Despre ... nedumerirea continua

„În cele din urmă nu ne vom aminti de cuvintele duşmanilor noştri, ci de tăcerea prietenilor noştri.“

Martin Luther King Jr. (n.15 ianuarie 1929, Atlanta, Georgia – d. 4 aprilie 1968, Memphis, Tennessee) a fost un pastor baptist nord-american, activist politic, cunoscut mai ales ca luptător pentru drepturile civile ale persoanelor de culoare din Statele Unite ale Americii.

Desi nu doream sa ma refer la acest subiect, faptul ca urmaresc site-ul pe care a aparut "speta" de mai jos si, mai mult, contradictia existenta intre aceasta si "referinta" prezidentiala m-a facut sa nu ma pot abtine.

Redau situatia in cauza:

Presedintele la ProTv: "Sunt circa 480 de informari de la SRI. informatie seaca. Cel putin in perioada mea nu s-a primit nicio informare care pe urma sa fi fost transferata Parchetului, pentru ca asta fac serviciile de informatii.  In momentul de fata este o operatiune in derulare." (http://stirileprotv.ro/emisiuni/dupa-20-de-ani/traian-basescu-vine-la-dupa-20-de-ani-duminica-in-direct-de-la-10-00-pe-protv-si-protv-news.html)

Directorul SRI in Parlament : ” SRI a transmis peste 500 de informari pe subiectul Rosia Montana, in perioada Ianuarie 1999 – Septembrie 2013. Rosia Montana a fost mereu in atentia SRI, pentru ca acest dosar constituie o problema de securitate nationala.

Am avut in vedere in primul rind prevenirea riscului de afectare a intereselor nationale, a resurselor statului si a patrimoniului national.

Informarile SRI au fost trimise catre 70 functii de demnitate publica, ocupate de-a lungul timpului de peste 120 persoane.

In rapoartele noastre se gasesc analize despre riscurile si beneficiile realizarii proiectului de exploatare, despre necesitatea stabilirii exacte a valorii si structurii geologice exacte a zacamintului de la Rosia Montana.

In legatura cu manifestatiile, am semnalat faptul ca grupari anarhiste au incercat deturnarea protestelor, de altfel justificate”. (http://radu-tudor.ro/sri-rosia-montana-e-o-problema-de-securitate-nationala/)

O "speta" mai mult decat incurcata si incomoda. Caci cel putin cinci intrebari se subanteleg contextului:

1. Cum trebuie intelese cele doua declaratii?

2. Ce inseamna, de fapt, brambureala de mai sus?

3. Cine se face responsabil de dezinformare si manipulare informationala?

4. Cui foloseste starea de fapt?

5. De ce trebuie sa suporte poporul urmarile acestor inadvertente?

Ca unul care am "fost" in informativ as putea avea unele raspunsuri. Ma opreste, insa, statutul de "simplu cetatean" care nu se poate compara cu analistii si specialistii recunoscuti in materie.

Insa ca simplu cetatean, nu pot spune decat atat: dupa 23 de ani de democratie originala romaneasca culegem ceea ce am semanat. Fara sa tinem cont de avertizarile istoriei si intelepciunii strevachi care ne atentioneaza:

"Nu va inselati: "Dumnezeu nu Se lasa sa fie batjocorit." Ce seamana omul, aceea va si secera." 

(http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/galateni/6/)

Dar la cate s-au s-a ignorat pana cum, mai conteaza mesajul de mai sus?

Eu cred ca da, mai ales ca EI, cei care ignora tot ce scrie in Cartea Cartilor, cea pe care au votat si continua sa voteze, uita ca adevarurile acesteia au fost mai mult decat validate de-a lungul secolelor.

Iar cel mai elocvent exemplu este redat in acest pasaj (pe care l-am mai redat si cu alta ocazie, dar care merita atentie sporita), cu care inchei gandurile nedumerite de astazi:

"Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/12/)

Doar pentru meditatie

Astazi doar un subiect de meditatie. E toamna, duminica si ... inca 2013 (cine stie, cunoaste).

Psalmii 90

(O rugaciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu.)

1.  Doamne, Tu ai fost locul nostru de adapost, din neam in neam.

2. Inainte ca sa se fi nascut muntii si inainte ca sa se fi facut pamantul si lumea, din vesnicie in vesnicie, Tu esti Dumnezeu!

3. Tu intorci pe oameni in tarana si zici: "Intoarceti-va, fiii oamenilor!"

4. Caci inaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut, si ca o straja din noapte.

5. Ii maturi ca un vis: dimineata sunt ca iarba care incolteste iarasi:

6. infloreste dimineata si creste, iar seara este taiata si se usuca.

7. Noi suntem mistuiti de mania Ta si ingroziti de urgia Ta.

8. Tu pui inaintea Ta nelegiuirile noastre si scoti la lumina fetei Tale pacatele noastre cele ascunse.

9. Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet.

10. Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; si lucrul cu care se mandreste omul in timpul lor nu este decat truda si durere, caci trece iute, si noi zburam.

11. Dar cine ia seama la taria maniei Tale si la urgia Ta, asa cum se cuvine sa se teama de Tine?

12. Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima inteleapta!

13. Intoarce-Te, Doamne! Pana cand zabovesti? Ai mila de robii Tai!

14. Satura-ne in fiecare dimineata de bunatatea Ta, si toata viata noastra ne vom bucura si ne vom inveseli.

15. Inveseleste-ne tot atatea zile cate ne-ai smerit, tot atatia ani cat am vazut nenorocirea!

16. Sa se arate robilor Tai lucrarea Ta, si slava Ta, fiilor lor!

17. Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru! Si intareste lucrarea mainilor noastre, da, intareste lucrarea mainilor noastre!

Despre ... o melodie

„Nu ne tragem din maimuță, dar ne îndreptăm cu pași repezi spre asta.“
Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, d. 28 noiembrie 1989), părinte ieromonah, teolog și artist român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București), supranumită Capela Sixtină a Orientului.

Am gasit constatarea, sau mai bine spus meditatia, de mai sus in timp ce incercam sa depasesc, asa cum mi-am propus, insatisfactia realitatii cotidiene.
Si, pentru ca nu mi-am propus s-o analizez, motivez aceasta insatisfactie doar prin titlul unei emisiuni de pe un vector media, emisiune care mi-a confirmat multe din gandurile expuse pe blog:

VERDICT: ASASINAT. ŢINTĂ, ROMÂNIA

(http://www.realitatea.net/verdict-asasinat-tinta-romania-editie-speciala-jocuri-de-putere_1279941.html)

Starea, ca atare, poate fi contestata de cei care sustin ca ne indreptam intr-o directie buna, suntem sanatosi si ne merge bine, ca natiune. Nefericirea face, insa, ca toate tragediile recente sociale, economice si chiar politice sa demonstreze contrariul si sa-l intareasca. 

De aceea citatul de la inceput mi-a amintit de un serial pe care, in locul dezgustului nascut din impotenta politica de toate culorile relevata strict in relatia cu poporul, asa cum am mai precizat, dar deosebit de benefica pentru TOTI ALESII SI NUMITII acestui condamnat numit Romania, il urmaresc cu mare placere, chiar daca episoadele se repeta. Asa cum urmaresc si minunatele capodopere ale cinematografiei noastre (si chiar astazi am revazut inegalabilii titani din seria "B.D." carora, in treacat spus, epigonii actuali, amorali si de o "telectualitate" grobiana nu sunt demni nici macar sa le lustruiasca pantofii, chiar daca sunt "popularizati" de o televiziune sau alta) si, iar ma repet, toate prezentarile legate de unul din sporturile pe care eu l-as propune ca "IMPUS" tuturor "cadindatilor" la un fotoliu sau altul, snooker.  

Deci, intre ultima reluare a finalului Mastersului de la Shanghai si inca o pagina de lectura, am urmarit si urmaresc serialul american "Monk".

Acum, nu vreau sa fiu acuzat de reclama ascunsa. De aceea nu la toate cele de mai sus vreau sa fac referire in aceasta postare. 

Gandurile se indreapta doar spre titlul melodiei din genericul serialului, "It's a jungle out there".

Ca jungla umana in care traim acapareaza, incetul cu incetul, societatea, nu mai trebuie evidentiat. Insusi autorul citatului de inceput o spune, cu mult timp inaintea aparitiei serialului.

Ca jungla este acolo, in America, iarasi nu mai trebuie comentat. Libertatea fara discernamant si fara Dumnezeu a dus la ceea ce traim si vedem astazi, peste toata poleiala "de bine" cu care suntem dezinformati (si despre acest lucru am facut referire anterior).

Ca jungla ESTE aici si acum in Romania, o dovedeste clar titlul emisiunii sus mentionate prin realitatea cotidiana a democratiei noastre originale.

Cu toate acestea, pe mine serialul ma impresioneaza.

In toata "jungla de acolo" un personaj de exceptie, cu probleme de adaptare si nu numai, trece peste orice impediment in servirea unei cauze careia i-a dedicat viata: aflarea adevarului. Indiferent de conditii. 

O lectie de viata, caracter, integritate, dedicare si sacrificiu. Pacat ca este doar un serial cinematografic.

Si pacat ca noi si, mai mult, EI nu invatam nimic din istoria omenirii si din Marele Manual de Intelepciune care spune, preventiv la "jungla" pe care noi insine ne-o construim:

" Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. Caci tot ce este in lume: pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii, nu este de la Tatal, ci din lume.

Si lumea si pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/ioan-1/2/)

Ganduri doar la ... o simpla melodie.

Despre ... (im)perfect

O melodie des vehiculata in aceasta vara spune:

"Decat premiant in inchisoare,

Mai bine repetent in drum spre mare ...

Perfect! "

Nu stiu cat de perfect o fi dar, urmarind desfasurarea socio-politica a acestor zile, mi se pare ca, continuind idee de ieri, absurdul mioritic seamana, tot mai mult, cu un cosmar din care nu se mai poate iesi.

Nu bulibaseala coalitiei il caracterizeaza si nici ultima "victorie" din duelul continuu al celor doi asa-presupusi exi.

Ceea ce caracterizeaza cosmarul continuu pe care-l traversam este lipsa unei esentiale si potente calitati a personalitatii umane, inteligenta. Iar faptul acesta se vede cotidian, in toate interventiile sau noninterventiile reprezentantilor puterilor separate ale statului.

In aceasta stare perfecta doar la suprafata, dar imperfecta in profunzimea ei, m-am gandit sa postez un pasaj de inestimabila valoare, mai ales pentru cei care "trecand" pe aici nu au dat atentie acelui Manual de Intelepciune care ghideaza marile caractere si minti ale contemporaneitatii si nu numai:

"Pildele sau Proverbele lui Solomon 8

1. Nu striga intelepciunea si nu-si inalta priceperea glasul?

2. Ea se asaza sus pe inaltimi, afara pe drum, la raspantii,

3. si striga langa porti, la intrarea cetatii, la intrarea portilor:

4. "Oamenilor, catre voi strig, si spre fiii oamenilor se indreapta glasul meu.

5. Invatati-va minte, prostilor, si inteleptiti-va, nebunilor!

6. Ascultati, caci am lucruri mari de spus, si buzele mi se deschid ca sa invete pe altii ce este drept.

7. Caci gura mea vesteste adevarul, si buzele mele urasc minciuna!

8. Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, n-au nimic neadevarat, nici sucit in ele.

9. Toate sunt lamurite pentru cel priceput si drepte pentru cei ce au gasit stiinta.

10. Primiti mai degraba invataturile mele decat argintul, si mai degraba stiinta decat aurul scump.

11. Caci intelepciunea pretuieste mai mult decat margaritarele, si niciun lucru de pret nu se poate asemui cu ea.

12. Eu, Intelepciunea, am ca locuinta mintea si pot nascoci cele mai chibzuite planuri.

13. Frica de Domnul este urarea raului; trufia si mandria, purtarea rea si gura mincinoasa, iata ce urasc eu.

14. De la mine vine sfatul si izbanda, eu sunt priceperea, a mea este puterea.

15. Prin mine imparatesc imparatii si dau voievozii porunci drepte.

16. Prin mine carmuiesc dregatorii si mai marii, toti judecatorii pamantului.

17. Eu iubesc pe cei ce ma iubesc, si cei ce ma cauta cu tot dinadinsul ma gasesc.

18. Cu mine este bogatia si slava, avutiile trainice si dreptatea.

19. Rodul meu este mai bun decat aurul cel mai curat, si venitul meu intrece argintul cel mai ales.

20. Eu umblu pe calea nevinovatiei, pe mijlocul cararilor neprihanirii,

21. ca sa dau o adevarata mostenire celor ce ma iubesc si sa le umplu vistieriile.

22. Domnul m-a facut cea dintai dintre lucrarile Lui, inaintea celor mai vechi lucrari ale Lui.

23. Eu am fost asezata din vesnicie, inainte de orice inceput, inainte de a fi pamantul.

24. Am fost nascuta cand inca nu erau adancuri, nici izvoare incarcate cu ape;

25. am fost nascuta inainte de intarirea muntilor, inainte de a fi dealurile,

26. cand nu era inca nici pamantul, nici campiile, nici cea dintai farama din pulberea lumii.

27. Cand a intocmit Domnul cerurile, eu eram de fata; cand a tras o zare pe fata adancului,

28. cand a pironit norii sus si cand au tasnit cu putere izvoarele adancului,

29. cand a pus un hotar marii, ca apele sa nu treaca peste porunca Lui, cand a pus temeliile pamantului,

30. eu eram mesterul Lui, la lucru langa El, si in toate zilele eram desfatarea Lui, jucand neincetat inaintea Lui,

31. jucand pe rotocolul pamantului Sau si gasindu-mi placerea in fiii oamenilor.

32. Si acum, fiilor, ascultati-ma, caci ferice de cei ce pazesc caile mele!

33. Ascultati invatatura, ca sa va faceti intelepti, si nu lepadati sfatul meu.

34. Ferice de omul care m-asculta, care vegheaza zilnic la portile mele si pazeste pragul usii mele.

35. Caci cel ce ma gaseste, gaseste viata si capata bunavointa Domnului.

36. Dar cel ce pacatuieste impotriva mea isi vatama sufletul sau; toti cei ce ma urasc pe mine, iubesc moartea." http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/proverbe/8/

Doar o simpla lecturare si ar trezi la realitate toata aceasta masa imperfecta de iresponsabili.

Perfect ar fi sa se mediteze profund la mesaj mai ales ca, recent, in Parlament a avut loc un "mic dejun cu rugaciune".

Sa fie refrenul de la inceput o piedica?

Ganduri despre ... absurd

„Respect prea mult ideea de Dumnezeu ca să-l fac responsabil de o asemenea lume absurdă.“
Georges Duhamel (n. 30 iunie 1884, Paris — d. 13 aprilie 1966, Valmondois) a fost un medic, scriitor și poet francez.

Oameni in strada. Pentru diverse, diferite si controversate motive.
Talk-show-uri incendiare. Pe diverse, diferite si contradictorii teme.
Guvernare anapoda. Pentru diverse, diferite si absconse cauze. 
Tara nenorocita. Pentru o singura cauza.

La aceasta concluzie am ajuns dupa toata degringolada, aparent neinteleasa, cu care ne confruntam de o buna bucata de vreme. Nici nu vreau sa ma mai refer la cele doua teme "majore" care ne macina existenta mioritica.

Exista, totusi, un absurd al cotidianului romanesc, greu de inteles daca privim la ceea ce se intampla in jurul nostru. Numai ieri, pe un post tv, urmaream modul in care sunt vazuti romanii in doua state de top, Norvegia si Suedia (ca sa le trec in ordine alfabetica) si discrepantele create de aceasta viziune. Dar nici asta nu ma mai preocupa. Suntem ceea ce ne-"am facut-o" singuri.

Imi aduc aminte de momentele imediate lui decembrie 1989. 
Toata lumea spera intr-o lume mai buna. Toata lumea credea ca va fi mai bine. Toata lumea ... 
Sau ma inselam si ne inselam?
Ulterior s-a inceput implementarea unui capitalism, de jungla l-am considerat eu, bazat pe orice numai pe ceea ce insemna o societate democratica nu. Acest lucru l-am constatat pe viu cand, in 1995, am avut ocazia sa cunosc, direct, societatea daneza, sau mai bine zis ceea ce am putut vedea intr-o saptamana de contact cu una din tarile democrate, Danemarca. Si ce m-a uimit cel mai mult a fost ca damezii, in marea lor majoritate, traiau la acea vreme simplu, decent, frumos. Si ma miram ca in localitatea mea natala erau mai multe masini fitoase si mai multa opulenta decat in acea localitate, Vajle unde, o sptamana, ne-am delectat cu adevarata libertate si democratie.

O chestie absurda, am concluzionat la intoarcere cand de la avion si pana masina cu care urma sa ma intorc acasa mi-am vazut pantofii plini de praf. In Vajle, desi am mers pe jos in majoritatea timpului, chiar si prin ploaie, nu am avut nevoie de "vacsuire".

Da, traim intr-o lume absurda dar o absurditate directionata, manipulanta, dezinformanta. Care ne "tinteste" numai pe noi, cei multi care ar fi trebuit sa fim cei mai importanti atunci cand EI, reprezentantii puterilor separate ale statului fac planuri, strategii si tactici. Noi dezorientatii, cei orbi, muti si surzi caci asa suntem, probabil considerati.

Dar nici macar asa, caci absurdul despre care am vrut sa redau, astazi, cateva ganduri este mult mai aburd decat in realitate. Si este legat de motivul care m-a impins spre aceste ganduri, gasit intr-o revista de glume:

"Stiti care este culmea auzului?
Sa auzi cum iti sufla vantul prin buzunare!"

O stare de bine absurda pe care EI, alesii si numitii o transpun magistral in practica. Exact ca niste vajnici activisti de partid si de stat ce sunt.

Dar si asta tine tot de absurd. Nu pentru asta am vrut democratie?

Ba da, doar ca intr-o democratie reala, corecta, umana se tine cont si de ce spune Cartea Cartilor, cea despre care am mai facut referire si pe care au jurat EI, sau majoritatea LOR:

"Cine asupreste pe sarac, batjocoreste pe Ziditorul sau,
 dar cine are mila de cel lipsit, cinsteste pe Ziditorul sau." - (Proverbe 14:31)

Un simplu gand la ... un drum

„Și melcul, prin perseverență, a ajuns pe Arcă.“
Charles-Haddon Spurgeon (Kelvedon, Essex, 19 iunie 1834 – Menton, 31 ianuarie 1892) a fost un predicator reformat britanic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Pentru ca trebuie sa suportam si libertatea de a nu reusi in tara ta cand vremurile sunt ostile iar supravietuirea pare imposibila datorita, mai ales, LOR, alesilor si numitilor cu pretentii de V.I.P., astazi ma rezum doar la citatul de mai sus, atat de instructiv si interesant si la o ... mai veche constatare:

Psalmii 91

1. Cel ce sta sub ocrotirea Celui Preainalt si se odihneste la umbra Celui atotputernic,

2. zice despre Domnul: "El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred!"

3. Da, El te scapa de latul vanatorului, de ciuma si de pustiirile ei.

4. El te va acoperi cu penele Lui si te vei ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui!

5. Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua,

6. nici de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima care bantuie ziua in amiaza mare.

7. O mie sa cada alaturi de tine, si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.

8. Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplatirea celor rai.

9. Pentru ca zici: "Domnul este locul meu de adapost!" si faci din Cel Preainalt turnul tau de scapare,

10. de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tau.

11. Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale;

12. si ei te vor duce pe maini, ca nu cumva sa-ti lovesti piciorul de vreo piatra.

13. Vei pasi peste lei si peste naparci si vei calca peste pui de lei si peste serpi. -

14. "Fiindca Ma iubeste - zice Domnul - de aceea il voi izbavi; il voi ocroti, caci cunoaste Numele Meu.

15. Cand Ma va chema, ii voi raspunde; voi fi cu el in stramtorare, il voi izbavi si-l voi proslavi.

16. Il voi satura cu viata lunga si-i voi arata mantuirea Mea."

                                                        (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/91/)

Despre ... lirica canadiana (sic!)

„Și cei slabi, dacă sunt uniți, devin puternici.“
Johann Christoph Friedrich von Schiller (n.10 noiembrie 1759, Marbach am Neckar, Baden-Württemberg – d. 9 mai 1805, Weimar), înnobilat în anul 1802, a fost un poet și dramaturg german, considerat unul din „prinții poeziei germane”.

Departe de a trece peste inevitabilele momente triste ale existentei noastre si aici ma gandesc la modul in care a mai disparut o stea a cinematografiei romanesti si nu numai, gandurile de astazi m-au trimis inapoi, totusi intr-un timp relativ  recent, cand  aplicam si eu sloganul "informatia este putere".
Nu mai stiu cat de reala a ramas butada acum dar stiu, din experienta acumulata de-a lungul anilor, ca ea sta in picioare. Si ca poate ridica sau cobora.

De aceea ma surpinde ca abia acum se cer informatii in problematica si controversata "speta" Rosia Montana. Dar nu vreau sa fac referire la acestea.

Gandurile de astazi, strans legate de ceea ce afirma celebrul poet si dramaturg german, s-au cristalizat pe slabiciunea pe care, de aproape douazeci si cinci de ani, o demonstram in relatiile cu partenerii externi, cu puternicele concernuri ale capitalismului monopolist si nu in ultimul rand cu noi insine, prin FOAMEA continua de inavutire pe care, exact de acelasi timp, o etaleaza si demonstreaza marea majoritate a ALESILOR SI NUMITILOR NOSTRI.
Ca atare, nu ma mai mira ca ramanem, din pacate, la mana unor manipulatori iar bogatiile noastre s-au dus "pe apa Sambetei".

Ma mira, insa, seninatatea cu care au fost si sunt tratate aceste probleme care numai simple nu sunt, mai ales daca intelegem si impactul pentru securitatea nationala. Si mirandu-ma, ma intreb: la ce ne-a trebuit, dupa acel decembrie insangerat, aducerea pe tapet a imnului "Desteapta-te romane!"? Sau mai bine zis, pentru ce? Sau, cu trimitere, care romani trebuiau sa se destepte?

Dupa douazeci si trei de ani de democratie originala plina de esecuri, erori si dezastre sociale indemnul pare nerealist, anacronic. Sau, dupa cum suntem priviti, dezinformati si manipulati, pare "un alt rasunet"?

Facusem si cu alta ocazie referire la nevoia de unire. Poate acum, mai mult ca nicodata, ar trebui reluate toate "spetele" decaderii si spolierii noastre, cu discernamantul necesar redesteptarii noastre ca natiune libera, independenta, suverana.

Altfel, ramanem cu un rasunet care nu mai rasuna decat pentru cei care, cu buzunarele doldora de comisioane pot cita, cu seninatate, din lirica canadiana:

"Foaie verde, foi de roua,
Po'a sa ninga, po'a sa ploua,
Mi se ............ in doua,
C-am canadiana noua!".

Scurt si la obiect!

Despre ... o lectie pentru schimbare

„Sunt unii care spun că a vedea înseamnă a crede. Eu vă spun că a crede înseamnă a vedea.“
Neale Donald Walsch (născut pe 10 septembrie 1943) este un scriitor american, cunoscut pentru seria Conversații cu Dumnezeu.

Sunt multe motive pentru care as fi putut posta altceva dar astazi, vazand toate zbaterile neesentiale si nereale pentru transformarea si viitorul nostru, m-am gandit sa redau, prin copy-paste, o scurta pilda si o extindere a ei, invataturi revelate tot in singura Carte care merita atentie. Mai ales din partea celor care pretind ca vor schimbarea Romaniei. Si care se completeaza, perfect, cu citatul de mai sus.

Succes la citit si, mai ales, la meditat!

"Adevarat, adevarat va spun ca daca grauntele de grau care a cazut pe pamant nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce mult rod.

Cine isi iubeste viata o va pierde; si cine isi uraste viata in lumea aceasta o va pastra pentru viata vesnica.

Daca Imi slujeste cineva, sa Ma urmeze; si unde sunt Eu, acolo va fi si slujitorul Meu. Daca Imi slujeste cineva, Tatal il va cinsti."

Asa sta scris in Sfanta Evanghelie dupa Ioan, capitolul 12 iar parabola reprezinta chintesenta schimbarii.

Putem sa nazuim orice si chiar "sa ajungem pe noi culmi de progres si civilizatie", realizarile respective nu ne vor ajuta la nimic fara o schimbare reala, profunda, de esenta. Iar aceasta schimbare priveste insasi existenta noastra, atat de contradictorie si controversata despre care sfantul apostol Pavel spunea:

"De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este o inchinare la idoli.

Din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.

Din numarul lor erati si voi odinioara, cand traiati in aceste pacate.

Dar acum lasati-va de toate aceste lucruri: de manie, de vrajmasie, de rautate, de clevetire, de vorbele rusinoase care v-ar putea iesi din gura.

Nu va mintiti unii pe altii, intrucat v-ati dezbracat de omul cel vechi cu faptele lui,si v-ati imbracat cu omul cel nou, care se innoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/coloseni/3/)

Invatatura este crestina, simpla, concreta, facila, 

Depinde doar cum o aplicam, transpunand-o in viata de zi cu zi. Si asta este problema noastra la care, inca, nu am gasit raspuns dici dupa aproape 24 ani de libertate. 

Mai ales de gandire!

Despre ... noul si vechiul cotidian

„E mai bine să eşuezi în condiţii onorabile decât să reuşeşti prin fraudă.“ - Sofocle

O tura inopinata mi-a dat, ieri, posibilitatea sa stau, din nou, fata in fata cu realitatea cotidiana, prin lecturarea romanului la care faceam referire in ultima postare. Am aflat cu uimire ca ceea ce noi traim astazi, mai mult cu relele inevitabilei "implementari originale" ale capitalismului decat cu bunele lui, erau redate in gandirea filosofica a personajului central, la sfarsitul deceniului opt al secolului trecut, de marele disparut care, parca, isi anticipase plecarea cand descria, in gandurile filosofului, activitatea creativa a unui mare scriitor italian.

Dar cum nu mi-am propus sa fac filosofie, las gandurile despre roman pentru alta data.

Gandurile de astazi, legate totusi de cele nascute din lectura, ma arunca spre alt orizont, tot literar, cand un alt mare autor, de fapt Luceafarul poeziei noastre, scria in prima strofa a "Glossei":

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece." (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/glossa.php)

Si daca filosofic, teoretic, se pot "coase si descoase", in orice directie si spre orice "radacini", tainele existentei noastre postdecembriste, cotidianul practic ne demonstreaza ca realitatea este mult mai cruda decat credem noi ca este.

Iar simpla analiza a accederii la putere si a migratiei politice poate spune totul. Asa cum sintetiza o emisiune la un anume post de radio.

In aceste conditii mi-am dat seama ca toate sperantele, toate visele spre mai bine si toate masurile reparatorii pe care le asteptam si eu, ca simplu cetatean, vor ramane normale neampliniri, la care trebuia sa raman rece. 

Si nu despre acel rece spre care ne indreptam fiecare dintre noi, fara insa a fi constienti de el caci uitam, nu-i asa ca "la nastere primim certificatul de deces", cum bine spunea un maestru al cinematografiei la despartirea de un ilustru confrate, este vorba ci despre acel rece al indiferentei, al insingurarii, al egoismului, al instrainarii etc... din cotidianul capitalist care, din pacate, ne macina si ne apropie tot mai mult de prima stare.

Uita ca, totusi, am ajuns sa fac filosofie, desi nu mi-am propus.

Da, in lumina acestui ultim roman pe care-l recitesc si sub lupa constiintei, mi-am adunat gandurile astazi si am inteles, dincolo de toate incercarile nereusite ale reprezentantilor puterilor separate ale statului, ale diferitilor lideri de sindicat si vectori de opinie, ca totul si toate se raporteaza la avantaje, ale LOR in defavoarea lui, a poporului care, fara sa-si dea seama a propulsat monstrul care s-a nascut din somnul ratiunii, aceasta malefica democratie originala romaneasca (DOR). Nu ma combateti.

Cand copiii nu mai pot urma scoala, pentru ca situatia socio-economica nu o mai permite, cand sanatatea ajunge sa fie ca o tocmeala de piata, cand muncesti si esti batjocorit, adeverindu-se abia acum ca se poate "munca fara paine", cand viitorul suna bine doar pentru "falitii" nascuti din "jocurile de interese", cand bogatiile au fast si sunt, cat au mai ramas, praduite fara nici o impotrivire si aparare si ca o consecinta a tuturor acestora, suntem tot mai tributari butadei "fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea, Canada" nu este aceasta trista realitate care ne arata crudul adevar al celor aproape 25 de ani de D.O.R. ?

Ma opresc. Poate sunt prea pesimist in aceste zile in care, vizitand santierul gazoductului la al cerei deschidere Premierul a facut tam-tam cu surle si trambite, Presedintele nu a gasit pe nimeni lucrand, dar a atras atentia la urmarile acestei stari. Dar acest unic exemplu, deloc insa de neglijat, de incapacitate politica si organizationala nu face decat sa certifice sfarsitul aceleiasi "Glosse", ca o concluzie,  deloc onorabila,pentru ceea ce ni se tot intampla, postdecembrist:

"Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine."

Si cum deloc onorabila este si toata balbaiala ultimelor saptamani, mai ales de la reluarea lucrarilor Parlamentului, m-am gandit ca citatul de inceput, pe care cel putin eu mi-l insusesc, ar putea fi un motiv de introspectie. Ca si acest ultim citat, dar de mult mai mare importanta:

" Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El: caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale ..." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/deuteronom/30/)

De-ar fi si EI interesati de toate acestea !

Despre nevoia de schimbare

„Pe măsură ce îmbătrânesc, sunt tot mai puțin atent la ceea ce spun oamenii. Urmăresc, însă, ceea ce fac.“
Andrew Carnegie (Dunfermline (Scoția) 25 noiembrie 1833 – (Lenox, Massachusetts, Statele Unite) 11 august 1919) a fost un om de afaceri și un filantrop american de origine britanică.

Initial vazut de mine ca o experienta a trecutului care si-a pierdut valoarea in prezentul mioritic, intunecat si plin de contradictii,  "Cel mai iubit dintre pamanteni", romanul complet al unei "mari constiinte", asa cum il numeste prefatatorul, m-a acaparat la o recitire atenta, fara prejudecati si resentimente dar mai ales dupa citirea si mai atenta a prefatei. 

Tocmai de aceea gandurile de astazi sunt ancorate in tot ceea ce am redescoperit in lectura aceastei bogate surse spre schimbare. O inedita si inestimabila comoara pe care cei aflati la varful puterilor separate ale statului ar trebui sa o cunoasca. Macar si pentru a se racorda la citatul interesant de inceput.

Totusi, constient ca timpul nu le permite introspectii de genul acesta si nici macar o autoevaluare critica a ceea ce vor sa para si nu sunt, am gasit o alta posibila sursa de meditatie pentru suflet, al LOR si al nostru, pe care o redau, prin copy-paste:

Psalmul 49 ((Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al fiilor lui Core.) 

1. Ascultati lucrul acesta, toate popoarele, luati aminte, toti locuitorii lumii:

2. mici si mari, bogati si saraci!

3. Gura mea va vorbi cuvinte intelepte, si inima mea are ganduri pline de judecata.

4. Eu imi plec urechea la pildele care imi sunt insuflate, imi incep cantarea in sunetul harpei.

5. Pentru ce sa ma tem in zilele nenorocirii, cand ma inconjoara nelegiuirea potrivnicilor mei?

6. Ei se incred in avutiile lor si se falesc cu bogatia lor cea mare.

7. Dar nu pot sa se rascumpere unul pe altul, nici sa dea lui Dumnezeu pretul rascumpararii.

8. Rascumpararea sufletului lor este asa de scumpa, ca nu se va face niciodata.

9. Nu vor trai pe vecie, nu pot sa nu vada mormantul.

10. Da, il vor vedea: caci inteleptii mor, nebunul si prostul deopotriva pier si lasa altora avutiile lor.

11. Ei isi inchipuie ca vesnice le vor fi casele, ca locuintele lor vor dainui din veac in veac, ei, care dau numele lor la tari intregi.

12. Dar omul pus in cinste nu dainuie, ci este ca dobitoacele care se taie.

13. Iata ce soarta au ei, cei plini de atata incredere, precum si cei ce ii urmeaza, carora le plac cuvintele lor. - (Oprire)

14. Sunt dusi ca o turma in Locuinta mortilor, ii paste moartea, si in curand oamenii fara prihana ii calca in picioare: li se duce frumusetea, si Locuinta mortilor le este locasul.

15. Dar mie, Dumnezeu imi va scapa sufletul din Locuinta mortilor, caci ma va lua sub ocrotirea Lui. - (Oprire)

16. Nu te teme cand se imbogateste cineva si cand i se inmultesc vistieriile casei;

17. caci nu ia nimic cu el cand moare: vistieriile lui nu se coboara dupa el.

18. Sa se tot creada omul fericit in viata, sa se tot laude cu bucuriile pe care si le face,

19. caci tot in locuinta parintilor sai va merge si nu va mai vedea lumina niciodata.

20. Omul pus in cinste, si fara pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai."

                                                 (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/49/)

Cu siguranta, merita multa meditatie spre ... schimbare. 

Mai ales ca provine din Cartea pe care se jura cu diferite ocazii mai mult sau mai putin spirituale.