Imi propusesem sa redau cu totul alte ganduri astazi, mai ales dupa ce media noastra a prezentat si prezinta gestul inedit, extraordinar sau, poate pentru unii, fara nici un semns al unor suporteri la Campionatul Mondial de Fotbal. Si cum ascult stirile radio de la primul moment al "demararii" spre munca, chiar cu asta voiam sa "navighez".
Iata, insa, ca spre sfarsit de periplu pe drumurile judetului am avut dat sa ascult, tot la radio, niste lamentari jalnice din partea unui ministru care incerca sa justifice, impardonabil, neputinta clarificarii unor aspecte care tin de mult mai multe aspecte decat de o privatizare (sau mai multe) ratata tocmai in domeniul sensibil al transporturilor.
Nu voi intra in detalii pentru ca, cel putin asa gandesc eu (si nu stiu cum altii nu gandesc la fel) si cred, transporturile feroviare reprezinta mai mult decat o afacere, reprezinta o chestiune de siguranta nationala.
Se cunoaste un precedent, petrecut cu cateva decenii bune in urma cand, datorita infrastructurii "subrede", intr-o tara vecina s-a intrat ca in branza, ulterior recurgandu-se la masuri care costa si in prezent timp si efort la granite.
Si uite asa s-au nascut gandurile de astazi.
Din lamentarile si, mai mult, neputinta "organelor" de a stabili cauzele reale ale dezastrului din transportul pe calea ferata am inteles de ce justificarile de genul "transportul auto a acaparat o buna parte din sector" fac ca sa se piarda esenta problemei.
Dar eu nu voi atinge aceasta esenta, atata timp cat exista mijloace si metode cu competenta in domeniu si personal, cu grade si functii care ar fi trebuit, deja, sa dea raspuns. Punctez doar aspectul cel ma relevant, dupa mine, in "speta" care tine, nu numai aici ci peste tot unde s-a facut o asa-zisa privatizare si s-au infiintat societati "paralele", adica pe acelasi profil, de profesionalism si de identificare si curpinde si raspunsul la o intrebarea esintiala: cine si cum a reusit sa faca posibila existenta "concurentei private" in domeniu? Nu mai pun o a doua intrebare care, deja, ar fi trebuit pusa demult iar "judecata" dusa mai departe.
Nu ca ar fi prea mult pentru mine, dar prea li s-ar da mura-n gura celor platiti sa descalceasca itele incalcite ale aparitiei "capitalismului mioritic", chiar si in conditia in care nimeni nu a intrebat cum s-a facut primul milion de dolari.
Ieri, intr-o anume emisiune, un poet, acum amintire, tocmai isi prezenta unul dintre poemele inchinate tarii, deplangand "saraca tara saraca" cum a ajuns sa arate Romania.
Si totusi nu este asa, caci inclusiv distinsul intervievat la care am facut referire ieri spunea, su subiect si predicat, ca "ROMANIA ESTE O TARA BOGATA!".
Pacar ca o crasa ... (las la aprecierea fiecaruia alegerea termenului) a facut ca noi sa nu ne vindem tara (asa cum, iarasi, punctez ca a afirmat celebrul om de afaceri) ci sa o dam pe gratis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu