O tura inopinata mi-a dat, ieri, posibilitatea sa stau, din nou, fata in fata cu realitatea cotidiana, prin lecturarea romanului la care faceam referire in ultima postare. Am aflat cu uimire ca ceea ce noi traim astazi, mai mult cu relele inevitabilei "implementari originale" ale capitalismului decat cu bunele lui, erau redate in gandirea filosofica a personajului central, la sfarsitul deceniului opt al secolului trecut, de marele disparut care, parca, isi anticipase plecarea cand descria, in gandurile filosofului, activitatea creativa a unui mare scriitor italian.
Dar cum nu mi-am propus sa fac filosofie, las gandurile despre roman pentru alta data.
Gandurile de astazi, legate totusi de cele nascute din lectura, ma arunca spre alt orizont, tot literar, cand un alt mare autor, de fapt Luceafarul poeziei noastre, scria in prima strofa a "Glossei":
"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece." (http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/glossa.php)
Si daca filosofic, teoretic, se pot "coase si descoase", in orice directie si spre orice "radacini", tainele existentei noastre postdecembriste, cotidianul practic ne demonstreaza ca realitatea este mult mai cruda decat credem noi ca este.
Iar simpla analiza a accederii la putere si a migratiei politice poate spune totul. Asa cum sintetiza o emisiune la un anume post de radio.
In aceste conditii mi-am dat seama ca toate sperantele, toate visele spre mai bine si toate masurile reparatorii pe care le asteptam si eu, ca simplu cetatean, vor ramane normale neampliniri, la care trebuia sa raman rece.
Si nu despre acel rece spre care ne indreptam fiecare dintre noi, fara insa a fi constienti de el caci uitam, nu-i asa ca "la nastere primim certificatul de deces", cum bine spunea un maestru al cinematografiei la despartirea de un ilustru confrate, este vorba ci despre acel rece al indiferentei, al insingurarii, al egoismului, al instrainarii etc... din cotidianul capitalist care, din pacate, ne macina si ne apropie tot mai mult de prima stare.
Uita ca, totusi, am ajuns sa fac filosofie, desi nu mi-am propus.
Da, in lumina acestui ultim roman pe care-l recitesc si sub lupa constiintei, mi-am adunat gandurile astazi si am inteles, dincolo de toate incercarile nereusite ale reprezentantilor puterilor separate ale statului, ale diferitilor lideri de sindicat si vectori de opinie, ca totul si toate se raporteaza la avantaje, ale LOR in defavoarea lui, a poporului care, fara sa-si dea seama a propulsat monstrul care s-a nascut din somnul ratiunii, aceasta malefica democratie originala romaneasca (DOR). Nu ma combateti.
Cand copiii nu mai pot urma scoala, pentru ca situatia socio-economica nu o mai permite, cand sanatatea ajunge sa fie ca o tocmeala de piata, cand muncesti si esti batjocorit, adeverindu-se abia acum ca se poate "munca fara paine", cand viitorul suna bine doar pentru "falitii" nascuti din "jocurile de interese", cand bogatiile au fast si sunt, cat au mai ramas, praduite fara nici o impotrivire si aparare si ca o consecinta a tuturor acestora, suntem tot mai tributari butadei "fie painea cat de rea, tot mai bine-n tara mea, Canada" nu este aceasta trista realitate care ne arata crudul adevar al celor aproape 25 de ani de D.O.R. ?
Ma opresc. Poate sunt prea pesimist in aceste zile in care, vizitand santierul gazoductului la al cerei deschidere Premierul a facut tam-tam cu surle si trambite, Presedintele nu a gasit pe nimeni lucrand, dar a atras atentia la urmarile acestei stari. Dar acest unic exemplu, deloc insa de neglijat, de incapacitate politica si organizationala nu face decat sa certifice sfarsitul aceleiasi "Glosse", ca o concluzie, deloc onorabila,pentru ceea ce ni se tot intampla, postdecembrist:
"Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine."
Si cum deloc onorabila este si toata balbaiala ultimelor saptamani, mai ales de la reluarea lucrarilor Parlamentului, m-am gandit ca citatul de inceput, pe care cel putin eu mi-l insusesc, ar putea fi un motiv de introspectie. Ca si acest ultim citat, dar de mult mai mare importanta:
" Iau azi cerul si pamantul martori impotriva voastra ca ti-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata, ca sa traiesti, tu si samanta ta, iubind pe Domnul Dumnezeul tau, ascultand de glasul Lui si lipindu-te de El: caci de aceasta atarna viata ta si lungimea zilelor tale ..." (http://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/deuteronom/30/)
De-ar fi si EI interesati de toate acestea !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu