Ganduri despre o ...oroare

„Dacă oamenii sunt buni doar de frica unei pedepse sau în speranța unei răsplate, atunci suntem într-adevăr o adunătură jalnică.“ - Albert Einstein

O informatie incredibila circula in mediul online si nu numai, dar perfect plauzibila daca se tine cont de toate rezultatele descoperirilor stiintifice de care se bucura investigatia criminologica. Nu vreau sa intru in detalii pentru ca de dimineata s-a inceput, in media, "analiza spetei" (ex. http://www.dcnews.ro/2013/09/rasturnare-incredibila-in-cazul-copilului-ucis-au-venit-rezultatele-analizelor-adn/).

Daca ea, situatia, pare de o groteasca si sardonica sorginte, pentru mine este o fireasca atingere a pragului de NEOMENIE care, fatidic sau nu, a fost definit printr-o butada celebra, adresata acum cativa ani buni unui viitor sustinator politic iar acum ne aduce aminte de ceea ce putem deveni in evoluanta noastra "democratie originala", "MAI ANIMALULE!". Cu parere de rau o spun, pentru compatriotii mei de buna credinta, dar fraza prezidentiala atat de discutata si persiflata, la un moment dat, imi apare acum, dupa stirea media ca o dovada a devenirii noastre NEANDERTHAL-iene.

Si nu e normal sa ne intoarcem la origini cand, la aproape douazeci si cinci de ani de democratie prost implementata, gestionata si manageriata, se poate intampla o grozavie ca ceea mai sus descrisa de media?  Ba da, din moment ce, fara nici un discernamant, am devenit plini de toate pacatele pamantului, imprumutand din Occident toate relele, viciile si nerealizarile acestuia pe motiv de "Import de democratie". Ba da,caci se pare ca am ramas singura tara moderna care si-a cladit viitorul pe minciuna, sperjur si crima. Ba da, pentru ca, mai rau ca in orice sistem, exploatarea omului de catre om a devenit laitmotivul conducerii, iar parvenitismul, lichelismul ETC umbreste chiar si perioada, atat de bine caracterizata, a nemuritorului nostru Mihai Eminescu, care spunea doar in Scrisoarea III:

"Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire."

Atat si cred ca ar fi de ajuns pentru a incheia prezentarea tabloului sumbru pe care EI, devenitii democratiei romanesti, ni l-au impus datorita dorintei arzatoare de aliniere la democratia Occidentala.
Aici trebuie sa fac o mica paranteza, caci se merita si se inscrie in speta.

Acum catva timp, pe facebook, era postata o fotografie a unui occidental care, in timp ce-si plimba o frumusete canina, strangea cu grija, intr-o punga de plastic, "dovezile" de bine-hranire si ingrijire. Si se intampla postatorul cand se va vedea si la noi asa ceva.

Acum, ca sunt foarte multi iubitori de animale care procedeaza la fel, nu ma indoiesc. Dar ei sunt atat de putini, simpli si anonimi incat sunt, pur si simplu, ingropati de indiferenta, ignoranta si "statutul democratic" al majoritatii sfidatoare, impudice si imorale, care certifica citatul marelui savant, de la inceput.

Si revin la un gand vechi, de cand "democratia originala romaneasca": la ce ne foloseste o libertate prost inteleasa si implementata?

Speta de astazi imi raspunde: la nimic. Doar la evidentierea animalitatii din noi si a ororii care-i urmeaza. Oroarea cu atat mai mare cu cat imi dau seama ca, sub protectia anonimatului, mult mai multe grozavii s-au putut produce sau vor fi produse.

Dar si asta este normal, atat timp cat uitam, eludam, si blamam tot ce este sfant si important in existenta umana pe care ne-o revendicam, aceea de popor crestin. Altfel, ne-ar zgudui si trezi la realitate adevarul revelat in Cartii Cartilor cu privire la relationarea si trairea noastra zilnica:

"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau."  Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca. Iar a doua, asemenea ei, este: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."

                                                       (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/matei/22/)

Mai mult decat simplu, nu?