luni, 30 iunie 2014

Despre ... consecinte

„Poţi să te plângi că tufele cu trandafiri au spini sau poţi să te bucuri că tufele cu spini au trandafiri.” — Abraham Lincoln

Cu siguranta ca multe din "binecuvantarile" democratiei cu care suntem, cel putin de zece ani, confruntati ar putea, foarte bine, sa se inscrie in spiritul citatului de inceput. Intern si, cu atat mai mult, international.
Si ma gandesc la punctele de vedere pe care un anume premier le-a sustinut, contrar partenerului sau "strategic, dar de neinlocuit", in sprijinirea infiintarii unui anume stat, in Orientul Apropiat, pentru contracararea extremismului islamic.
Ma mai gandesc la extinderea unui anume "imperiu" in paguba altuia, sau cu pretentii de ... sau, de ce nu, la o "primavara" care, intr-o anume zona a lumii, a schimbat nu numai "paradigma" ci si viata, in sine, fara posibilitate de control sau "interventie".

Vorbesc "codat" deoarece, ca simplu cetatean, nu-mi permit sa ma substitui viziunilor globale.
Cert este ca citatul primului presedinte republican merge ca uns, mai ales din punct de vedere al ... anticiparii consecintelor.

Sincer, gandurile de astazi mi-au fost sugerate de cateva secvente, sugestive si relevante, dintr-un fiml urmarit, sporadic, pe Nat Geo Wild, "Puma" ce prezentau incercarea ferocei felide de a ataca un grup de guanaco.
Dar nu tactica de atac, cunoscuta, de altfel, la toti pradatorii m-a inspirat ci "tactica apararii". Si prezenta filmul cum, ca niste adevarati strategi, turma de guanaco si-a postat santinele pe locurile cel mai inalte, pentru supravegherea zonei si alarmarea in cazul aparitiei intrusilor. Iar secventele urmarite relevau, tocmai, "ratarea" pumei ca o consecinta a strategiei erbivorelor slabe si fara alta posibilitate de aparare decat fuga.

Si de aici s-au nascut gandurile de astazi.
Cum de se "gandesc' animalele sa adopte asemenea "strategii si tactici de aparare" care, nu-i asa, rivalizeaza nu atat cu reusitele noastre strategice cat cu esecurile suferite? 

Un subiect interesant de dezbatere, nu numai stiintific ci si socio-politic.
Caci gandurile m-au dus la "dusmanul" din noi si impotriva noastra, atat ca individualitati cat si ca grupuri. Sociale, politice, nationale sau cum altfel ne-am putea constitui.

Iar in zbuciumul si tumultul acestui secol plin de "inedit" si de consecinte nefaste ale "pierderii directiei" mi-a aparut, ca un motiv puternic de introspectie, un avertisment care, iata, la animale se aplica perfect in lupta pentru supravietuire pe cand la noi, oamenii binecuvantati cu ratiune, pare a fi ceva perimat, desuet: "Vegheati!".

8 Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.8 Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita,
                                        (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/petru-1/5/)

Importanta avertizare si, mai importanta, consecinta a ei. Depinde doar de modul cum privim tufele.



duminică, 29 iunie 2014

Despre ... comparatii

Un om nu trebuie judecat după calitățile lui, ci după felul în care știe să și le folosească. — François de La Rochefoucauld

Altele ar fi fost gandurile de astazi daca nu urmaream ieri, in trecere, o dezbatere foarte interesanta despre evenimentul politic care tocmai se incheiase, congresul PNL, cu participarea a doua personaliti marcante, europarlamentarul Norica Nicolai si politologul Cristian Pirvulescu. 
Nu vreau sa detaliez aspectele mai mult decat interesante relevate in interventiile acestora si nici sa comentez ceea ce, tocmai, s-a intamplat la acel congres si, cu siguranta, va face multe valuri in politica romaneasca.

Gandurile de astazi sunt legate, strict, de un aspect, poate nesemnificativ pentru multi, cu impact major, dupa parerea mea, pentru prezentul si viitorul nostru. 
Distinsul politolog, trecand in revista istoricul doctrinar al liberalismului si optiunea prezenta, pentru afilierea la o anume structura politica europeana, puncta, intre altele si latura crestin-democrata a doctrinei.
Si, pentru ca astazi crestinatatea sarbatoreste pe cei doi mari "titani" ai acesteia, Sfintii apostoli Petru si Pavel, m-am oprit la acest mic punct de "referinta", aspectul crestin care, din nefericire, in acest secol si mileniu pare a fi doar ceva de "indexat".

Nu voi face nici aici comentarii ci, doar, voi parafraza, chiar daca extras din context, un citat mai mult decat important, din invatatura apostolului Pavel, pentru ca ma gandesc, cu tristete, cum crestinii, acum democrati si de diferite culori politice, ii uita adanca semnificatie si implicatie pentru cotidianul care pare, din pacate, total opus crestinismului.

Redau, prin copy-paste, pasajul cu relevanta incercand, prin extrepolare, chiar si una criticabila, sa punctez gandul care m-a insotit, dupa acea dezbatere, printr-o parafrazare, fara nici un alt comentariu:

28 Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne.28 Pentru ca nu cel ce se arata pe din afara e iudeu, nici cea aratata pe dinafara in trup, este taiere imprejur;
29 Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.29 Ci este iudeu cel intru ascuns, iar taierea imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.
                                        (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/romani/2/)

Asadar,

 "Crestin nu este acela care se arată pe din afară că este crestin; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne. Ci crestin este acela care este cretin înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de crestin îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu."

si extrapolat (daca-mi este permis, pentru ca tot se vorbeste de crestin-democratie),

"Liberal nu este acela care se arată pe din afară că este liberal, ci liberal este acela care este liberal înăuntru; un astfel de liberal, crestin-democrat, îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu."

Dar astea sunt doar gandurile unui simplu cetatean.
Sarbatoare frumoasa, meditare profunda!







sâmbătă, 28 iunie 2014

Despre ... jocuri

„Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligența. Inteligența are limitele ei. Prostia, nu.”— Umberto Eco

In ultima perioada joc "Sudoku". Pe o tableta obisnuit de simpla a nepotelului care, ca un "specialist" ce e si in vacanta, mi-a acaparat laptopul. Am inceput de la cea mai "easy" varianta si, deja, sunt la cea mai "hard". 
Ce m-a determinat sa-mi schimb "orientarea" nu este legat de aceasta ultima "saptamana a nebuniilor" (nu pot sa spun a nebunilor, caci s-ar putea interpreta) si nici de imposibilitatea relaxarii caci, asa cum spuneam, a inceput un nou campionat de snooker.
Intrecerea continua, incitarea spre competitie si, de ce nu, transpunerea in realitate a vechii butade "repetio mater studiorul est" m-au facut sa uit de toate celelalte. Si, nu in ultimul rand, faptul ca am un adversar pe masura. Pe mine insumi.

De fapt, acesta este motivul pentru care m-am asezat, asa de dimineata, in fata "uneltei de scris", acum disponibila. Competitia cu mine insumi, coroborata cu idee reiesita dintr-un mail primit de la un prieten de "sistem online", care-mi semnala declaratia unei personalitati (o redau prin copy-paste), intrebata de ce srie: „Atunci de ce scrieți?” – „Nu scriu, în sensul în care înțelegi dumneata asta. Îmi iau note. Notez. Scriu pentru mine.” – „De ce?” – „De ce? Ca să înțeleg. Ca să nu mor bou!” ( Gabriel Liiceanu - "Ca sa nu mor bou")

Si asa s-au nascut gandurile de astazi, despre jocuri, dupa o scurta pauza in care m-am simtit, alaturi de cel putin 7 milioane si jumatate de concetateni maturi, ridiculizat si batjocorit pentru ca nu "inteleg jocul pe care o putere oculta l-a regizat si instrumentat, deja, pentru denigrarea si compromiterea  celui care a ridicat Romania la statutul sau postdecembrist cel mai inalt" (redare din memorie a motivatiei pro....lor).

Nu voi face, acum, o reamintire a tuturor "jocurilor" care au zguduit istoria, mai veche sau mai recenta si nici un comentariu asupra celor scrise de autorul "Apelului catre lichele" (care lichele, se regasesc din plin in actualele "jocuri de putere"). Nu ma voi substitui "cainelui de paza al democratiei", mass-media, a patra putere in stat, statul de drept si nici nu ma voi transforma intr-un comentator ad-hoc al taboului redat ieri, de la Bruxelles, dupa care se parea ca cineva a dat, deja, verdictul: "maurul si-a facut datoria, maurul trebuie sa plece".

Jocul care-l vad ca se practica, insa, impotriva evidentei si a dovezilor indubitabile corespunde, mai mult, cu citatul de inceput.
Pentru ca acei peste sapte milioane de votanti si nu numai, impreuna cu familiile lor, sunt categorisiti drept prosti deoarece nu inteleg ca totul face parte dintr-o mare si oculta conspiratie, dupa care "maurului" i s-a pregatit, cu mult timp in urma, o insecenare.
S-au raliat impotriva lui forte materiale si spirituale interne si internationale, conduse de "un cineva" foarte versat in asemenea manevre si, mai mult, i s-au inscenat o sumedenie de "spete" pentru discreditare. S-a "penetrat" sistemul de paza si protectie si s-au creat "structuri" ilegale de compromitere. Peste toate, ca o "cireasa de pe tort", puteri ale statului si-au dat mana pentru concretizarea acestei "conspiratii".

Nu mai continui cu ... aberatiile jocului de-a intoxicare, cu care suntem manipulati de peste o saptamana. Ca si in alte cazuri "celebre", manipularea si dezinformarea vor dura cat timp arhivele secretizate raman intangibile. Peste zeci de ani, nepotii nostri vor afla, probabil, o parte de adevar.
Evidentele arata, insa, ca toate "manarelile" facute pentru imacularea "maculatului" dau rezultate, din moment ce marea parte a "spetelor" in materie trec, deja, in categoria "prescris".

De aceea joc "Sudoku".
Imi incita imaginatia si competia cu mine insumi, si ma tine legat de realitatea citatului de la inceput.

miercuri, 25 iunie 2014

Tot despre ... morala

"Da, virtutea stă in puterea noastră şi poate fi dobândită de omul sârguitor; belşugul de avuţie, însă, frumuseţea trupului şi înălţimea funcţiilor nu stau în puterea noastră. [...] Dar este cu neputinţă să se nască în sufletul nostru virtutea dacă sufletul nu e curăţit de celelalte vicii şi, înainte de toate, de invidie." - Sf. Vasile Cel Mare

Normal, cum sta bine mioriticului nostru cotidian, nimic nu mai trebuie sa ne mire sau, macar, sa ne impresioneze. Mai ales in privinta moralitatii care, nefericit, postdecembrist dar mai precis in ultimii zece ani exista, chipurile, dar lipseste cu desavarsire.

Nu vreau sa reiau speta care, deja, se consuma dupa un tipar cunoscut si evidentiaza mult mai pregnant caracterul mioritic al "jocului de putere", joc perfid, mizerabil si distrugator pentru un popor care nu vrea decat sa inteleaga de ce trebuie sa fie comparat cu natiuni din Africa sau Asia. Cel putin asa am simtit eu, dupa citirea articolului, interesant si relevant, "Presedinti din intreaga lume ale caror rude au avut probleme cu legea".
 http://www.wall-street.ro/slideshow/International/168003/presedinti-din-intreaga-lume-care-au-avut-probleme-cu-legea.html#ixzz35f4l4eVM 


Dar mai interesante si relevante mi se par comentariile unor simplii cetateni, ca si mine, care-i puncteaza esenta.

Deci, asa cum spuneam, nu vreau sa ma reintorc la lucruri care au fost spuse si se spun in media si nici sa mai comentez modul impardonabil in care aceasta, media (sau cel putin o parte a ei) este privita de anumite structuri de putere.
Americanii, care au trecut prin acea "afacere Watergate" ne pot lua ca exemplu de non-libertate si non-democratie, dupa tot ceea ce se face pentru ca adevarul sa nu iasa la iveala.

Si ma opresc aici, la adevar.

Tot ce s-a vehiculat zilele acestea si, inca se vehiculeaza este legat de documente si acte oficiale care, chipurile, nu au ajuns la cel mai inalt nivel.
In acelasi timp se marseaza pe dovezi care, corect din punct de vedere juridic, fac parte din ceea ce spuneam alta data ca inseamna o "documentare beton". Din pacate si aici apele par a fi foarte tulburi, exista si o alta atitudine in speta pentru ca doar unele aspecte se iau in calcul iar altele sunt categorisite, aprioric, "facatura", ceea ce demonstreaza iluzia de libertate.

Si ma intorc la chestiunea de morala care, asa cum spuneam si alta data, ar fi trebuit sa constitue chintesenta democratiei si libertatii castigate cu sange in 1989 dar a devenit, in democratia noastra originala, ceva vetust, ireal in aceasta stare decadenta spre care ne indreoptam si suntem dirijati.

Esenta gandurilor de astazi priveste o anume perioada din cariera mea cand, lucrand intr-un domeniu "special", aveam acces la informatii. Si cum nu este o noutate si s-a practicat si se practica, imi aduc foarte bine aminte cum o serie de informatii, cele "sensibile" se discutau mai intai. Adica "tete a tete". Din varii motive.

Da, oficial nu se poate discuta decat pe baza de documente, acte si dosare.
In subsidiar insa, sau "undercover", practica demonstreaza ca exista mult mai multe "variatii pe aceeasi tema", precedentul fiind demonstrat de mult mai multe "spete" intre care aparitia unor "dosare de cadre si, de ce nu, disparitia altora. 

La aceste doua aspecte ale "democratiei" m-am tot gandit astazi, dupa "frectia la un picior de lemn", cum a categorisit un parlamentar ca a fost sedinta de astazi, neluata in seama nici macar ca sugestie spre autocunoastere si autocaracterizare.    

Raman convins ca invataturile desprinse din citatul de inceput ar trebui studiate inclusiv pe toate culoarele puterii, inclusiv ale administratiei prezidentiale si inchiei cu un alt citat, al unei adevarate personalitati nationale si internationale care, iarasi nefericit, este usor "varientat", tot din frica si lipsa de moralitate:

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” — 
                                                             Regele României Mihai-I


marți, 24 iunie 2014

Despre ... preferinte

„Viața e ca o piesă de teatru: nu contează cât de mult durează, ci cum se desfășoară.” — Seneca

A inceput un nou campionat de snooker, preferinta mea de relaxare, Wuxi Clasic-ul chinezesc si, sincer, mi-a cam pierit interesul pentru joaca anosta si ineficienta care a devenit acest "razboi rece" intre fortele anti si pro presedinte. Totusi, nu am putut sa ratez "momentul" zilei, prezenta la Parlament a conducerii unui anume serviciu. Si cum tot Parlamentul este suveran in a verifica ce si cum pot fi implicate anume structuri intr-o protectie informativa eficienta si, de ce nu, cu impact in viata inaltelor personalitati, nu comentez posibilele rezultatele ale intrevederii care, cu siguranta, vor fi facute public la momentul oportun.

Ma surprinde, insa, o anume ineficienta a comisiei (sau comisiilor) respective caci, ca unul care am trecut si eu prin "servicii" imi aduc aminte cum si ce se facea pentru culegerea informatiilor. Si cum se nasteau anume conexiuni doar la simpla aflare a asocierii unor nume, indiferent de "sursa' de provenienta.

Insa nici acest lucru nu-mi mai "incita" preferintele si, deci, imi da de gandit, din moment ce inclusiv in mediul online, recte pe Wikipedia, se afla postate unele detalii mai mult decat interesanta, din care redau ceva relevant, prin copy-paste:

"3. Informatii și protecție internă
Structura de informații și protecție internă se ocupă de supravegherea cadrelor S.P.P. și de munca de informații ce vizează demnitarii pe care ii protejează. Structura de informații este condusă de un director adjunct pentru informații al directorului, structura funcționând pe baza legii 191 din 1998, capitolul II sectiunea a 3-a a legii, articolul 14 Litera b : "Serviciul de Protecție și Pază organizează și desfășoară, deschis sau acoperit, activități de culegere, verificare și valorificare a informațiilor necesare numai pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 1 alin. (1), în condițiile stabilite prin lege. Orice informație cu valoare operativă de altă natură se transmite de îndată autorităților abilitate prin lege pentru verificarea și valorificarea acesteia" Litera c : "Serviciul de Protecție și Pază realizează schimburi de informații și cooperează cu servicii de informații și cu structuri departamentale cu atribuții în domeniu, în țară și în străinătate, pentru îndeplinirea misiunilor specifice prevăzute la art. 1 alin. (1)" Litera e : "Serviciul de Protecție și Pază solicită procurorului, în cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală, autorizarea efectuării unor activități potrivit Legii nr. 51/1991, în scopul culegerii de informații pentru îndeplinirea misiunilor specifice. Operațiunile tehnice pentru realizarea acestor activități se execută de către Serviciul Român de Informații." (
http://ro.wikipedia.org/wiki/Serviciul_de_Protectie_si_Paza)


Ce-mi da, insa, de gandit si ma ingrijoreaza, in profunzimea irationalitatii cu care se justifica o anume indiferenta si, din pacate, debarasare este totala nonvaloare care se da unui nume. Caci, asa cum spuneam si alta data, nimic nu ar fi fost atat de zguduitor si ingrijorator daca actorii "piesei" din speta nu ar pivota doar in jurul acestui nume.
Cu alte cuvinte, conotatiile spetei ar fi fost cu totul altele daca pionul principal (sau "regina) s-ar fi numit, impersonal si apolitic (sau nu) Georgescu, Dumitrescu sau, X-ulescu. Caci atunci esafodajul din jurul lui nu ar fi avut nevoie, ca simplu cetatean, de protectie informativa si nu numai. Cum nu mai erau necesare nici "intalniri campenesti" cu televiziune, pupaturi si cadouri.

Dar din moment ce s-a intamplat asta, chiar si cel mai novice dintre lucratorii din servicii stie ca altele sunt cerintele muncii specifice.

Prefer, deci, sa ma uit la snooker si sa-mi aduc aminte ce spune aceeasi Carte a Cartilor (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/eclesiastul/7/):

1 Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, şi ziua morţii, decât ziua naşterii.1 Mai de pret este un nume bun decat untdelemnul cel binemirositor si ziua mortii decat ziua nasterii.
Doar ca generalizare.
In rest si in speta, totul tine de preferinte si, de ce nu, de "experienta" transpunerii in practica a citatului de la inceput si a invataturilor din aceasta importanta sursa de moralitate si viata din belsug.


luni, 23 iunie 2014

Despre ... exemple

„Trăieşte o viaţă onorabilă. La bătrânețe vei putea să te bucuri a două oară de ea.” — Dalai Lama

Nu stiu ce va spune presedintele, astazi, la ora 17.30. 
De fapt, nici nu mai are importanta, atata timp cat, intr-o situatie la fel de "speciala", acum doi ani, a declarat, cu subiect si predicat ca el nu vrea sa fie castigator "la masa verde", ulterior reocupandu-si postul transat tocmai la "masa verde", printr-o normala si mioritica varientare de conjunctura (sau interes). 
Nu stiu nici ce vor spune cei indriduiti cu protectia informativa a acestuia.
Ma mira insa cum, dupa evidentierea unor realitati, intre care cea mai relevanta este declaratia celui care, intrand in problema, inclusiv prin ascultarea convorbirilor si facand conexiunile de rigoare, a fost pus "repede" pe liber, se mai incearca, inca, "dregerea busuiocului". Chestie de fatada sau o alta manipulare si dezinformare crasa, caracteristica democratiei noastre originale?
Nu stiu ce vor spune cei care, prezenti in Parlamentul Romaniei, vor apara o cauza pierduta prin gravitatea imoralitatii ei si a lipsei totale de onorabilitate.

Dar stiu ce am facut eu.
Ca unul interesat de "precedente", trecand peste "afacerea de notorietate" WATERGATE, am cautat alte asemenea "exemple", pe net si redau doar trei din ceea ce ar putea constitui un studiu de caz pentru cei care (cel care), cu siguranta, ar mai trebui sa invete si de la autorul citatului de inceput care si traieste ceea ce spune, fragmentat dar nu scos din context, prin copy-paste (nu mai comentez, caci comentariile sunt de prisos, doar subliniez cateva evidentieri):" Demisia preşedintelui Germaniei, un triumf al moralei – şi al presei de Alex Tocilescu , 19 februarie 2012 (http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/demisia-presedintelui-germaniei--un-triumf-al-moralei-si-al-presei-254145)
Demisia lui Wulff nu a survenit pe fondul unor nemulţumiri populare, ci pe cel al unor atacuri - atât juste cât şi deasupra centurii - venite din partea presei. Wulff, fostul premier al landului Saxonia Inferioară, a fost acuzat în decembrie 2011 că ar fi obţinut în 2010 un credit imobiliar cu condiţii extrem de avantajoase, ca răsplată pentru o intervenţie care a favorizat banca respectivă (BW-Bank). Wulff a negat vehement, recurgând la ameninţări la adresa redactorului-şef al tabloidului Bild, pe care l-a avertizat că apariţia unui articol despre relaţiile sale cu banca ar putea duce la ruperea relaţiilor cu trustul de presă Springer, căruia îi aparţine tabloidul. Deşi Wulff şi-a cerut scuze ulterior, reacţia sa, considerată de marea parte a presei drept nedemnă pentru reprezentantul cel mai de vârf al Germaniei, a ridicat multe semne de întrebare în rândul populaţiei."

"Preşedintele Ungariei A DEMISIONAT de Alina Matis 02.04.2012 14:31 (http://www.gandul.info/international/presedintele-ungariei-a-demisionat-9466368)
"Constituţia Ungariei, pe care am semnat-o, spune că preşedintele exprimă unitatea naţiunii. Această prevedere înseamnă că, în situaţia actuală, când problemele mele personale dezbină naţiunea mea iubită şi nu o unesc, este datoria mea să îmi închei activitatea şi să demisionez din mandatul de preşedinte", a declarat Schmitt în Parlament, potrivit Euronews."



