„Și cei slabi, dacă sunt uniți, devin puternici.“
Johann Christoph Friedrich von Schiller (n.10 noiembrie 1759, Marbach am Neckar, Baden-Württemberg – d. 9 mai 1805, Weimar), înnobilat în anul 1802, a fost un poet și dramaturg german, considerat unul din „prinții poeziei germane”.
Departe de a trece peste inevitabilele momente triste ale existentei noastre si aici ma gandesc la modul in care a mai disparut o stea a cinematografiei romanesti si nu numai, gandurile de astazi m-au trimis inapoi, totusi intr-un timp relativ recent, cand aplicam si eu sloganul "informatia este putere".
Nu mai stiu cat de reala a ramas butada acum dar stiu, din experienta acumulata de-a lungul anilor, ca ea sta in picioare. Si ca poate ridica sau cobora.
De aceea ma surpinde ca abia acum se cer informatii in problematica si controversata "speta" Rosia Montana. Dar nu vreau sa fac referire la acestea.
Gandurile de astazi, strans legate de ceea ce afirma celebrul poet si dramaturg german, s-au cristalizat pe slabiciunea pe care, de aproape douazeci si cinci de ani, o demonstram in relatiile cu partenerii externi, cu puternicele concernuri ale capitalismului monopolist si nu in ultimul rand cu noi insine, prin FOAMEA continua de inavutire pe care, exact de acelasi timp, o etaleaza si demonstreaza marea majoritate a ALESILOR SI NUMITILOR NOSTRI.
Ca atare, nu ma mai mira ca ramanem, din pacate, la mana unor manipulatori iar bogatiile noastre s-au dus "pe apa Sambetei".
Ma mira, insa, seninatatea cu care au fost si sunt tratate aceste probleme care numai simple nu sunt, mai ales daca intelegem si impactul pentru securitatea nationala. Si mirandu-ma, ma intreb: la ce ne-a trebuit, dupa acel decembrie insangerat, aducerea pe tapet a imnului "Desteapta-te romane!"? Sau mai bine zis, pentru ce? Sau, cu trimitere, care romani trebuiau sa se destepte?
Dupa douazeci si trei de ani de democratie originala plina de esecuri, erori si dezastre sociale indemnul pare nerealist, anacronic. Sau, dupa cum suntem priviti, dezinformati si manipulati, pare "un alt rasunet"?
Facusem si cu alta ocazie referire la nevoia de unire. Poate acum, mai mult ca nicodata, ar trebui reluate toate "spetele" decaderii si spolierii noastre, cu discernamantul necesar redesteptarii noastre ca natiune libera, independenta, suverana.
Altfel, ramanem cu un rasunet care nu mai rasuna decat pentru cei care, cu buzunarele doldora de comisioane pot cita, cu seninatate, din lirica canadiana:
"Foaie verde, foi de roua,
Po'a sa ninga, po'a sa ploua,
Mi se ............ in doua,
C-am canadiana noua!".
Scurt si la obiect!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu