In ultima perioada joc "Sudoku". Pe o tableta obisnuit de simpla a nepotelului care, ca un "specialist" ce e si in vacanta, mi-a acaparat laptopul. Am inceput de la cea mai "easy" varianta si, deja, sunt la cea mai "hard".
Ce m-a determinat sa-mi schimb "orientarea" nu este legat de aceasta ultima "saptamana a nebuniilor" (nu pot sa spun a nebunilor, caci s-ar putea interpreta) si nici de imposibilitatea relaxarii caci, asa cum spuneam, a inceput un nou campionat de snooker.
Intrecerea continua, incitarea spre competitie si, de ce nu, transpunerea in realitate a vechii butade "repetio mater studiorul est" m-au facut sa uit de toate celelalte. Si, nu in ultimul rand, faptul ca am un adversar pe masura. Pe mine insumi.
De fapt, acesta este motivul pentru care m-am asezat, asa de dimineata, in fata "uneltei de scris", acum disponibila. Competitia cu mine insumi, coroborata cu idee reiesita dintr-un mail primit de la un prieten de "sistem online", care-mi semnala declaratia unei personalitati (o redau prin copy-paste), intrebata de ce srie: „Atunci de ce scrieți?” – „Nu scriu, în sensul în care înțelegi dumneata asta. Îmi iau note. Notez. Scriu pentru mine.” – „De ce?” – „De ce? Ca să înțeleg. Ca să nu mor bou!” ( Gabriel Liiceanu - "Ca sa nu mor bou")
Si asa s-au nascut gandurile de astazi, despre jocuri, dupa o scurta pauza in care m-am simtit, alaturi de cel putin 7 milioane si jumatate de concetateni maturi, ridiculizat si batjocorit pentru ca nu "inteleg jocul pe care o putere oculta l-a regizat si instrumentat, deja, pentru denigrarea si compromiterea celui care a ridicat Romania la statutul sau postdecembrist cel mai inalt" (redare din memorie a motivatiei pro....lor).
Nu voi face, acum, o reamintire a tuturor "jocurilor" care au zguduit istoria, mai veche sau mai recenta si nici un comentariu asupra celor scrise de autorul "Apelului catre lichele" (care lichele, se regasesc din plin in actualele "jocuri de putere"). Nu ma voi substitui "cainelui de paza al democratiei", mass-media, a patra putere in stat, statul de drept si nici nu ma voi transforma intr-un comentator ad-hoc al taboului redat ieri, de la Bruxelles, dupa care se parea ca cineva a dat, deja, verdictul: "maurul si-a facut datoria, maurul trebuie sa plece".
Jocul care-l vad ca se practica, insa, impotriva evidentei si a dovezilor indubitabile corespunde, mai mult, cu citatul de inceput.
Pentru ca acei peste sapte milioane de votanti si nu numai, impreuna cu familiile lor, sunt categorisiti drept prosti deoarece nu inteleg ca totul face parte dintr-o mare si oculta conspiratie, dupa care "maurului" i s-a pregatit, cu mult timp in urma, o insecenare.
S-au raliat impotriva lui forte materiale si spirituale interne si internationale, conduse de "un cineva" foarte versat in asemenea manevre si, mai mult, i s-au inscenat o sumedenie de "spete" pentru discreditare. S-a "penetrat" sistemul de paza si protectie si s-au creat "structuri" ilegale de compromitere. Peste toate, ca o "cireasa de pe tort", puteri ale statului si-au dat mana pentru concretizarea acestei "conspiratii".
Nu mai continui cu ... aberatiile jocului de-a intoxicare, cu care suntem manipulati de peste o saptamana. Ca si in alte cazuri "celebre", manipularea si dezinformarea vor dura cat timp arhivele secretizate raman intangibile. Peste zeci de ani, nepotii nostri vor afla, probabil, o parte de adevar.
Evidentele arata, insa, ca toate "manarelile" facute pentru imacularea "maculatului" dau rezultate, din moment ce marea parte a "spetelor" in materie trec, deja, in categoria "prescris".
De aceea joc "Sudoku".
Imi incita imaginatia si competia cu mine insumi, si ma tine legat de realitatea citatului de la inceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu