepturile politice nu sunt, la urma urmelor, decât consecinţa proprietăţii pământului şi pierderea proprietăţii este identică cu aceea a existenţei naţionale”1203.


Importanţa vitală pentru orice stat de a-şi păstra, în permanenţă, proprietatea deplină asupra terito-riului său, a constituit, prin vreme, subiect de reflecţie pentru numeroşi gânditori de prestigiu incon-testabil. Spre exemplu, Dimitrie Gusti opinează: “O ţară subjugată economic, cesionată întreprinderilor străine, debitoare altor ţări, nu mai este pe deplin stăpână pe soarta ei, chiar dacă politiceşte se bucură de o constituţie şi o organizare politică în aparenţă neatârnată. Apoi, activitatea economică este cea care leagă cel mai mult o naţiune de pământul ei. Toate resursele de trai pe care mediul geografic le asigură, de la păşunile potrivite pentru păstorit, sau câmpurile de cultură, până la cele mai ascunse zăcăminte minerale, sunt ale naţiunii şi urmează să fie folosite treptat, după (în concordanţă cu n.n.) dezvoltarea firească a naţiunii (chiar n.n.) şi în măsura în care (chiar dacă n.n.) apar, pentru urmaşi, alte mijloace de trai. O viaţă economică cedată străinilor duce la o exploatare nemiloasă a bogăţiilor pe care le are ţara, la secătuirea posibilităţilor de trai pentru generaţiile viitoare sau, cel puţin, la apariţia unor activităţi străine de firea şi stadiul de dezvoltare organică a naţiunii respective, ceea ce conduce la dezechilibru interior şi la dezagregarea comunităţii naţionale”1204.

1203 Alexandru D. Xenopol, Studii economice, 1882, Partida liberală şi mişcarea economică, în O.e.-X, pag. 193, 194
1204 Dimitrie Gusti, Cunoaştere şi acţiune în serviciul Naţiunii, Fundaţia Culturală Principele Carol, Bucureşti, 1939, vol. I, pag. 14, 15 "