joi, 12 iunie 2014

Despre ... altfel

„Mă înfuriam că nu am cu ce mă încălța, dar am întâlnit un om care nu avea picioare.” — Proverbe chinezești

Urmaresc, asa cum spuneam si alta data, un post de radio care mi se pare mult mai "preocupat" decat cele comerciale, R.R.A. Si spun "preocupat" intre ghilimele nu pentru a evidentia ceva peiorativ ci tocmai pentru a pune in valoare diversitatea stirilor si materialelor, de la politica si sport la spiritualitate. Recent, am ascultat un material despre un roman care, dintre multele exemple date, poate fi luat drept "studiu de caz" pentru mioriticul care nu ne da pace. 
In speta, dupa un accident de mina groaznic, respectivul drept exemplu nu s-a izolat, nu s-a blazat, nu s-a autocompatimit ci, pur si simplu, a devenit "o realitate" in localitatea in care-si duce traiul, cantand la vioara, indiferent de zi sau stare meteo.

Nu vreau sa lungesc povestea care, dupa parerea mea, ar trebui nu numai mediatizata ci si studiata. Caci, alaturi de "minuscula" "O vorba buna" care, la fel -dupa parerea mea, ar trebui pusa ca "revista a presei" pe masa oricarui politician, sef, comandant sau  duhovnic si o recomand spre "urmarire" cu mare caldura, inclusiv pentru cei care urmaresc, exemplele cu astfel de romani ALTFEL ar trebui sa umple golul imens in care traim, pentru ca suntem atat de "in ton" cu proverbul chinezesc sus postat.

M-a impins la aceste ganduri stirea despre "omul momentului", caci ce altceva poate fi mai interesant decat o analiza a modului in care va fi realizata, daca va fi, salvarea unuia dintre cele mai importante partide ale libertatii si democratiei noastre. 

Nu vreau sa fiu rautacios, dar de la propunerea ca Majestatea Sa, Regele sa candideze la alegerile prezidentiale (1992) si pana in prezent, vria continua in care a intrat respectivul partid demonstreaza inconsistenta urmasilor marilor si ilustrilor liberali si, de ce nu, a celor care, conform proverbului, "au pierit pe limba lor".
Nu stiu ce si cine o fi de vina dar, pentru situatia de fapt si "speta" data, gandurile m-au dus la un alt "titan" al neamului care spunea, in versurile sale:

"Dintre sute de catarge
       Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
       Vânturile, valurile?

Dintre pasări călătoare
       Ce străbat pământurile,
Câte-o să le-nece oare
       Valurile, vânturile?

De-i goni fie norocul,
       Fie idealurile,
Te urmează în tot locul
       Vânturile, valurile.

Nențeles rămâne gândul
       Ce-ți străbate cânturile,
Zboară vecinic, îngânându-l,
       Valurile, vânturile."    (
http://ro.wikisource.org/wiki/Dintre_sute_de_catarge)

Astfel, cred ca dupa atatea "dintre sute de..." ar trebui sa vedem si un liberalism ... altfel. Nu-i asa?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu