Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!” — Ion Minulescu
Sincer, as fi vrut sa tac pana cand marea noastra ambasadoare, Simona Halep isi va fi intregit palmaresul prin castigarea Open-ului Francez. Sa privesc si sa tac, asa cum, sugestiv, indeamna versurile poetului. Si sper, din toata inima, ca sa se implineasca aceasta dorinta a milioanelor de romani care, cu mandrie, ii tin pumnii campioanei noastre. Care, asa cum ascultam la R.R.A. (postul de radio pe care-l urmaresc constant cu interes si placere) valoreaza mai mult decat "toate echipele din Liga I, cu tot cu antrenorii lor" (daca am gresit ceva in redare, cer iertare).
Totusi am privit si am ascultat, ieri pe un canal al TVR, un material zguduitor, dupa parerea mea, care depaseste, in profunzimea lui orice stare conflictuala, concurentiala, ideologica sau de orice alta natura. Pentru ca vizeaza existenta umana si ravagiile facute de extremele care o guverneaza.
In documentarul urmarit pe seara, dupa ce m-am delectat cu o comedie "pe bune", "Operatiunea Monstrul" unde un "monstru sacru" parca pregatea "speta", prin replica sa privitoare la pescuitul fara limite care face ca "pojghita de civilizatie sa cada de pe noi uite-asa" (redare aproximativa), se prezenta viata unui popor din nordul inghetat, inuitii.
Trecand peste toate problemele prezentate si peste tot ceea ce se poate gasi despre aceasta comunitate, ca informare si documentare m-a socat "speta" care mi-a si dat de gandit (redau strict din memorie).
Astfel, s-a specificat intre multele informatii ca inuitii sunt legati, ca existenta, de una dintre resursele de viata ale zonei: focile. Din cauza "exploatarii" acestei resurse, fara limite, focile au fost pe cale de disparitie fapt pentru care comunitatea internationala si U.E. a interzis vanarea si valorificarea lor. Se intampla cu cateva zeci bune de ani in urma.
Astazi, populatia de foci s-a refacut, prospera si creste in timp ce acest popor, inuitii, este pe cale de disparitie. Adevar dureros si crud.
La aceasta "speta" m-am tot gandit si, legat de ea, la ce inseamna, cu adevarat civilizatia, daca luam in calcul intreaga omenire. Altfel, facem parte, dupa cum se prezinta pe net, din acelasi "rasism stiintific" care, depasind contextul, poate fi aplicat oriunde "interesul democrat" pare sa primeze inaintea oricarei "pojghite de civilizatie".
Poate, in zbuciumata noastra existenta postdecembrista, "speta" nu inseamna mare lucru.
Pentru ca, insa, ne place sa "socializam", sa ne "unim" si sa "pactizam" cu cei mari si tari (dar oare asa sa fie sau suntem doar niste simple unelte de manipulat?), gandurile m-au dus spre alte "conexiuni", printre care si o expresie celebra: "Sic transit gloria mundi".
Caci, asa dupa cum masurile de protectie a focilor au facut ca poporul respectiv sa ajunga in postura "pe cale de disparitie" "masurile" civilizatiei duc, tot mai mult omenirea tot pe aceeasi cale. Nu o spun eu ci materialele media tot mai bine documentate si prezentate.
De aceea ascult, privesc si tac si reuniuna G7 si interviul cu presedintele Putin si "tacerea damboviteana" si ... Roland Garros-ul dar si dezastrele nascute din "prea multa dragoste" pentru ... civilizatie?
Caci, asa dupa cum masurile de protectie a focilor au facut ca poporul respectiv sa ajunga in postura "pe cale de disparitie" "masurile" civilizatiei duc, tot mai mult omenirea tot pe aceeasi cale. Nu o spun eu ci materialele media tot mai bine documentate si prezentate.
De aceea ascult, privesc si tac si reuniuna G7 si interviul cu presedintele Putin si "tacerea damboviteana" si ... Roland Garros-ul dar si dezastrele nascute din "prea multa dragoste" pentru ... civilizatie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu