Multe ganduri m-au incercat astazi, de la "sin-uciderea" PNL-ului la abdicarea regelui Spaniei si de la vizita unor "investitori strategici" (oare asa sa fie FMI-ul?) la "caderea la pace privind gazele" in Estul atat de zbuciumat. Si multe ar fi de spus.
Dar ma abtin, in deplin acord cu ceea ce spuneam anterior si vreau sa privesc doar partea pozitiva a lucrurilor.
Mai intai, se intrevede "infaptuirea" unei mari realizari, neatinsa nici de sistemul comunist, de trista amintire: inca un partid "istoric" e pe care sa devina "amintire", trista amintire. Cum or rezista in mormintele lor stalpii acestui bastion al politicii greu de presupus dar ce vor avea de spus adevaratii liberali se va vedea, cu siguranta, in curand.
Ca un neamt ajunge sa conduca, chiar si interimar, un partid de traditie nu mi se pare o tema importanta, atata timp cat partidul in cauza poate deveni, foarte probabil, "un abur care piere". Poate cu pragmatismul sau caracteristic va reusi, macar de fatada, sa salveze ce pare a nu se mai putea salva.
Ca va candida la functia suprema, e o alta problema care tine nu numai de fostele "chestionari" din trecute "dezvaluiri" (dar se stie ca PNL-ul a fost "maestru" in a-si nominaliza lideri cu probleme) ci si de modul cum va aborda, conform aceluias pragmatismului german, perspectiva obtinerii acestui statut.
Si ce exemplu a dat presedintele german !
Un act de responsabilitate desi, dupa cum titreaza media nu onoarea a determinat "miscarea" respectiva ci desele si controversatele "nimicuri regale", mi se pare gestul suveranului spaniol. Nu speta in sine mi-a dat de gandit ci actul de vointa, care spune ceva despre democratie si libertatea adevarata.
Ca tot suntem in marea familie U.E. si avem ceva "legaturi" iberice, stau si ma gandesc la ce schimbare s-ar produce si in democratia noastra originala daca, luand in calcul doar ultimele scandaluri, familiale si de partid, cineva ar intelege cat de onorabila ar fi si acum, dupa acea "vara fierbinte si mincinoasa", iesirea pe "usa din fata".
Despre vizita F.M.I. nici nu-mi vine sa amintesc, atata timp cat nimic pozitiv, pentru amaratii de simplii cetateni, care suntem, nu se intrevede cu politica de austeritate cu care, incetul su incetul, tot noi, simplii cetateni suntem ingroapati. Si atata timp cat nimeni nu are curaj sa verifice cum, de ce si cine se face vinovat de inrobirea noastra.
E razboi crunt in estul apropiat desi media nu mai "marseaza" pe "speta". Sau tocmai asta a fost "speta": nevoia unui conflict si perspectivele oferite?
Nu pot afirma ceva cu certitudine, mai ales ca nu mai am toata "perspectiva" care este strict necesara unei astfel de abordari. Totusi, informatiile despre discutiile privind gazul, costul si livrarea lui mi-au adus in minte un "eveniment" usor marginalizat, dar care mi-a dat de gandit foarte mult.
A aparut, recent, o biografie mult discutata, disecata dar si interzisa. Recenzia a fost facuta de un important analist, voce inconfundabila a "libertatii interzise in comunism".
Ma gandesc, dupa toate spusele si nespusele despre democratiile occidentale si tinand cont de modul obscen (cred ca termenul nu este prea dur) cu care Occidentul a pus in bratele lui Stalin Europa de Est (spune recentul serial "Secrete din al doilea razboi mondial"), daca vom afla adevarul si despre acele subiecte, inca interzise, care ne macina sanatatea, poporul si tara de aproape un sfert de secol si tin de implicarea acelor personalitati care, se spune, au decis si decid soarta lumii si, din pacate, a Romaniei.
Cum nu vreau sa-mi parasesc hotararea de a vedea doar "partea plina a paharului", inchei gandurile de astazi.
Ce perspectiva frumoasa ofera citatul de la inceput, nu-i asa?
Dar ma abtin, in deplin acord cu ceea ce spuneam anterior si vreau sa privesc doar partea pozitiva a lucrurilor.
Mai intai, se intrevede "infaptuirea" unei mari realizari, neatinsa nici de sistemul comunist, de trista amintire: inca un partid "istoric" e pe care sa devina "amintire", trista amintire. Cum or rezista in mormintele lor stalpii acestui bastion al politicii greu de presupus dar ce vor avea de spus adevaratii liberali se va vedea, cu siguranta, in curand.
Ca un neamt ajunge sa conduca, chiar si interimar, un partid de traditie nu mi se pare o tema importanta, atata timp cat partidul in cauza poate deveni, foarte probabil, "un abur care piere". Poate cu pragmatismul sau caracteristic va reusi, macar de fatada, sa salveze ce pare a nu se mai putea salva.
Ca va candida la functia suprema, e o alta problema care tine nu numai de fostele "chestionari" din trecute "dezvaluiri" (dar se stie ca PNL-ul a fost "maestru" in a-si nominaliza lideri cu probleme) ci si de modul cum va aborda, conform aceluias pragmatismului german, perspectiva obtinerii acestui statut.
Si ce exemplu a dat presedintele german !
Un act de responsabilitate desi, dupa cum titreaza media nu onoarea a determinat "miscarea" respectiva ci desele si controversatele "nimicuri regale", mi se pare gestul suveranului spaniol. Nu speta in sine mi-a dat de gandit ci actul de vointa, care spune ceva despre democratie si libertatea adevarata.
Ca tot suntem in marea familie U.E. si avem ceva "legaturi" iberice, stau si ma gandesc la ce schimbare s-ar produce si in democratia noastra originala daca, luand in calcul doar ultimele scandaluri, familiale si de partid, cineva ar intelege cat de onorabila ar fi si acum, dupa acea "vara fierbinte si mincinoasa", iesirea pe "usa din fata".
Despre vizita F.M.I. nici nu-mi vine sa amintesc, atata timp cat nimic pozitiv, pentru amaratii de simplii cetateni, care suntem, nu se intrevede cu politica de austeritate cu care, incetul su incetul, tot noi, simplii cetateni suntem ingroapati. Si atata timp cat nimeni nu are curaj sa verifice cum, de ce si cine se face vinovat de inrobirea noastra.
E razboi crunt in estul apropiat desi media nu mai "marseaza" pe "speta". Sau tocmai asta a fost "speta": nevoia unui conflict si perspectivele oferite?
Nu pot afirma ceva cu certitudine, mai ales ca nu mai am toata "perspectiva" care este strict necesara unei astfel de abordari. Totusi, informatiile despre discutiile privind gazul, costul si livrarea lui mi-au adus in minte un "eveniment" usor marginalizat, dar care mi-a dat de gandit foarte mult.
A aparut, recent, o biografie mult discutata, disecata dar si interzisa. Recenzia a fost facuta de un important analist, voce inconfundabila a "libertatii interzise in comunism".
Ma gandesc, dupa toate spusele si nespusele despre democratiile occidentale si tinand cont de modul obscen (cred ca termenul nu este prea dur) cu care Occidentul a pus in bratele lui Stalin Europa de Est (spune recentul serial "Secrete din al doilea razboi mondial"), daca vom afla adevarul si despre acele subiecte, inca interzise, care ne macina sanatatea, poporul si tara de aproape un sfert de secol si tin de implicarea acelor personalitati care, se spune, au decis si decid soarta lumii si, din pacate, a Romaniei.
Cum nu vreau sa-mi parasesc hotararea de a vedea doar "partea plina a paharului", inchei gandurile de astazi.
Ce perspectiva frumoasa ofera citatul de la inceput, nu-i asa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu