Ganduri intre...CURAJ si anonimat

" A fi curajos, nu inseamna a te arunca inainte in orice primejdie, cu orice risc, ci a fi hotarat sa fii intotdeauna de partea adevarului ".

Plutarh

 Redau postarea de astazi dupa mai multe incercari si meditatii despre un subiect poate anost, dar care ma urmareste, mai ales dupa vizionarea unui blog pe care-l vizitez cu regularitate. Stiu ca multora nu le va convine ceea ce voi lasa prin aceste randuri, dar ma ghidez tocmai dupa citatul de mai sus, pe care-l recomand, cu caldura, si tuturor ANONIMILOR care vor sa arate ca lupta pentru ceva cand, in fapt, nu urmaresc decat sa semene dezbinare si ura, in slujba unei cauze antidemocratice si perfide. 

Pe blogul respectiv a aparut postarea care m-a determinat, astazi, sa-mi exprim cateva ganduri despre curaj. Iar postarea se referea la acel lt(rez.) Gheorghe Alexandru, care acum UN AN ii invata pe fostii lui colegi ce inseamna CURAJUL. Redau, de acolo, un scurt pasaj: "Locotenentul necunoscut a devenit în acea noapte un simbol al mişcării civice pentru schimbări radicale în societatea românească, puternic opresată. Gheorghe Alexandru venea din interiorul unui corp ofiţeresc care nu făcea politică, dar era la rândul lui opresat, umilit şi bulversat de un regim care introdusese arbitrariul ca lege şi abuzul ca normă de lucru. Protestul locotenentului a devenit celebru, a trecut graniţele ţării şi a determinat trezirea a milioane de conştiinţe de români." (http://cnsc-2012.blogspot.ro/2013/01/noua-putere-se-lupta-cu-locotenentul.html)

Este adevarat ca, in conformitate cu regulamentele militare, situatia in sine este mai mult decat incalificabila. Dar tocmai pentru ca am trait evenimentele din decembrie 1989, cand un intreg sistem militar, aflat sub insasi comanda comandantului suprem, dupa 22 decembrie a "clacat" dpdv al regulamentelor militare si a "pactizat" cu "rebelii" prin acel inimaginabil ARMATA E CU NOI, cred ca acest fost ofiter, care a vrut sa demonstreze, in ianuarie 2012, ca armata este langa protestatari, a dat dovada de un real curaj si nu si-a tradat juramantul si cauza pentru care a imbracat uniforma militara.

Caci, stimati actuali si fosti militari, cum am fi fost catalogati altfel decat tradatori, DUPA decembrie 1989, daca in Bucuresti si in toata tara armata nu ar fi trecut de partea revolutiei? Tradatori in fata conducerii de partid si de stat sau ... tradatori in fata poporului pe care am jurat sa-l slujim. O dilema din care nu putem iesi, inca.

Au iesit, insa, ALTII care au speculat momentul si, sub mantaua anonimatului soldatului pus sa apere revolutia, parasindu-si dispozitivul si ordinele sefilor directi, au ajuns sa se puna la dispozitia NOULUI POLITIC, DEMOCRAT, cu avantajele ulterioare, constand in multe stele pe umar sau ...functii ministeriale.

Ma intreb, deci: cine a dat dovada de curaj? Si cine trebuie blamat si "eliminat"?

Daca actualul ministru de interne a facut "curatenie" in ceea ce priveste represaliile de anul trecut, nu era corect ca si "doctorii" apararii sa judece, fara ura si partinire, atitudinea tanarului ce A DAT O LECTIE "gradatilor" cu stele mari, care, ascunsi in fotoliul caldut aprobat de Cotroceni au asteptat, ca la pacanele, sa vada deznodamantul? Si sa "amendeze" democratic speta. Nu sa se comporte dupa tiparul redat in "Padurea spanzuratilor".

Da, regulamentele si ordinele care reglementeaza viata "marii mute" nu permit implicarea armatei in politica. Teoretic, caci practica ne demonstreaza contrariul. Si nimeni nu are CURAJUL sa recunoasca. 

Ori, intre CURAJUL acelui fost ofiter si anonimatul celor care-l blameaza si infiereaza, parca cu manie proletara sau se ascund prin birouri cu usi bine capitonate, pentru a nu se deslusi slugarnicia politica, ALEG CURAJUL.