Am ales acest citat al celebrului autor al "Comediei umane" pentru ca, in abisul absconsei noastre democratii originale, totul seamana a comedie. Horror. Asa simt de cateva zile urmarind, in treacat, realitatea tabloida in care suntem obligati sa existam, pentru ca "ne-am nascut in Romania si asta ne ocupa tot timpul".
Motive, cate in luna si in stele. Si pentru ca prea este dezbatuta "schisma" si "reafirmarea" (prin disparitie) a partidului spre care am avut si eu oarecari inclinatii (doar am fost simpatizant al UFD), nu ma voi mai lega de "speta" in cauza, cum nu mai voi mai lega nici de celelalte "gaselnite" politice.
Astazi mi-au "sarit in atentie" doua elemente de valoare, nu pentru spetele abordate ci pentru democratia in sine care, dupa parerea mea, nu are nimic de a face cu circul pe care-l suportam, cu stoicismul nostru caracteristic mioritic.
Iar gandurile mi s-au nascut in urma vizionarii unui documentar biografic, ce-i drept doar foarte pe scurt, despre Ronald Reagan (probabil in derulare si la momentul in care scriu aceste randuri), din curiozitate. Dar nici o referire la cel ce a fost ci doar la ideea care mi-a transmis-o si care completeaza, perfect, citatul de inceput: iubirea.
Am vazut, in scurtele secvente cum candidatul Ronald Reagan, dorind sa readuca democratia americana acolo unde-i era locul ( in declin, sau vrie - cum imi place mie sa spun dupa guvernarea Carter) si-a facut campanie ca si cum nu si-ar fi dorit sa castige, punand accent pe adevar, demnitate si moralitate. Ca a reusit sau nu, nu sunt eu in masura sa analizez. Realitatea a demonstrat-o.
Ma intorc la cele doua "elemente de valoare".
Primul, modul in care o personalitate juridica de prestigiu s-a implicat intr-un caz "special", nu doar prin "actorii" care-i animeaza scenariul ci, mai ales, prin implicatiile reale asupra adevaratei separatii a puterilor statului.
Nu fac nici o referire pro sau contra pentru ca media deja il dezbate. Nu fac nici presupuneri caci, presupunand ca suntem intr-o democratie reala ma astept ca adevarul, demnitatea si moralitatea sa prevaleze chiar si pe dulcele nostru plai. Nu fac nici speculatii deoarece o tacere grea, parca de rau augur, pare sa se fi lasat peste infatuata echipa recent perdanta.
Sunt curios ce se coace in anume cabinete si ce reactii vom vedea in cel mai scurt timp. Caci, nu-i asa, se stie ca "sangele apa nu se face". Sau s-au uitat precedentele?
Al doilea, iminenta aparitie a unei anume carti care, dupa cum i se face reclama, va zgudui "nezguduitul".
Cum nu mi-am luat atestatul de analist, nu ma pot baga in "cestiuni de cea mai mare importanta" care se spera a aparea. De la evenimentele post-revolutiei din 1989 si pana in prezent nimic nu a demonstrat ca "dezvaluirile" au produs macar un pui din ce a produs, de exemplu, "Afacerea Watergate".
De fapt, din toata istoria noastra postdecembrista nu am vazut, poate nici nu am mai avut acces la surse, vreo reactie la toate dezvaluirile post factum. Chiar recent citeam, in media online, despre implicarea unui anume presednite in activitati caracteristice mediului "intelligence" fara nici o reactie relevanta.
Si ce folos sa aduni maculatura cu privire la "razboiul secret", atata timp cat spetele bine pazite si secretizate vor face lumina, daca vor face, atunci cand "si noi vom fi tarana"?
Sunt curios, asadar, ce elemente de noutate va aduce cartea, daca va aduce si daca, in special, va antama problematica spinoasa a"sistemului" (caci asta ar fi, cu adevarat, relevant tinand cont ca personalitatile "marcante" ale spetei au fost, intr-un anume moment dat, pioni pe aceeasi esicher. Sau nu?)
Cu aceste curiozitati revin la citatul de inceput, specificand ca nu iubirea erotica m-a "directionat" spre gandurile de astazi ci "iubirea" de mosia numita Romania. Care iubire nu se prea regaseste la "marile spirite" politice care ne conduc ci altundeva, la cei neluati in seama, ba chiar batjocoriti care simt, traiesc si lupta, cu adevarat, romaneste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu