Emiliano Zapata Salazar El Caudillo del Sur (n. 8 august 1879 în Anenecuilco (Morelos) – d. 10 aprilie 1919 în Chinameca ) a fost unul din conducătorii revoluției mexicane (1910 – 1929) care a pornit sub conducerea lui Francisco Maderos (1873 – 1913) împotriva dictatorului Porfirio Díaz (1830 – 1915). El a murit într-o cursă întinsă de colonelul trădător al revoluției Jesús Guajardo.
Pentru totala degringolada in care suntem aruncati de cateva zile, probabil si urmare a tuturor masinatiunilor postdecembriste de manipulare. intoxicare si destabilizare a grupurilor de interese imorale si antipopulare, astazi m-a "cercetat" poezia nemuritoare pe care o redau mai jos, fara nici un alt comentariu. Ea completeaza, perfect, citatul de inceput, relevandu-ne un adevar deloc de neglijat: nimic nu poate inlocui demnitatea, mai ales atunci cand se lupta pentru o cauza nobila.
Cum in "democratia romaneasca originala", din pacate, nu prea se mai stie care este aceea O CAUZA NOBILA, se uita trecutul, se batjocoreste prezentul, se ignora viitorul POPORULUI.
De aceea cred ca lectia demnitatii merita mai multa atentie.
Viaţa asta-i bun pierdut
Când n-o trăieşti cum ai fi vrut!
Şi-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem şi-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!
Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!
De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e braţul tău
Când morţii-n faţă nu tresari!
Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Duşmanii tăi cei tari.
Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!
Şi-acum, bărbaţi, un fier şi-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi braţele jurând le-aţi pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Şi-n zei! Dar vă gândiţi, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Duşmanii lângă noi!
Si cate lectii mai sunt de invatat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu