Ganduri despre ... REFRENE PE ACEEASI SCENA

" Cand ajungi sa crezi ca viata-i o povara
Si dureri de neinteles te apasa greu
Cand afara-i ciripit de primavara
Iar in sufletul tau toamna e mereu
Infrateste-te cu fumul din tigare
Si te avanta pe aripa-i de mister
In regatul fara nume si hotare
Si colinde prin oceanul de...

Aprinde o tigare!
Si-n fumul care zboara-n nori albastri ca un vis
Cufunda-te-n uitare
Si lasa gandului carare de abis

In fumul de tigare
Durerilor gaseste tainicul liman
Gaseste o noua stare si dorului alean
In fumul de tigare
Ce se pierde ïn val "

Versurile cantecului fredonat de multi dintre parintii nostri, si chiar de noi, mi-au amintit astazi ce mici suntem, in comparatie cu marile idealuri pentru care multi si-au dat viata, in secolul Unirii si cel urmator. Si suntem mici pentru ca nu reusim sa ne depasim conditia de "imbroboditi" si, mai rau, nu avem acei "oameni minunati si verti-calitatea lor morala", care sa ne impulsioneze. 

Iar versurile de mai sus m-au facut sa ma gandesc la niste refrene de stricta actua-litate, care ne urmaresc, cotidian, destinul pe care ni-l derulam in acest mirific spatiu Carpato-Danubiano-Pontic. 

"Ne mintim K la meteo", ne spune slagarul cel mai difuzat.
Ascultam, mai ieri-alaltaieri, pe un post tv un citat dintr-un articol al unei persona-litati din Diaspora care, liberal pur-sange fiind, critica ultimele "aspiratii" ale presedin-telui partidului sus-mentionat care, dupa cum spunea stirea, isi doreste o REPUBLICA PRE-ZI-DEN-TI-A-LA, in perspectiva obtinerii fotoliului de la Cotroceni. Fara alte comentarii, pot spune doar CURAT VERTICALITATE. 
Pe un blog pe care-l urmaresc, un distins analist politic pune o intrebare cheie: "Ponta - presedinte, Basescu - prim ministru ?" antamand, de fapt, o tema care poate fi cat se poate de pertinenta, in contextul verticalitatii sus-mentionate. Caci, daca-i "K LA METEO", se practica...

"C-asa-i romanul", suna refrenul unei melodii vehiculate in spatiul folcloric si nu numai.
Un medic arab, care isi avea cabinetul langa locul unde-mi petrec, la rece, cele 24 ore de tura, si-a luat calabalacul si s-a mutat. Intrebandu-l de ce pleaca (ieri a fost mai cald afara si am "profitat" de lucrul acesta, incalzindu-ma natural) mi-a replicat: "dom'le, sunt de treizeci si doi de ani in Romania si nu s-a schimbat nimic din atitudinea voastra. De patru luni mi se promite ceva, am batut palma cu proprietarul spatiului si cu seful constructorilor si nu pot incepe treaba. La noi, cand ai batut palma, orice intelegere se si concretizeaza. Nu se poate asa ceva. Ma duc in alt loc, unde totul e gata." 
Prietenul meu, care a avut curajul sa spuna lucrurilor pe nume, intr-un sistem pe care l-a crezut MAI democratic, s-a vazut disponibilizat cu toate ca, anterior primise asigurari ca impotriva lui nu se vor lua masuri disciplinare. Probabil noul ministru se considera MAI aproape de conducere decat de aflarea ADEVARULUI despre institutia pe care o conduce. C-asa-i romanul, nu ?

"Iubire, bibelou de portelan", spun versurile unei "Romante fara ecou", atat de autentice si de "mortale" pentru pactul social facut cu USL-ul de catre sindicate.
Un presedinte al unui astfel de sindicat ne spune cat de contestat este si ce mult a luptat pentru "transpunerea in viata" a promisiunilor din "lunga vara fierbinte romaneasca" si din campania electorala. Ca nu s-a intamplat, inca, nimic era si normal. Asa cum scriam si anterior, avem "podul plin de promisiuni si multumiri", iar alesii si numitii nostri stiu ca suntem pregatiti sa primim gogosi, in loc de OUG-uri si reabilitari.
Problema este ca zbaterea lui, ca si a altor reprezentanti sindicale este nula, atata timp cat nu se merge la esenta: ABROGAREA LEGII VOTATA ILEGAL sub "admirabila coordonare si gestionare" a IMPOTENTEI IN MATEMATICA, sustinuta atat de MEDIATORUL de la Cotroceni cat si de IMPARTIALA justitie.
Iar aceasta zbatere, este asemanatoare cu cea din invatamant, sanatate ETC., atata timp cat nu se merge la esenta: ORICE REPARATIE NU SE POATE FACE FARA INLATURAREA TUMORII CARE A CAUZAT DEFECTUL.
Altfel, ramane acea incheiere: "ramai acolo unde esti ... asteapta-ne la fel inca un an ... IUBIRE, BIBELOU DE PORTELAN".

Cat despre gandurile mele daca voi mai ajunge sa ma bucur de pensia furata de promulgarea legii ilegale, prin eliminarea unui articol dintr-o Lege perfect europeana  nu se pot inscrie, pentru cei alesi si numiti in functii care sa ne reprezinte, decat in acelasi registru al refrenelor de stricta actualitate: sunt si raman doar niste ACTORI GRABITI, care si-au spus replica (adica ne-au mintit) si-apoi au PLECAT ZAMBIND.

Concluzionand, la aceste refrene pe aceeasi scena, nu stiu daca sa ma apuc de fumat profesionist, asa cum sugereaza refrenul de inceput. Ar putea fi o solutie, pentru aleanul de care am nevoie. 

Caci, de sperat, spun si eu, ca poetul:

"... Alte masti, aceeasi piesa,  Alte guri, aceeasi gama, Amagit atât de-adese Nu spera si nu ai teama."