Despre ... sentimente

„Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.”

Maya Angelou (născută Marguerite Ann Johnson; 4 aprilie, 1928 – 28 mai 2014) a fost o poetă și autoare americancă.

Ca orice spectator normal (sau nu) al televiziunii, butonez si eu telecomanda in pauzele traditionale si contractuale de publicitate. 

Aseara, in timpul unei emisiuni (fara relevanta in "speta"), am avut curiozitatea sa vad ce si cum se intampla pe cele cinci canale de stiri pe care le urmaresc mai intens, dupa un verdict asteptat si previzibil (sau nu ?). Dar nu o recenzie despre ceea ce mi-a fost dat sa vad si sa aud vreau sa scriu (desi anume incrancenari, elucubratii si chiar bazaconii de genul "gaina care a fatat" ar putea, foarte bine, face obiectul unei anume postari) ci ceva mult mai simplu.

In paranteza, nu m-ar mira daca chestiunea sugerata cu "defectarea serviciilor" dar si cu "conspiratia inamicului nr.1 din media" vizand justitia va ajunge subiectul cel mai important, dupa virajul periculos pe care-l parcurge, acum, "speta deceniului".

Ma intorc la acel simplu gand care mi s-a nascut din trecerea, in graba, prin talk-show-urile "de profil" si il punctez ca atare.

Am vazut, la un reputat analist si comentator politic, voce emblematica a libertatii si democratiei, un sentiment de amaraciune, tristete, neputinta, deceptie sau, cumulat cu tot ce nu am exprimat, de "pierdere, seara" pentru modul in care un presedinte isi incheie mandatul. Nu comentez daca si cand.

Si mi-am adus aminte de un banc si un cantec, legate intre ele printr-un singur cuvant: sentimente.

Cantecul, asa cum este el cunoscut, chiar are titlul "Sentimente" si nu conteaza daca este un cantec de dragoste (dar eu cred ca nu numai). De aceea nu-i voi reda decat refrenul, cu toate ca merita ascultat in intregime si chiar meditat:

"Sentimente, sentimente

Care sunt, şi care-au fost cîndva
Sentimente, sentimente
Într-o lume însemnînd ceva!"

L-am gasit aici: http://www.topromanesc.ro/vasile-seicaru-a-lansat-o-noua-piesa-sentimente/31198.

Bancul, usor nonconformist (pentru care imi cer scuze de acum) este o adaptare la ceva ce se vehicula in "iepoca", dar nu-i voi reda conotatiile:

"Un individ suferea de ulcer. Tratamentul nu dadea nici un rezultat asa ca se duce la un consilier.
- Ce sa fac sa scap de ulcer?
- Bea rachiu, ii spune consilierul.
- Cum sa beau rachiu, esti nebun?
- Bea rachiu, caci uite ce scrie la cartea mea: ULCERUL NU MERGE DE MULTE ORI CU APA!.
Se duce omul, bea rachiu, palinca, whisky si alte tarii si ... se face bine.
Se intoarce la consilier si-i spune:
- Omule, m-am facut bine. As vrea sa te rasplatesc, dar nu am decat 1 leu.
- Du-te si joaca la risca!
- Cum sa joc la risca cu un leu?
- Pai uite ce scrie-n cartea mea: CINE NU RISCA NU CASTIGA!
Se duce omul, joaca si ... castiga cateva milioane bune.
Bogat, ce sa faca, a uitat de consilier. Isi ia proietena si se duce cu barca pe un lac. Prietena, cu gandusi "absconse" incepe a se legana in barca.
- Vezi ca nu stiu sa inot!
Fata nu se lasa, se balanseaza mai tare si ... barca se rastoarna.
Niste indivizi de pe mal vad scena, sar in ajutor si-i salveaza, dar acorda si primul ajutor si ... celelalte fetei.
Innebunit, omul se duce la consilier si-i spune toata tarasenia.
- Mai prostule, ii raspunde consilierul, de ce nu ai venit mai intai la mine?
- De ce, intreaba "patitul".
- Pai uite ce scrie la cartea mea: CINE NU-I CUMNITE, CADE DIN LAC IN ...PUTA!"

Sentimentul acela ciudat, pe care l-am simtit in comentariul lui Emil Hurezeanu, aseara, m-a dus la gandurile de astazi, la versuri si la banc.

Nu stiu altii cum se simt, nu stiu cine si cum ar fi trebuit sa-i consilieze pe toti cei implinesc, politic, bancul, stiu doar ca noi, poporul platim pentru toate oalele sparte si "realizarile" democratiei originale romanesti, indiferent cum si in ce fel sunt ele cosmetizate, prelucrate sau aranjate doar de ochii lumii.

Ciudate sentimente, ciudata libertate, ciudata democratie!