vineri, 20 iunie 2014

Despre ... o afacere ratata

„Ori de câte ori suntem în îndoială, trebuie să alegem calea prin care greșim mai puțin.” — Aristotel

Nu ca m-as baga in polemici, dar dupa ce am tot "foiletat", ieri, diversele posturi tv concentrate pe singura problema care a mai ramas "problema" in democratia noastra originala, nu pot sa inteleg incrancenarea cu care anumiti vectori de opinie, de altfel foarte buni profesionisti in domeniu, vor sa disjunge "speta" anului sau, de ce nu, a deceniului.
Astazi, dupa ce am ascultat si cateva raspunsuri ale doamnei "impricinatului in cauza", lucrurile mi se par mai mult decat clare. Cel putin pentru mine, un simplu cetatean.

Am sa ma explic dupa ce voi puncta cateva erori de perceptie pe care le-am receptat tot ieri, in foiletarile mele.
Mai intai faptul ca avocatul Abraham il reprezinta, in instanta, pe fiu si nu pe tatal deja condamnat. Cel putin asa rezulta din "speta" in cauza si nu inteleg (sau inteleg, in particular) de ce se vrea balacarirea lui. Si alti distinsi avocati au aparat si apara clienti din aceasta zona, pentru ca asta le este meseria, iar un avocat de meserie isi apara clientul care, pana la proba contrarie, beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
Apoi eroarea de fapt. Fiul incarcerat pentru santaj nu a facut altceva decat sa-si ceara inapoi banii care au fost dati pentru un scop care nu s-a materializat.
Nu in ultimul rand, s-a uitat faptul ca afacerile de "cumetrie", criticate dar practicate si in alte zone ale politicii noastre, au devenit o traditie pe plaiurile mioritice, caci se poarta. Si, ca in orice afacere, exista mai multe variante: castig-pierdere, pierdere-pierdere sau castig-castig. Si, la fel, exista parteneri si parteneri.
Nu ma bag in zona sensibila a justitiei, deoarece imi avunge avertismentul unui procuror de caz, pensionat pentru rezultate deosebite: "Fereasca Dumnezeu sa vorbeasca B.M...."

Intorcandu-ma, asadar, la "speta" nu inteleg cum cei care apara o anume pozitie nu au inteles ca incuscrirea, asa cum a punctat si doamna respectiva, a fost o afacere pur electorala si ca, asa cum este orice afacere, a avut si anume obiective. De o parte, obtinerea unui numar de voturi care au propulsat UN CANDIDAT la functia suprema in fruntea intrecerii, iar de cealalta parte accesul la "filiera" care se putea crea in jurul unui nume.

Caci, stau si ma intreb ca un simplu cetatean, de ce nu s-au dus respectivii parinti la oricine mare om de afaceri din Top 100, sau la parlamentari binecunoscuti pentru a le solicita sa boteze? 
Pentru ca, asa cum spuneam, intr-o afacere se merge, de regula, pe varianta castig-castig. Sau, mai pe romaneste, iti dau-imi dai
Ori, toate acestea s-au concentrat, intamplat si "explodat" in jurul unui singur nume. Si a unei anume etnii, de multe ori in prim-planul media si nu numai.

Acum, ca se intampla, ca in orice afacere, sa ti se mai "traga clapa", nu e o noutate. Doar ca onorabilitatea te obliga sa nu faci asta. Mai ales cand telul afacerii este un nume.

Asa deci, despre ce se vorbeste si de ce ne scundem dupa degete?
Nu s-a intamplat decat sa se rateze o afacere care nu s-a numit nici Skoda, nici Aversa, nici macar Dacia sau Flota. S-a numit, pur si simplu, afacerea Basescu.
Un simplu nume, nu?

Dar ce nume! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu