„Respect prea mult ideea de Dumnezeu ca să-l fac responsabil de o asemenea lume absurdă.“
Georges Duhamel (n. 30 iunie 1884, Paris — d. 13 aprilie 1966, Valmondois) a fost un medic, scriitor și poet francez.
Oameni in strada. Pentru diverse, diferite si controversate motive.
Talk-show-uri incendiare. Pe diverse, diferite si contradictorii teme.
Guvernare anapoda. Pentru diverse, diferite si absconse cauze.
Tara nenorocita. Pentru o singura cauza.
La aceasta concluzie am ajuns dupa toata degringolada, aparent neinteleasa, cu care ne confruntam de o buna bucata de vreme. Nici nu vreau sa ma mai refer la cele doua teme "majore" care ne macina existenta mioritica.
Exista, totusi, un absurd al cotidianului romanesc, greu de inteles daca privim la ceea ce se intampla in jurul nostru. Numai ieri, pe un post tv, urmaream modul in care sunt vazuti romanii in doua state de top, Norvegia si Suedia (ca sa le trec in ordine alfabetica) si discrepantele create de aceasta viziune. Dar nici asta nu ma mai preocupa. Suntem ceea ce ne-"am facut-o" singuri.
Imi aduc aminte de momentele imediate lui decembrie 1989.
Toata lumea spera intr-o lume mai buna. Toata lumea credea ca va fi mai bine. Toata lumea ...
Sau ma inselam si ne inselam?
Ulterior s-a inceput implementarea unui capitalism, de jungla l-am considerat eu, bazat pe orice numai pe ceea ce insemna o societate democratica nu. Acest lucru l-am constatat pe viu cand, in 1995, am avut ocazia sa cunosc, direct, societatea daneza, sau mai bine zis ceea ce am putut vedea intr-o saptamana de contact cu una din tarile democrate, Danemarca. Si ce m-a uimit cel mai mult a fost ca damezii, in marea lor majoritate, traiau la acea vreme simplu, decent, frumos. Si ma miram ca in localitatea mea natala erau mai multe masini fitoase si mai multa opulenta decat in acea localitate, Vajle unde, o sptamana, ne-am delectat cu adevarata libertate si democratie.
O chestie absurda, am concluzionat la intoarcere cand de la avion si pana masina cu care urma sa ma intorc acasa mi-am vazut pantofii plini de praf. In Vajle, desi am mers pe jos in majoritatea timpului, chiar si prin ploaie, nu am avut nevoie de "vacsuire".
Da, traim intr-o lume absurda dar o absurditate directionata, manipulanta, dezinformanta. Care ne "tinteste" numai pe noi, cei multi care ar fi trebuit sa fim cei mai importanti atunci cand EI, reprezentantii puterilor separate ale statului fac planuri, strategii si tactici. Noi dezorientatii, cei orbi, muti si surzi caci asa suntem, probabil considerati.
Dar nici macar asa, caci absurdul despre care am vrut sa redau, astazi, cateva ganduri este mult mai aburd decat in realitate. Si este legat de motivul care m-a impins spre aceste ganduri, gasit intr-o revista de glume:
"Stiti care este culmea auzului?
Sa auzi cum iti sufla vantul prin buzunare!"
O stare de bine absurda pe care EI, alesii si numitii o transpun magistral in practica. Exact ca niste vajnici activisti de partid si de stat ce sunt.
Dar si asta tine tot de absurd. Nu pentru asta am vrut democratie?
Ba da, doar ca intr-o democratie reala, corecta, umana se tine cont si de ce spune Cartea Cartilor, cea despre care am mai facut referire si pe care au jurat EI, sau majoritatea LOR:
"Cine asupreste pe sarac, batjocoreste pe Ziditorul sau,
dar cine are mila de cel lipsit, cinsteste pe Ziditorul sau." - (Proverbe 14:31)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu