Ingandurat de ceea ce se intampla aici si in lume, m-am intrebat care sa fie motivul.
Sa ma explic.
Aici, adica in spatiul in care, alaturi de milioanele de conationali ne ducem traiul, ca simplii cetateni si incercam sa supravietuim contrar tuturor eforturilor pe care maharii si politicienii de conjunctura (acei "ticalosi" de ciocoi noi cu bodygoard) si profitorii libertatii prost intelese, le fac pentru a ne aduce la stadiul de iobagi ai democratiei, de fapt a noii exploatari a omului de catre om.
Ascultam, cu cateva zile in urma o dezbatere, la radio, pe tema noii conjuncturi in relatia angajat-angajator, iar cineva din minister explica cum ca patronii nu exploateaza, prin marirea timpului de lucru si reducerea salariului mana de lucru ci fac reduceri de cheltuieli, subliniind ca altele sunt "reperele" in economia concurentiala. Explicatii puerile si fara sens, mai ales pentru ca certifica valabilitatea citatului de la inceput.
Si asta ar fi doar o latura a problemei, caci daca ma "arunc" iarasi in volbura politicului, tinta nu este jos ci superjos, undeva sub pamant.
In lume, adica in cele patru vanturi, pentru ca am ramas consternat de ceea ce noi, oamenii suntem in stare sa facem motivand ca tintim in sus.
Ma gandesc la situatia periculoasa din Orientul Apropiat si la niste analize pertinente gasite in media online cu privire la "mostenirea presedintelui Bush in Iraq", tinta acum ratata daca se iau in calcul ultimele evenimente (scuze, daca redarea nu este exacta). Ma gandesc la conflictul tot mai aprins din vecinatatea noastra imediata, dar si la miscarile "imprevizibile" pe care viitorul ni-l poate oferi dintr-o analiza superficiala si o tintire mult prea joasa, desi se pretinde contrariul. Si, nu in ultimul rand, ma gandesc cat de jos tintim daca am ajuns ca noi, oamenii, sa construim roboti care sa ajute si la altceva decat in gospodarie. In sprijinirea noastra psihica, emotionala.
Gandurile acestea mi s-au conturat urmarind un canal tv care, cred, nu prea este urmarit de marele public, avid dupa senzationalul tabloid. Nici popularizat, caci contravine spiritului uman contemporan, in alergare tot mai accentuata dupa "ego" si, din pacate, dupa "dumnezeul om".
Si am inteles motivul tintirii noastre gresite si pericolul care-i insoteste traiectoria. Doua pasaje din Cartea Cartilor il subliniaza:
Primul este un psalm (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/131/):
Ascultam, cu cateva zile in urma o dezbatere, la radio, pe tema noii conjuncturi in relatia angajat-angajator, iar cineva din minister explica cum ca patronii nu exploateaza, prin marirea timpului de lucru si reducerea salariului mana de lucru ci fac reduceri de cheltuieli, subliniind ca altele sunt "reperele" in economia concurentiala. Explicatii puerile si fara sens, mai ales pentru ca certifica valabilitatea citatului de la inceput.
Si asta ar fi doar o latura a problemei, caci daca ma "arunc" iarasi in volbura politicului, tinta nu este jos ci superjos, undeva sub pamant.
In lume, adica in cele patru vanturi, pentru ca am ramas consternat de ceea ce noi, oamenii suntem in stare sa facem motivand ca tintim in sus.
Ma gandesc la situatia periculoasa din Orientul Apropiat si la niste analize pertinente gasite in media online cu privire la "mostenirea presedintelui Bush in Iraq", tinta acum ratata daca se iau in calcul ultimele evenimente (scuze, daca redarea nu este exacta). Ma gandesc la conflictul tot mai aprins din vecinatatea noastra imediata, dar si la miscarile "imprevizibile" pe care viitorul ni-l poate oferi dintr-o analiza superficiala si o tintire mult prea joasa, desi se pretinde contrariul. Si, nu in ultimul rand, ma gandesc cat de jos tintim daca am ajuns ca noi, oamenii, sa construim roboti care sa ajute si la altceva decat in gospodarie. In sprijinirea noastra psihica, emotionala.
Gandurile acestea mi s-au conturat urmarind un canal tv care, cred, nu prea este urmarit de marele public, avid dupa senzationalul tabloid. Nici popularizat, caci contravine spiritului uman contemporan, in alergare tot mai accentuata dupa "ego" si, din pacate, dupa "dumnezeul om".
Si am inteles motivul tintirii noastre gresite si pericolul care-i insoteste traiectoria. Doua pasaje din Cartea Cartilor il subliniaza:
Primul este un psalm (http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/131/):
| 1 (O cântare a treptelor. Un psalm al lui David.) Doamne, eu n-am o inimă îngâmfată, nici priviri trufaşe, nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari şi prea înalte pentru mine. | 1 (Un psalm al lui David. O cantare a treptelor.) Doamne, nu s-a mandrit inima mea, nici nu s-au inaltat ochii mei, nici n-am umblat dupa lucruri mari, nici dupa lucruri mai presus de mine, |
| 2 Dimpotrivă, sufletul îmi este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa; da, sufletul meu este ca un copil înţărcat. | 2 Dimpotriva, mi-am smerit si mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc intarcat de mama lui, ca rasplata a sufletului meu. |
| 3 Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac! | 3 Sa nadajduiasca Israel in Domnul, de acum si pana in veac! |
Al doilea, o simpla constatare:
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/iacov/2/)
Spre ce tintim si ce urmari are tintirea noastra sunt gandurile acestei zile simple, la care mi-am propus sa reflectez mai mult si maine.
Se merita, chiar si in contextul acestui al 21-lea secol, atat de libertin si, parca, fara nici o tinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu