Cu siguranta ca multe din "binecuvantarile" democratiei cu care suntem, cel putin de zece ani, confruntati ar putea, foarte bine, sa se inscrie in spiritul citatului de inceput. Intern si, cu atat mai mult, international.
Si ma gandesc la punctele de vedere pe care un anume premier le-a sustinut, contrar partenerului sau "strategic, dar de neinlocuit", in sprijinirea infiintarii unui anume stat, in Orientul Apropiat, pentru contracararea extremismului islamic.
Ma mai gandesc la extinderea unui anume "imperiu" in paguba altuia, sau cu pretentii de ... sau, de ce nu, la o "primavara" care, intr-o anume zona a lumii, a schimbat nu numai "paradigma" ci si viata, in sine, fara posibilitate de control sau "interventie".
Vorbesc "codat" deoarece, ca simplu cetatean, nu-mi permit sa ma substitui viziunilor globale.
Cert este ca citatul primului presedinte republican merge ca uns, mai ales din punct de vedere al ... anticiparii consecintelor.
Sincer, gandurile de astazi mi-au fost sugerate de cateva secvente, sugestive si relevante, dintr-un fiml urmarit, sporadic, pe Nat Geo Wild, "Puma" ce prezentau incercarea ferocei felide de a ataca un grup de guanaco.
Dar nu tactica de atac, cunoscuta, de altfel, la toti pradatorii m-a inspirat ci "tactica apararii". Si prezenta filmul cum, ca niste adevarati strategi, turma de guanaco si-a postat santinele pe locurile cel mai inalte, pentru supravegherea zonei si alarmarea in cazul aparitiei intrusilor. Iar secventele urmarite relevau, tocmai, "ratarea" pumei ca o consecinta a strategiei erbivorelor slabe si fara alta posibilitate de aparare decat fuga.
Si de aici s-au nascut gandurile de astazi.
Cum de se "gandesc' animalele sa adopte asemenea "strategii si tactici de aparare" care, nu-i asa, rivalizeaza nu atat cu reusitele noastre strategice cat cu esecurile suferite?
Un subiect interesant de dezbatere, nu numai stiintific ci si socio-politic.
Caci gandurile m-au dus la "dusmanul" din noi si impotriva noastra, atat ca individualitati cat si ca grupuri. Sociale, politice, nationale sau cum altfel ne-am putea constitui.
Iar in zbuciumul si tumultul acestui secol plin de "inedit" si de consecinte nefaste ale "pierderii directiei" mi-a aparut, ca un motiv puternic de introspectie, un avertisment care, iata, la animale se aplica perfect in lupta pentru supravietuire pe cand la noi, oamenii binecuvantati cu ratiune, pare a fi ceva perimat, desuet: "Vegheati!".
| 8 Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. | 8 Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita, |
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/petru-1/5/)
Importanta avertizare si, mai importanta, consecinta a ei. Depinde doar de modul cum privim tufele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu