Daca ar fi fost sa raman la concluzia creata de "dezbaterile momentului" urmarite, in treacat, pe diversele canale media ieri, as fi facut-o printr-un cuvant care a dat si titlul unui spectacol deosebit al maestrului Tudor Gheorghe, "Degeaba". Si as fi continuat in acelasi ton sumbru pe care, din nefericire, libertatea prost inteleasa, manageriata si "implementata" l-a amprentat atat pe vietile noastre, ale simplilor cetateni cat si pe caracterul si personalitatea celor care, redati intr-un roman contemporan, au dat nastere filmului "Ticalosii".
Cum tot ieri am avut, insa, incapatanarea sa urmaresc vreo doua emisiuni pe canalul doi al TVR, e drept mai devreme, am gasit un motiv mult mai intemeiat sa vad "jumatatea plina a paharului" chiar si in conditiile decadente ale democratiei noastre originale.
Mai intai, am urmarit cu mare interes cativa tineri care, dedicati tarii si poporului, si-au propus sa schimbe paradigma si sa demonstreze ca si romanii reprezinta ceva, fapt mai mult decat adevarat dar, din nefericire, atat de marginalizat si eclipsat de lupta animalica pentru putere politica.
Si nu ma refer la excelentele rezultate din sport si invatamant, despre care am facut referire ci la cultura si arta unde, la fel, reprezentam ceva ca natiune.
Apoi, ca o continuare, am urmarit istoria, stiuta de mine, a unui martir-luptator pentru libertatea credintei, care ne-a lasat mostenire o inepuizabila sursa de inspiratie pentru o traire frumoasa, crestina, iertatoare.
Avand, deci, aceste doua subiecte de meditatie in minte am ajuns la citatul de la inceput si, astfel, m-am gandit la lumanarile neluate in seama care, totusi, in intunericul material si spiritual pe care-l traversam, nu numai noi ci intreaga lume, lumineaza si vor lumina, indiferent de cate piedici si oprelisti vor mai fi din partea oamenilor care se cred mai presus de orice, inclusiv de Dumnezeu.
Si ca un final al acelor ganduri de ieri, caci asa s-a intamplat sa fie, am mai gasit un citat relevant, alaturi de versurile unui cantec, tot "de moment".
„Opusul dragostei nu este ura, ci indiferența.” — Elie Wiesel
"Poti sa-mi iei tot ce-am mai scump pe lume
Poti sa-mi iei zile, noptile sau anii de vrei
Sa ma lasi singur intr-un loc anume
De unde sa nu pot vreodata sa ma intorc la ai mei,
Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea.. "
(Versuri de la: http://www.versuri.ro/ "Sa nu-mi iei niciodata dragostea")
Caci, foarte adevarat, daca dragoste nu e, nimic nu e!
Cum tot ieri am avut, insa, incapatanarea sa urmaresc vreo doua emisiuni pe canalul doi al TVR, e drept mai devreme, am gasit un motiv mult mai intemeiat sa vad "jumatatea plina a paharului" chiar si in conditiile decadente ale democratiei noastre originale.
Mai intai, am urmarit cu mare interes cativa tineri care, dedicati tarii si poporului, si-au propus sa schimbe paradigma si sa demonstreze ca si romanii reprezinta ceva, fapt mai mult decat adevarat dar, din nefericire, atat de marginalizat si eclipsat de lupta animalica pentru putere politica.
Si nu ma refer la excelentele rezultate din sport si invatamant, despre care am facut referire ci la cultura si arta unde, la fel, reprezentam ceva ca natiune.
Apoi, ca o continuare, am urmarit istoria, stiuta de mine, a unui martir-luptator pentru libertatea credintei, care ne-a lasat mostenire o inepuizabila sursa de inspiratie pentru o traire frumoasa, crestina, iertatoare.
Avand, deci, aceste doua subiecte de meditatie in minte am ajuns la citatul de la inceput si, astfel, m-am gandit la lumanarile neluate in seama care, totusi, in intunericul material si spiritual pe care-l traversam, nu numai noi ci intreaga lume, lumineaza si vor lumina, indiferent de cate piedici si oprelisti vor mai fi din partea oamenilor care se cred mai presus de orice, inclusiv de Dumnezeu.
Si ca un final al acelor ganduri de ieri, caci asa s-a intamplat sa fie, am mai gasit un citat relevant, alaturi de versurile unui cantec, tot "de moment".
„Opusul dragostei nu este ura, ci indiferența.” — Elie Wiesel
"Poti sa-mi iei tot ce-am mai scump pe lume
Poti sa-mi iei zile, noptile sau anii de vrei
Sa ma lasi singur intr-un loc anume
De unde sa nu pot vreodata sa ma intorc la ai mei,
Dar sa nu-mi iei niciodata dragostea.. "
(Versuri de la: http://www.versuri.ro/ "Sa nu-mi iei niciodata dragostea")
Caci, foarte adevarat, daca dragoste nu e, nimic nu e!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu