"Dacă ţările cucerite au fost obişnuite să trăiască libere şi după propriile lor legi, nu sunt decât trei mijloace pentru a le putea păstra sub ocupaţie: primul este de a le ruina în mod complet; al doilea este de a le coloniza cu altă populaţie; al treilea este de a le lăsa propriile lor legi, de a le impune numai plata unui tribut şi de a însărcina un mic număr din cetăţenii lor cu conservarea acestei posesiuni. Neputânduse menţine decât prin puterea şi protecţia ocupantului, aceşti guvernanţi sunt interesaţi să întrebuinţeze totul pentru permanetizarea stării existente."
Niccolò Machiavelli, filosof italian, fondatorul politologiei (1469-1527)
Am redat acest citat, cu care debuteaza lucrarea "Spre Eminescu - raspuns ro-manesc la amenintarile prezentului si la provocarile trecutului" a aceluias doctor in economie Radu Mihai Crisan, deoarece un gand nu-mi da pace, de la ultima disparitie, mult mediatizata si comentata, cu care am incheiat prima saptamana a lui 2013.
Acest gand s-a nascut atunci cand, facandu-i-se necrologul cinematografic marelui regizor, s-a prezentat o scena din celebrul sau film de debut DACII.
Redand din memorie, imi amintesc de un roman care sta in fata unei cetati.
Sus, pe zid, un dac (Decebal). Romanul ordona: "Deschideti !". Dacul intreaba: "Cine sunteti voi ?". Raspunsul, dur si intransigent: "Noi suntem stapanii
lumii !". La care dacul conchide: "Veti fi daca noi vom pieri !".
Ce s-a intamplat in cursul istoriei, se cunoaste foarte bine.
Romanii au fost intr-adevar, cateva secole, stapanii lumii. Dacii au fost asimilati. Ulterior, s-a nascut poporul roman, continuatorul unor traditii si datini comune si nu prea.
Astazi, vedem ca aceleasi traditii, cutume si datini, completate cu occidentalismele implementate conform citatului machiavellic, de la inceput, ne-au adus unde suntem, cum suntem si ce suntem, conform ultimelor prezentari media legate de bucuriile si tristetile cu care am inceput noul an.
Intorcandu-ma la acea scena, dupa acel scenariu cu care s-a facut filmul amintit, am incercat sa gasesc un raspuns la "amenintarile prezentului" cu care ne confrunta situatia concreta politica si economica. De ce este asa ?
Am gasit un posibil raspuns pe un blog, din care incerc sa redau, in copie, un pasaj foarte relevant si interesant comentat(cu sublinierile mele):
"Geţii (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci".
Urmînd o sugestie a lui Adrian Marino, să mergem însă mai departe. Ajungem la Cartea a V-a. Ce zice Herodot acolo? La început, tot lucruri bune şi plăcute; citez din paragraful 3:
"După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere şi ar fi uniţi în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrînt".
Aici, însă, se termină jumătăţile care se citează de regulă spre a ne auto-flata. Să citim ce scrie istoricul de acum 2500 de ani mai jos:
"Dar unirea lor e cu neputinţă şi nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi".
Simţiţi cum bate pîrdalnicul de Herodot, din secolul 5 î.Cr., pînă în ziua de azi? Şi staţi, că n-aţi auzit încă toată cealaltă "jumătate". În paragraful 6 al Cărţii a V-a, zice aşa, pardon:
"La ei, la traci, trîndăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca cîmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viaţă".
Nu prea ne mai place, aşa e? Şi dacă mai citim, tot în paragraful 6 din Cartea a V-a, că
"La traci există următoarea rînduială: îşi vînd copiii pentru a fi duşi peste hotare",
chiar că, din lăudător al străbunilor, Herodot devine parcă primul "denigrator" (în slujba cine-ştie-căror agenturi) al neamului nostru şi al tranziţiei noastre dinspre of spre aoleu.
(http://www.pruteanu.ro/4doarovorba/emis54herodot.htm)
Nu stiu ce scenarii vor urma si cine va fi regizorul.
Dar daca vom continua sa ne amagim si sa aprobam doar ce ne gadila placut urechle, machiavellicul citat de la inceput se va adeveri intocmai.
Un scenariu care, deja, s-a regizat si se pune in practica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu