Despre ... gesturi

"Întâi trebuie să cunoști bine întunericul ca să poți aprecia lumina." - Madeline L'Engle

Gandurile de astazi au aparut dupa ce, impreuna cu sotia, am urmarit cateva fragmente din emisiunea de divertisment, dar si de educatie prin atitudini si gesturi, "Next Star". Aici am vazut atitudinea unui copil, orb din nastere, care si-a pus amprenta, pana la lacrimi, pe juriu si auditoriu si gestul lui de fericire maxima atunci cand i s-a spus ca singura persoana din sala care nu plange este mama sa. Fericirea copilului respectiv, fara vedere dar cu vointa si gestul lui de a transmite si o urare de binecuvantare pentru noi toti, m-a determinat sa scriu randurile de fata. Si nu ca o analiza a emisiunii respective si nici a "spetei" la care am tot facut referire si care tine, inca, capul de afis al media nationala si nu numai.

Ca gest.

Am avut posibilitatea sa cunosc multele si multiplele aspecte ale relatiilor interumane, caci despre gesturile din cadrul acestora mi-am propus sa scriu, atat ca elev cat si ca ofiter si, ulterior, angajat al diferitelor institutii si organizatii. Si nu numai sa cunosc, dar sa si beneficiez de unele mici atentii, de la nelipsitul pachet de tigari si punga de cafea "de calitate" si pana la invitatia de a fi prezent la "pranzul traditional". Si, la fel, sa fac. Dar niciodata aceste mici "atentii" (din perioada cealalta) nu au insemnat mai mult decat o atentie din recunostinta. Si nici o cerere expresa sau, macar, sugestie. Nimic din toate astea.
Chiar imi aduc aminte, intre altele cum, in perioada "ante-dembrista", m-am trezit in birou cu un "domn inginer din exterior" care, dupa ce s-a prezentat, mi-a pus pe birou un cartus de Kent si o punga de cafea straina, dezvaluindu-mi statutul sau de "acoperit", care cunoaste "mersurile si relatiile", bineinteles fara a-si deconpira adevarata identitate. Nu mai conteaza pentru cine si ce ma vizitase. Esential ca am primit "atentia".

Dar sa ma intorc la aceasta esenta.

Uitandu-ma la copilul acela si aduncandu-mi aminte cat de usor se vehiculeaza sume in euro, cu multe zerouri, mi-am amintit si de modul in care, cu cativa ani buni in urma, cand lucram pe un santier de constructii drumuri, eram atentionati la coloana oficiala de la minister pentru a-i facilita trecerea rapida, fara blocaje si opriri. Gurile rele, persoane avizate insa, stiau ca era doar modul prin care se facea "colecta" de la fiecare punct de lucru. Si, probabil, asa si era, din moment ce coloana se oprea doar in "puncte strategice", fara vizitarea santierelor si normalele sedinte operative. Alea se faceau conform altui grafic. Nu conteaza cine era ministru atunci.

Astfel gandindu-ma, mi-am pus intrebarea: pentru ce s-a dat si s-a primit, atunci, acea suma de bani (sau sume) care se tot vehiculeaza in "speta"?
Caci indiferent cat de mult se zbat aparatorii impricinatului(lor) sa "dreaga busuiocul" si sa arunce "anatema" pe un anume grup si familie, realitatea clara, fara echivoc si mai mult decat relevanta demonstreaza ca cineva, a dat si altcineva primit suma cu multe zerouri. Si nu mai conteaza pentru ce, din moment ce acel altcineva afirma "...stie domnule, crezi ca nu stie?".

Gandind, deci, la gestul "spetei", mi-am adus aminte de o scena dintr-o comedie, unde eroul principal, afland de o "afacere oculta" in derulare, a facut ca transferarea banilor sa ia o cu totul alta directie decat cea in care se facuse intelegerea, in contul organizatiei "Salvati copiii".
Ce frumos gest era ca si o asemenea suma, vehiculata prin anume declaratii, sa ajunga la acele organizatii care sprijina copiii si persoanele defavorizate, bolnavi sau, de ce nu, "viitoarele genii in nevoi".

Dar pentru asta este nevoie de multa, multa lumina, materiala si spirituala si, din pacate, se pare ca in democratia noastra originala inca nu am cunoscut tot intunericul pentru o aprecia.
Sau poate ca da si, acum, trebuie doar sa o asteptam?

Depinde doar de un gest!