"Presedintele Israelului si-a dat demisia! miercuri, 24 ianuarie 2007 (http://www.evz.ro/presedintele-israelului-si-a-dat-demisia-427584.html)
Presedintele israelian Moshe Katzav a informat Parlamentul, miercuri, ca se va retrage din functie temporar, dupa ce procurorii au anuntat ieri ca il vor pune sub acuzare pentru viol si alte delicte, informeaza Reuters."

Nu stiu ce va fi si nici la ce sa ne asteptam.
Onorabil ar fi ca toti cei "implicati in speta", de la presedinte la ultimul functionar public manjiti de un asemenea scandal sa aiba taria de caracter si sa "elibereze" locul.

In trecut, intr-un banc se spunea ca Nicu, alergand dupa tovarasul sau tata striga: "da, brelocul!". Iar cel mare intelegea: "da bre, locul!".

Eu nu ma iau, insa, dupa bancuri ci dupa exemple din democratia reala.
Caci tare mai avem nevoie de exemple de onorabilitate, moralitate si, nu in ultimul rand, demnitate in tot peisajul nostru mioritic. De orice fel, categorie, grad si functie. 

duminică, 22 iunie 2014

Despre ... gesturi

"Întâi trebuie să cunoști bine întunericul ca să poți aprecia lumina." - Madeline L'Engle

Gandurile de astazi au aparut dupa ce, impreuna cu sotia, am urmarit cateva fragmente din emisiunea de divertisment, dar si de educatie prin atitudini si gesturi, "Next Star". Aici am vazut atitudinea unui copil, orb din nastere, care si-a pus amprenta, pana la lacrimi, pe juriu si auditoriu si gestul lui de fericire maxima atunci cand i s-a spus ca singura persoana din sala care nu plange este mama sa. Fericirea copilului respectiv, fara vedere dar cu vointa si gestul lui de a transmite si o urare de binecuvantare pentru noi toti, m-a determinat sa scriu randurile de fata. Si nu ca o analiza a emisiunii respective si nici a "spetei" la care am tot facut referire si care tine, inca, capul de afis al media nationala si nu numai.

Ca gest.

Am avut posibilitatea sa cunosc multele si multiplele aspecte ale relatiilor interumane, caci despre gesturile din cadrul acestora mi-am propus sa scriu, atat ca elev cat si ca ofiter si, ulterior, angajat al diferitelor institutii si organizatii. Si nu numai sa cunosc, dar sa si beneficiez de unele mici atentii, de la nelipsitul pachet de tigari si punga de cafea "de calitate" si pana la invitatia de a fi prezent la "pranzul traditional". Si, la fel, sa fac. Dar niciodata aceste mici "atentii" (din perioada cealalta) nu au insemnat mai mult decat o atentie din recunostinta. Si nici o cerere expresa sau, macar, sugestie. Nimic din toate astea.
Chiar imi aduc aminte, intre altele cum, in perioada "ante-dembrista", m-am trezit in birou cu un "domn inginer din exterior" care, dupa ce s-a prezentat, mi-a pus pe birou un cartus de Kent si o punga de cafea straina, dezvaluindu-mi statutul sau de "acoperit", care cunoaste "mersurile si relatiile", bineinteles fara a-si deconpira adevarata identitate. Nu mai conteaza pentru cine si ce ma vizitase. Esential ca am primit "atentia".

Dar sa ma intorc la aceasta esenta.

Uitandu-ma la copilul acela si aduncandu-mi aminte cat de usor se vehiculeaza sume in euro, cu multe zerouri, mi-am amintit si de modul in care, cu cativa ani buni in urma, cand lucram pe un santier de constructii drumuri, eram atentionati la coloana oficiala de la minister pentru a-i facilita trecerea rapida, fara blocaje si opriri. Gurile rele, persoane avizate insa, stiau ca era doar modul prin care se facea "colecta" de la fiecare punct de lucru. Si, probabil, asa si era, din moment ce coloana se oprea doar in "puncte strategice", fara vizitarea santierelor si normalele sedinte operative. Alea se faceau conform altui grafic. Nu conteaza cine era ministru atunci.

Astfel gandindu-ma, mi-am pus intrebarea: pentru ce s-a dat si s-a primit, atunci, acea suma de bani (sau sume) care se tot vehiculeaza in "speta"?
Caci indiferent cat de mult se zbat aparatorii impricinatului(lor) sa "dreaga busuiocul" si sa arunce "anatema" pe un anume grup si familie, realitatea clara, fara echivoc si mai mult decat relevanta demonstreaza ca cineva, a dat si altcineva primit suma cu multe zerouri. Si nu mai conteaza pentru ce, din moment ce acel altcineva afirma "...stie domnule, crezi ca nu stie?".

Gandind, deci, la gestul "spetei", mi-am adus aminte de o scena dintr-o comedie, unde eroul principal, afland de o "afacere oculta" in derulare, a facut ca transferarea banilor sa ia o cu totul alta directie decat cea in care se facuse intelegerea, in contul organizatiei "Salvati copiii".
Ce frumos gest era ca si o asemenea suma, vehiculata prin anume declaratii, sa ajunga la acele organizatii care sprijina copiii si persoanele defavorizate, bolnavi sau, de ce nu, "viitoarele genii in nevoi".

Dar pentru asta este nevoie de multa, multa lumina, materiala si spirituala si, din pacate, se pare ca in democratia noastra originala inca nu am cunoscut tot intunericul pentru o aprecia.
Sau poate ca da si, acum, trebuie doar sa o asteptam?

Depinde doar de un gest!


sâmbătă, 21 iunie 2014

Despre ... sentimente

„Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.”
Maya Angelou (născută Marguerite Ann Johnson; 4 aprilie, 1928 – 28 mai 2014) a fost o poetă și autoare americancă.

Ca orice spectator normal (sau nu) al televiziunii, butonez si eu telecomanda in pauzele traditionale si contractuale de publicitate. 
Aseara, in timpul unei emisiuni (fara relevanta in "speta"), am avut curiozitatea sa vad ce si cum se intampla pe cele cinci canale de stiri pe care le urmaresc mai intens, dupa un verdict asteptat si previzibil (sau nu ?). Dar nu o recenzie despre ceea ce mi-a fost dat sa vad si sa aud vreau sa scriu (desi anume incrancenari, elucubratii si chiar bazaconii de genul "gaina care a fatat" ar putea, foarte bine, face obiectul unei anume postari) ci ceva mult mai simplu.

In paranteza, nu m-ar mira daca chestiunea sugerata cu "defectarea serviciilor" dar si cu "conspiratia inamicului nr.1 din media" vizand justitia va ajunge subiectul cel mai important, dupa virajul periculos pe care-l parcurge, acum, "speta deceniului".

Ma intorc la acel simplu gand care mi s-a nascut din trecerea, in graba, prin talk-show-urile "de profil" si il punctez ca atare.
Am vazut, la un reputat analist si comentator politic, voce emblematica a libertatii si democratiei, un sentiment de amaraciune, tristete, neputinta, deceptie sau, cumulat cu tot ce nu am exprimat, de "pierdere, seara" pentru modul in care un presedinte isi incheie mandatul. Nu comentez daca si cand.

Si mi-am adus aminte de un banc si un cantec, legate intre ele printr-un singur cuvant: sentimente.
Cantecul, asa cum este el cunoscut, chiar are titlul "Sentimente" si nu conteaza daca este un cantec de dragoste (dar eu cred ca nu numai). De aceea nu-i voi reda decat refrenul, cu toate ca merita ascultat in intregime si chiar meditat:

"Sentimente, sentimente
Care sunt, şi care-au fost cîndva
Sentimente, sentimente
Într-o lume însemnînd ceva!"


L-am gasit aici: http://www.topromanesc.ro/vasile-seicaru-a-lansat-o-noua-piesa-sentimente/31198.

Bancul, usor nonconformist (pentru care imi cer scuze de acum) este o adaptare la ceva ce se vehicula in "iepoca", dar nu-i voi reda conotatiile:

"Un individ suferea de ulcer. Tratamentul nu dadea nici un rezultat asa ca se duce la un consilier.
- Ce sa fac sa scap de ulcer?
- Bea rachiu, ii spune consilierul.
- Cum sa beau rachiu, esti nebun?
- Bea rachiu, caci uite ce scrie la cartea mea: ULCERUL NU MERGE DE MULTE ORI CU APA!.
Se duce omul, bea rachiu, palinca, whisky si alte tarii si ... se face bine.
Se intoarce la consilier si-i spune:
- Omule, m-am facut bine. As vrea sa te rasplatesc, dar nu am decat 1 leu.
- Du-te si joaca la risca!
- Cum sa joc la risca cu un leu?
- Pai uite ce scrie-n cartea mea: CINE NU RISCA NU CASTIGA!
Se duce omul, joaca si ... castiga cateva milioane bune.
Bogat, ce sa faca, a uitat de consilier. Isi ia proietena si se duce cu barca pe un lac. Prietena, cu gandusi "absconse" incepe a se legana in barca.
- Vezi ca nu stiu sa inot!
Fata nu se lasa, se balanseaza mai tare si ... barca se rastoarna.
Niste indivizi de pe mal vad scena, sar in ajutor si-i salveaza, dar acorda si primul ajutor si ... celelalte fetei.
Innebunit, omul se duce la consilier si-i spune toata tarasenia.
- Mai prostule, ii raspunde consilierul, de ce nu ai venit mai intai la mine?
- De ce, intreaba "patitul".
- Pai uite ce scrie la cartea mea: CINE NU-I CUMNITE, CADE DIN LAC IN ...PUTA!"

Sentimentul acela ciudat, pe care l-am simtit in comentariul lui Emil Hurezeanu, aseara, m-a dus la gandurile de astazi, la versuri si la banc.

Nu stiu altii cum se simt, nu stiu cine si cum ar fi trebuit sa-i consilieze pe toti cei implinesc, politic, bancul, stiu doar ca noi, poporul platim pentru toate oalele sparte si "realizarile" democratiei originale romanesti, indiferent cum si in ce fel sunt ele cosmetizate, prelucrate sau aranjate doar de ochii lumii.

Ciudate sentimente, ciudata libertate, ciudata democratie! 




vineri, 20 iunie 2014

Despre ... o afacere ratata

„Ori de câte ori suntem în îndoială, trebuie să alegem calea prin care greșim mai puțin.” — Aristotel

Nu ca m-as baga in polemici, dar dupa ce am tot "foiletat", ieri, diversele posturi tv concentrate pe singura problema care a mai ramas "problema" in democratia noastra originala, nu pot sa inteleg incrancenarea cu care anumiti vectori de opinie, de altfel foarte buni profesionisti in domeniu, vor sa disjunge "speta" anului sau, de ce nu, a deceniului.
Astazi, dupa ce am ascultat si cateva raspunsuri ale doamnei "impricinatului in cauza", lucrurile mi se par mai mult decat clare. Cel putin pentru mine, un simplu cetatean.

Am sa ma explic dupa ce voi puncta cateva erori de perceptie pe care le-am receptat tot ieri, in foiletarile mele.
Mai intai faptul ca avocatul Abraham il reprezinta, in instanta, pe fiu si nu pe tatal deja condamnat. Cel putin asa rezulta din "speta" in cauza si nu inteleg (sau inteleg, in particular) de ce se vrea balacarirea lui. Si alti distinsi avocati au aparat si apara clienti din aceasta zona, pentru ca asta le este meseria, iar un avocat de meserie isi apara clientul care, pana la proba contrarie, beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
Apoi eroarea de fapt. Fiul incarcerat pentru santaj nu a facut altceva decat sa-si ceara inapoi banii care au fost dati pentru un scop care nu s-a materializat.
Nu in ultimul rand, s-a uitat faptul ca afacerile de "cumetrie", criticate dar practicate si in alte zone ale politicii noastre, au devenit o traditie pe plaiurile mioritice, caci se poarta. Si, ca in orice afacere, exista mai multe variante: castig-pierdere, pierdere-pierdere sau castig-castig. Si, la fel, exista parteneri si parteneri.
Nu ma bag in zona sensibila a justitiei, deoarece imi avunge avertismentul unui procuror de caz, pensionat pentru rezultate deosebite: "Fereasca Dumnezeu sa vorbeasca B.M...."

Intorcandu-ma, asadar, la "speta" nu inteleg cum cei care apara o anume pozitie nu au inteles ca incuscrirea, asa cum a punctat si doamna respectiva, a fost o afacere pur electorala si ca, asa cum este orice afacere, a avut si anume obiective. De o parte, obtinerea unui numar de voturi care au propulsat UN CANDIDAT la functia suprema in fruntea intrecerii, iar de cealalta parte accesul la "filiera" care se putea crea in jurul unui nume.

Caci, stau si ma intreb ca un simplu cetatean, de ce nu s-au dus respectivii parinti la oricine mare om de afaceri din Top 100, sau la parlamentari binecunoscuti pentru a le solicita sa boteze? 
Pentru ca, asa cum spuneam, intr-o afacere se merge, de regula, pe varianta castig-castig. Sau, mai pe romaneste, iti dau-imi dai
Ori, toate acestea s-au concentrat, intamplat si "explodat" in jurul unui singur nume. Si a unei anume etnii, de multe ori in prim-planul media si nu numai.

Acum, ca se intampla, ca in orice afacere, sa ti se mai "traga clapa", nu e o noutate. Doar ca onorabilitatea te obliga sa nu faci asta. Mai ales cand telul afacerii este un nume.

Asa deci, despre ce se vorbeste si de ce ne scundem dupa degete?
Nu s-a intamplat decat sa se rateze o afacere care nu s-a numit nici Skoda, nici Aversa, nici macar Dacia sau Flota. S-a numit, pur si simplu, afacerea Basescu.
Un simplu nume, nu?

Dar ce nume! 

joi, 19 iunie 2014

De ce nu ma bucur

„Perlele nu se află pe malul oceanului. Dacă vrei una, trebuie să te scufunzi după ea.” — Proverbe chinezești

In conjunctura actuala si pentru cate mi-a fost dat sa indur, dupa mizeria cu votarea unei legi controversate in decembrie 2010, situatia prezenta a unei anume familii si personalitati, practic in cadere libera, ar trebui sa ma bucure.

Nu este asa, cum nu ma bucura nici reactiile (sau anumite reactii) si nici lipsa lor din partea altor personalitati si institutii abilitate.

Dupa acel decembrie insangerat, cand marea majoritate a fostilor mei colegi sau camarazi au aclamat o condamnare la moarte, in ziua sfanta a sarbatoririi Nasterii Domnului (ce sa faci, asa este cand conduc liber-cugetatorii), nu prea am avut multe momente de bucurie "cetateneasco-patriotica".
Caci, foarte pe scurt, mineriadele m-au invatat, la timpul lor, ca este mai bine "sa muncesti si sa nu gandesti", guvernarea Conventiei ca "securitatea a subminat democratia si a invins" iar pentru a "trai bine" este mai bine sa emigrezi decat sa ajungi sa constati ce implicatii au anumitre glume gen "Adriane nici nu stii cat de mic incepi sa fii".

Toate astea nu m-au bucurat, cum nu m-a bucurat nici situatia, criticata de majoritatea, in care am parasit un serviciu din mult mai multe cauze decat s-ar fi putut vedea asa, superficial, la momentul respectiv.

Am avut, insa, sansa sa cunosc si alte "dimensiuni", intre care si cele spirituale.

Si asa am aflat multe relevante si raspunsuri la "intrebarile vietii", intre care si faptul ca "cine sapa groapa altuia cade el in ea" nu este un vechi proverb romanesc ci o invatatura ce isi are sorgintea in Cartea Cartilor.
Tot acolo, in indrumarul pe care alesii si numitii nostri al trebui sa-l studieze cu mai multa atentie, se afla si urmatorul mesaj, care ar trebui sa dea de gandit multora din cei care, pribabil, jubileaza acum:

"Nu te bucura de caderea vrajmasului tau si sa nu ti se inveseleasca inima cand se poticneste el" (Prov.24:17)

De asta nu ma bucura "speta" cu care suntem confruntati, ca tara si natiune manipulata, dezinformata si dezorientata nu doar de cei care ne conduc ci si de prietenii nostri externi care, chipurile, ne sprijina dar impun niste standarde si cerinte la care trebuie sa vegheze si sa se raporteze doar simplii cetateni. Caci asa reiese din involburata realitate pe care trebuie sa o suportam, pentru ca am vrut democratie.

Si la ce mi-ar folosi bucuria?
Proverbul de inceput, la fel de plin de intelepciune, ne arata ce inseamna si ce presupune bucuria: munca, curaj, sacrificiu. Caci pentru a putea culege o perla, de care sa te bucuri, ai nevoie de toate trei si mai mult decat atat.

Dupa aproape un sfert de veac de democratie originala se demonstreaza ca, inca, nu am invatat nimic despre libertate si democratie. Doar ca perversitatea, inclusiv cea politica, nu are frontiere, orientare sau coloratura. 

Poate fi acesta motiv de bucurie?



luni, 16 iunie 2014

Despre ... o crasa ...

„Experiența ne învață că oamenii nu învață nimic din experiență.”— George Bernard Shaw

Imi propusesem sa redau cu totul alte ganduri astazi, mai ales dupa ce media noastra a prezentat si prezinta gestul inedit, extraordinar sau, poate pentru unii, fara nici un semns al unor suporteri la Campionatul Mondial de Fotbal. Si cum ascult stirile radio de la primul moment al "demararii" spre munca, chiar cu asta voiam sa "navighez".

Iata, insa, ca spre sfarsit de periplu pe drumurile judetului am avut dat sa ascult, tot la radio, niste lamentari jalnice din partea unui ministru care incerca sa justifice, impardonabil, neputinta clarificarii unor aspecte care tin de mult mai multe aspecte decat de o privatizare (sau mai multe) ratata tocmai in domeniul sensibil al transporturilor.
Nu voi intra in detalii pentru ca, cel putin asa gandesc eu (si nu stiu cum altii nu gandesc la fel) si cred, transporturile feroviare reprezinta mai mult decat o afacere, reprezinta o chestiune de siguranta nationala.
Se cunoaste un precedent, petrecut cu cateva  decenii bune in urma cand, datorita infrastructurii "subrede", intr-o tara vecina s-a intrat ca in branza, ulterior recurgandu-se la masuri care costa si in prezent timp si efort la granite.

Si uite asa s-au nascut gandurile de astazi.
Din lamentarile si, mai mult, neputinta "organelor" de a stabili cauzele reale ale dezastrului din transportul pe calea ferata am inteles de ce justificarile de genul "transportul auto a acaparat o buna parte din sector" fac ca sa se piarda esenta problemei.

Dar eu nu voi atinge aceasta esenta, atata timp cat exista mijloace si metode cu competenta in domeniu si personal, cu grade si functii care ar fi trebuit, deja, sa dea raspuns. Punctez doar aspectul cel ma  relevant, dupa mine, in "speta" care tine, nu numai aici ci peste tot unde s-a facut o asa-zisa privatizare si s-au infiintat societati "paralele", adica pe acelasi profil, de profesionalism si de identificare si curpinde si raspunsul la o intrebarea esintiala: cine si cum a reusit sa faca posibila existenta "concurentei private" in domeniu? Nu mai pun o a doua intrebare care, deja, ar fi trebuit pusa demult iar "judecata" dusa mai departe.

Nu ca ar fi prea mult pentru mine, dar prea li s-ar da mura-n gura celor platiti sa descalceasca itele incalcite ale aparitiei "capitalismului mioritic", chiar si in conditia in care nimeni nu a intrebat cum s-a facut primul milion de dolari.

Ieri, intr-o anume emisiune, un poet, acum amintire, tocmai isi prezenta unul dintre poemele inchinate tarii, deplangand "saraca tara saraca" cum a ajuns sa arate Romania.
Si totusi nu este asa, caci inclusiv distinsul intervievat la care am facut referire ieri spunea, su subiect si predicat, ca "ROMANIA ESTE O TARA BOGATA!".

Pacar ca o crasa ... (las la aprecierea fiecaruia alegerea termenului) a facut ca noi sa nu ne vindem tara (asa cum, iarasi, punctez ca a afirmat celebrul om de afaceri) ci sa o dam pe gratis.











duminică, 15 iunie 2014

Despre ...o lectie de responsabilitate

„Libertatea nu înseamnă lene și nepăsare. Libertatea este responsabilitate. Dacă tu nu-ți asumi responsabilitatea, o face altcineva pentru tine. Așa devii sclav.” — Osho

Intr-o zi lasata tocmai pentru spiritualitate, meditare si, nu in ultimul rand, fapte bune facute in credinta (cum explica, intr-o emisiune tv, un preot) am gasit cu cale, contrar planurilor facute, sa urmaresc o discutie mai mult decat interesanta. Incitanta, i-as spune. Si nu cu oricine ci cu o personalitate marcanta a societatii noastre, respectabilul om de afaceri Ion Tiriac.

Nu vreau sa intru in detaliile emisiunii in care a fost prezent, ci sa punctez doar doua aspecte care mi s-au parut relevante, incepand cu fraza de la care au pornit gandurile de astazi, desi imi propusesem tacere (redarea este aproximativa, pur din memorie): "...domnule, ce sa mai astept la cei 75 de ani ai mei. Nu am asteptat destul saizeci si ceva de ani?".

Avand, deci, aceasta fraza ca laitmotiv (si sugerandu-le si celor indreptatiti, prin alegere si numire, la gestionarea treburilor Romaniei, tara care, dupa cum afirma domnia sa, ar trebui sa fie in cu totul alta zona de dezvoltare, sa mediteze, si nu numai, si ei la ea), gandurile au fost directionate spre doua "spete" esentiale ale dezvoltarii noastre postdecembriste: relatiile externe si politica interna.

In ceea ce priveste externul, am retinut surprinderea cu care si-a privit interlocutorul la intrebarea "spinoasa" privind relatiile ruso-germane si discutiile dintre cancelarul german si presedintele rus. Si reactia, transanta, spune totul (redau tot din memorie): "... domnule, presedintele Putin vorbeste germana la perfectie, iar cancelarul Merkel rusa la perfectie. Cum credeti ca nu s-ar putea intelege, cand doua conducte trec prin Marea Nordului tocmai pentru a varienta Ucraina si celelalte tari baltice?". Si a punctat modul in care, in lume, se fac si mentin legaturile, mai ales din punct de vedere al rentabilitatii lor.
Aici m-a "lovit" remarca pertinenta si foarte categorica: "... noi am intors spatele si rusilor si chinezilor ..." fara a mai retine ceea ce realizatorul incerca sa "improvizeze".
O realitate care, dupa parerea mea, ne costa si ne va mai costa.
Nu mai abordez problemele strict economice pe care le-a "disecat", inclusiv cu ratarea afacerii Mercedes si a doua fabrica Logan din Maroc. Analistilor economici le-as recomanda revederea si aprofundarea interviului respectiv.

Referitor la a doua problema, cea de politica, trec cu vederea parerea, la fel de pertinenta dupa care romanii ar trebui chemati, printr-un referendum, sa-si decida forma de guvernamant pe care o doresc, nu arbitrar, dupa niste "alesi" mai mult sau mai putin interesati (sublinierea mea) si retin o idee mai mult decat importanta, esentiala zic eu, pentru dezvoltarea democratiei noastre reale, nu originale. De fapt doua, dar ambele de inspiratie americana.
Prima, legata de imunitate, a reiesit din povestirea unei intalniri cu presedintele Senatului american. A doua, priveste viitoarele alegeri prezidentiale si candidatii care sunt si vor mai aparea.
Daca pentru prima idee nu prea am ce sa comentez, tinand cont de "solidaritatea" parlamentara, aici fara frontiere si diferente de doctrina sau culoare politica, desi americanii ne-au explicat de ce, in democratie, toti sunt egali in fata legii, a doua idee o pot discuta, caci mi se pare mai mult decat interesanta.
Vor aparea cativa candidati la importantele alegeri prezidentiale.  
In discutia purtata s-a sugerat, cu subiect si predicat, ca onor partidele cu pretentii prezidentiale, unite intr-o dreapta sau stanga de conjunctura sa procedeze tot ca la americani: "... domnule, fiecare din dreapta sau stanga pretendenta sa-si aleaga, in interior, candidatul propus pentru alegeri si sa avem, asa cum este normal, doi candidati - unul al stangii si unul al dreptei - care, intr-adevar sa arate ce si cum. Cat priveste un independent, sa fim realisti, nu are nici o sansa, din varii motive..." (redare, la fel, aproximativa).

O lectie importanta cu si despre libertate si democratie, asta am gasit in minutele in care am urmarit emisiunea "Dupa 20 de ani", de astazi, emisiune care mi-a "directionat" si gandurile. 
Lectia, insa, este mai ampla, in tot plinul ei, caci emisiunea a abordat mult mai multe aspecte, inclusiv pe cele sportive. Si merita revazuta, analizata, disecata si, eventual, testata pentru evaluarea competentei, de la cel mai mic la cel mai inalt nivel.

Odata cu aceasta lectie, am gasit si un raspuns la problema responsabilitatii, sau a lipsei de responsabilitate, care ne marcheza existenta mioritica prin incapacitatea liderilor nostri de a invata ceea ce, cu adevarat, merita invatat. Inclusiv din greseli, asa cum sublinia si celebrul intervievat de astazi.

Tot din Cartea Cartilor, randuri cu care inchei :


1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori!1 (Un psalm al lui David, nescris deasupra la evrei.) Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!2 Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.
3 El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.3 Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va face vor spori:
4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul.4 Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului.
5 De aceea cei răi nu pot ţine capul sus în ziua judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.5 De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.6 Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri.
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/1/)

sâmbătă, 14 iunie 2014

Despre ... tinta

"Pentru cei mai mulți dintre noi, marele pericol nu este că țintim prea sus și nu reușim, ci că țintim prea jos și reușim." - Michelangelo

Ingandurat de ceea ce se intampla aici si in lume, m-am intrebat care sa fie motivul.

Sa ma explic.

Aici, adica in spatiul in care, alaturi de milioanele de conationali ne ducem traiul, ca simplii cetateni si incercam sa supravietuim contrar tuturor eforturilor pe care maharii si politicienii de conjunctura (acei "ticalosi" de ciocoi noi cu bodygoard) si profitorii libertatii prost intelese, le fac pentru a ne aduce la stadiul de iobagi ai democratiei, de fapt a noii exploatari a omului de catre om.
Ascultam, cu cateva zile in urma o dezbatere, la radio, pe tema noii conjuncturi in relatia angajat-angajator, iar cineva din minister explica cum ca patronii nu exploateaza, prin marirea timpului de lucru si reducerea salariului mana de lucru ci fac reduceri de cheltuieli, subliniind ca altele sunt "reperele" in economia concurentiala. Explicatii puerile si fara sens, mai ales pentru ca certifica valabilitatea citatului de la inceput.
Si asta ar fi doar o latura a problemei, caci daca ma "arunc" iarasi in volbura politicului, tinta nu este jos ci superjos, undeva sub pamant.

In lume, adica in cele patru vanturi, pentru ca am ramas consternat de ceea ce noi, oamenii suntem in stare sa facem motivand ca tintim in sus.
Ma gandesc la situatia periculoasa din Orientul Apropiat si la niste analize pertinente gasite in media online cu privire la "mostenirea presedintelui Bush in Iraq", tinta acum ratata daca se iau in calcul ultimele evenimente (scuze, daca redarea nu este exacta). Ma gandesc la conflictul tot mai aprins din vecinatatea noastra imediata, dar si la miscarile "imprevizibile" pe care viitorul ni-l poate oferi dintr-o analiza superficiala si o tintire mult prea joasa, desi se pretinde contrariul. Si, nu in ultimul rand, ma gandesc cat de jos tintim daca am ajuns ca noi, oamenii, sa construim roboti care sa ajute si la altceva decat in gospodarie. In sprijinirea noastra psihica, emotionala.

Gandurile acestea mi s-au conturat urmarind un canal tv care, cred, nu prea este urmarit de marele public, avid dupa senzationalul tabloid. Nici popularizat, caci contravine spiritului uman contemporan, in alergare tot mai accentuata dupa "ego" si, din pacate, dupa "dumnezeul om".

Si am inteles motivul tintirii noastre gresite si pericolul care-i insoteste traiectoria. Doua pasaje din Cartea Cartilor il subliniaza:

Primul este un psalm (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/131/):

1 (O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine.1 (Un psalm al lui David. O cantare a treptelor.) Doamne, nu s-a mandrit inima mea, nici nu s-au inaltat ochii mei, nici n-am umblat dupa lucruri mari, nici dupa lucruri mai presus de mine,
2 Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa; da, sufletul meu este ca un copil înţărcat.2 Dimpotriva, mi-am smerit si mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc intarcat de mama lui, ca rasplata a sufletului meu.
3 Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!3 Sa nadajduiasca Israel in Domnul, de acum si pana in veac!

Al doilea, o simpla constatare:

19. Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara!
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/iacov/2/)

Spre ce tintim si ce urmari are tintirea noastra sunt gandurile acestei zile simple, la care mi-am propus sa reflectez mai mult si maine.

Se merita, chiar si in contextul acestui al 21-lea secol, atat de libertin si, parca, fara nici o tinta. 







vineri, 13 iunie 2014

Despre ... curiozitati

„Iubirea este un ocean incomensurabil. Monoton pentru spiritele incomplete. Plin de frumuseți pentru marile spirite.” — Honoré de Balzac

Am ales acest citat al celebrului autor al "Comediei umane" pentru ca, in abisul absconsei noastre democratii originale, totul seamana a comedie. Horror. Asa simt de cateva zile urmarind, in treacat, realitatea tabloida in care suntem obligati sa existam, pentru ca "ne-am nascut in Romania si asta ne ocupa tot timpul".

Motive, cate in luna si in stele. Si pentru ca prea este dezbatuta "schisma" si "reafirmarea" (prin disparitie) a partidului spre care am avut si eu oarecari inclinatii (doar am fost simpatizant al UFD), nu ma voi mai lega de "speta" in cauza, cum nu mai voi mai lega nici de celelalte "gaselnite" politice.

Astazi mi-au "sarit in atentie" doua elemente de valoare, nu pentru spetele abordate ci pentru democratia in sine care, dupa parerea mea, nu are nimic de a face cu circul pe care-l suportam, cu stoicismul nostru caracteristic mioritic.
Iar gandurile mi s-au nascut in urma vizionarii unui documentar biografic, ce-i drept doar foarte pe scurt, despre Ronald Reagan (probabil in derulare si la momentul in care scriu aceste randuri), din curiozitate. Dar nici o referire la cel ce a fost ci doar la ideea care mi-a transmis-o si care completeaza, perfect, citatul de inceput: iubirea.

Am vazut, in scurtele secvente cum candidatul Ronald Reagan, dorind sa readuca democratia americana acolo unde-i era locul ( in declin, sau vrie - cum imi place mie sa spun dupa guvernarea Carter) si-a facut campanie ca si cum nu si-ar fi dorit sa castige, punand accent pe adevar, demnitate si moralitate. Ca a reusit sau nu, nu sunt eu in masura sa analizez. Realitatea a demonstrat-o.

Ma intorc la cele doua "elemente de valoare".

Primul, modul in care o personalitate juridica de prestigiu s-a implicat intr-un caz "special", nu doar prin "actorii" care-i animeaza scenariul ci, mai ales, prin implicatiile reale asupra adevaratei separatii a puterilor statului.
Nu fac nici o referire pro sau contra pentru ca media deja il dezbate. Nu fac nici presupuneri caci, presupunand ca suntem intr-o democratie reala ma astept ca adevarul, demnitatea si moralitatea sa prevaleze chiar si pe dulcele nostru plai. Nu fac nici speculatii deoarece o tacere grea, parca de rau augur, pare sa se fi lasat peste infatuata echipa recent perdanta.
Sunt curios ce se coace in anume cabinete si ce reactii vom vedea in cel mai scurt timp. Caci, nu-i asa, se stie ca "sangele apa nu se face". Sau s-au uitat precedentele?  

Al doilea, iminenta aparitie a unei anume carti care, dupa cum i se face reclama, va zgudui "nezguduitul".
Cum nu mi-am luat atestatul de analist, nu ma pot baga in "cestiuni de cea mai mare importanta" care se spera a aparea. De la evenimentele post-revolutiei din 1989 si pana in prezent nimic nu a demonstrat ca "dezvaluirile" au produs macar un pui din ce a produs, de exemplu, "Afacerea Watergate".
De fapt, din toata istoria noastra postdecembrista nu am vazut, poate nici nu am mai avut acces la surse, vreo reactie la toate dezvaluirile post factum. Chiar recent citeam, in media online, despre implicarea unui anume presednite in activitati caracteristice mediului "intelligence" fara nici o reactie relevanta.
Si ce folos sa aduni maculatura cu privire la "razboiul secret", atata timp cat spetele bine pazite si secretizate vor face lumina, daca vor face, atunci cand "si noi vom fi tarana"?
Sunt curios, asadar, ce elemente de noutate va aduce cartea, daca va aduce si daca, in special, va antama problematica spinoasa a"sistemului" (caci asta ar fi, cu adevarat, relevant tinand cont ca personalitatile "marcante" ale spetei au fost, intr-un anume moment dat, pioni pe aceeasi esicher. Sau nu?)

Cu aceste curiozitati revin la citatul de inceput, specificand ca nu iubirea erotica m-a "directionat" spre gandurile de astazi ci "iubirea" de mosia numita Romania. Care iubire nu se prea regaseste la "marile spirite" politice care ne conduc ci altundeva, la cei neluati in seama, ba chiar batjocoriti care simt, traiesc si lupta, cu adevarat, romaneste.

joi, 12 iunie 2014

Despre ... altfel

„Mă înfuriam că nu am cu ce mă încălța, dar am întâlnit un om care nu avea picioare.” — Proverbe chinezești

Urmaresc, asa cum spuneam si alta data, un post de radio care mi se pare mult mai "preocupat" decat cele comerciale, R.R.A. Si spun "preocupat" intre ghilimele nu pentru a evidentia ceva peiorativ ci tocmai pentru a pune in valoare diversitatea stirilor si materialelor, de la politica si sport la spiritualitate. Recent, am ascultat un material despre un roman care, dintre multele exemple date, poate fi luat drept "studiu de caz" pentru mioriticul care nu ne da pace. 
In speta, dupa un accident de mina groaznic, respectivul drept exemplu nu s-a izolat, nu s-a blazat, nu s-a autocompatimit ci, pur si simplu, a devenit "o realitate" in localitatea in care-si duce traiul, cantand la vioara, indiferent de zi sau stare meteo.

Nu vreau sa lungesc povestea care, dupa parerea mea, ar trebui nu numai mediatizata ci si studiata. Caci, alaturi de "minuscula" "O vorba buna" care, la fel -dupa parerea mea, ar trebui pusa ca "revista a presei" pe masa oricarui politician, sef, comandant sau  duhovnic si o recomand spre "urmarire" cu mare caldura, inclusiv pentru cei care urmaresc, exemplele cu astfel de romani ALTFEL ar trebui sa umple golul imens in care traim, pentru ca suntem atat de "in ton" cu proverbul chinezesc sus postat.

M-a impins la aceste ganduri stirea despre "omul momentului", caci ce altceva poate fi mai interesant decat o analiza a modului in care va fi realizata, daca va fi, salvarea unuia dintre cele mai importante partide ale libertatii si democratiei noastre. 

Nu vreau sa fiu rautacios, dar de la propunerea ca Majestatea Sa, Regele sa candideze la alegerile prezidentiale (1992) si pana in prezent, vria continua in care a intrat respectivul partid demonstreaza inconsistenta urmasilor marilor si ilustrilor liberali si, de ce nu, a celor care, conform proverbului, "au pierit pe limba lor".
Nu stiu ce si cine o fi de vina dar, pentru situatia de fapt si "speta" data, gandurile m-au dus la un alt "titan" al neamului care spunea, in versurile sale:

"Dintre sute de catarge
       Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
       Vânturile, valurile?

Dintre pasări călătoare
       Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
       Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul,
       Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
       Vânturile, valurile.

Nențeles rămâne gândul
       Ce-ți străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
       Valurile, vânturile."    (
http://ro.wikisource.org/wiki/Dintre_sute_de_catarge)

Astfel, cred ca dupa atatea "dintre sute de..." ar trebui sa vedem si un liberalism ... altfel. Nu-i asa?