Despre ... un "tratament"

„Dacă nu poți zbura, fugi. Dacă nu poți fugi, mergi. Dacă nu poți merge, târăște-te. Orice ai face, trebuie să mergi înainte.” — Martin Luther King

Pentru ultima zi a acestui "Cuptor" atat de capricios (nu-i vorba ca aici, pe litoral, am cam fost ocoliti, inca, de "fenomene extreme"), ma opresc la o poezie veche, trista dar de mare actualitate completata de o "remarca" mult mai veche care ar putea fi, cred, "panaceul" de care avem nevoie pentru eliminarea starii pe care versurile respective o sugereaza dar, din nefericire, uitata (sau pierduta ?) acolo, undeva intre "metehnele vremii".

Eu am meditat la cele doua subiecte si asa am gasit citatul de inceput care ma obliga si ne obliga, in marea incercare pe care viitorul ne-o pregateste.

Le redau, prin copy-paste, fara nici un alt comentariu:

"La noi sunt codri verzi de brad

Si campuri de matasa,
La noi atatia fluturi sunt
Si-atata jale-n casa.
Privighetori din alte tari
Vin doina sã ne-asculte,
La noi sunt cantece si flori
Si lacrimi multe, multe...

Pe bolta, sus, e mai aprins
La noi, batranul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi rasare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desisuri
Si jale duce Muresul,
Si duc tustrele Crisuri.

La noi nevestele plangand
Sporesc pe fus fuiorul,
Si-mbratisandu-si jalea
Plang si tata, si feciorul.
Sub cerul nostru-nduiosat
E mai domoala hora,
Cãci cantecele noastre plang
In ochii tuturora.

Si fluturii sunt mai sfiosi
Când zboara-n zari albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfratiti cu noi
Isi infioara sanul
Spun ca din lacrimi e-mpletit
Si Oltul, biet, batranul...

Avem un vis neimplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-au raposat
Si mosii, si pãrintii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemand de grele patimi,
Desertaciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi..."

(http://www.poezie.ro/index.php/poetry/31703/Noi)

si

15 Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

15 Au fericit pe poporul care are aceste bunatati. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al sau.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/144/)

Despre ...o "cestiune arzatoare"

„Întreaga înțelepciune umană se rezumă la două cuvinte: așteptare și speranță.” — Alexandre Dumas

Fara a fi malitios, ma ingrozeste modul in care suntem desconsiderati noi, simplii cetateni de toti cei care au "avansat" in functiile publice ale statului, ca si cum acest lucru li s-ar cuveni ca ceva "dat" lor si numai lor.

Inainte de a schimba canalele, caci azi sunt mai liber, ascultam si aflam cateva din "aberatiile" democratiei noastre originale.

Odata, cineva se facea ca nu-l cunoaste pe unul din potentatii "asfaltului" ca acum sa aflam, cum s-a mai aflat si cu alte "spete" ca respectivii erau "intovarasiti" cu mult inainte de accederea unuia dintre ei la acea functie atat de ravnita dar si greu de parasit(!).

Mai in zilele noastre, doua persoane retinute pentru cercetari, martori "opozabili"si care, conform tuturor principiilor ar trebui sa nu se poata intalni pentru a-si pune de comun acord marturiile, sunt transportati impreuna, la diferitele imprejurari, ca si cum asa ceva ar fi normal si de la sine inteles. 

Dar astea sunt mici "dulcegarii" in comparatie cu ceea ce, pentru mine, a insemnat "o lansare", nu spre Luna sau Marte ci pentru viitoarele alegeri.

Cat am putut, ieri am urmarit acea Conventie unde s-a lansat oficial un candidat la "prezidentiale".

Nu pot face analiza prestatiei si nici nu mi-am propus, dar am ramas profund dezamagit de modul in care, traditional, se flutura aceleasi promisiuni, se fac aceleasi acuze si, in ultima instanta, se face acelasi "scenariu" de trista amintira dupa care "ei au fost rai, noi vom fi mai buni!".

Si pentru ca nu pot "diseca" discursul, caci nu l-am urmarit in totalitate, mi-au ramas in minte cateva idei care vin sa-mi certifice ca, din pacate, mai avem inca mult de asteptat pentru ca in mediul nostru socio-politic sa se poata "implementa" citatul de inceput".

Una ar fi chestiunea cu "victoria" inlaturarii celui atat de "greu de clintit".

Pai aceasta ar fi fost o victorie atunci, in fierbintele 2012 cand, lamentabil, USL-ul nu a reusit (sau nu a dorit-o cu adevarat?) sa mai "mobilizeze" aproximativ o jumatate de milion de votanti. Nu are sens, acum, sa se mai caute vinovatii si sa ne mai "imbatam cu apa rece" din moment ce asteptarile nu au corespuns promisiunilor iar speranta s-a dovedit desarta.

Alta ar fi chestiunea viitoarei accederi.

Aici, nu pot face nici un alt comentariu decat redarea, prin copy-pas, unor alte citate celebre care puncteaza (http://cuvintecelebre.ro/autori-citate/):

„Oamenii au deosebitul talent de a alege exact ceea ce le face rău.”— Joanne K. Rowling
„Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” — Mark Twain
„Sosesc alegerile. Pacea universală este declarată și vulpile au un sincer interes de a prelungi viața găinușelor.” — George Eliot
„Politica este arta de a obține voturi de la săraci și fonduri de la bogați, promițându-le unora protecția față de ceilalți.” — Legile lui Murphy 

Mai mult decat spun citatele de mai sus nu cred ca se poate spune. Si nici care si cum ar fi materializarea asteptarilor si sperantelor "in speta"

Pentru ca, si aici ma opresc la "aceeasi Marie cu alta palarie" care, comico-tragic ne "imbrobodeste" de aproape un sfert de veac, gandurile ma duc la acelasi film la care am facut, recent referire, cand un candidat  corect, moral, principial si credincios "crezului" sau s-a adresat electoratului cu formula: "NU MA VOTATI!".

Chiar, de ce l-as vota eu pe domnul respectiv?

Caci, asteptarile si sperantele mele avute atunci, in firbintele an pe care l-am dorit "al schimbarii", s-au spulberat odata cu venirea la putere a "struto-camilei" nascuta ad-hoc, fara concretizarea "zbaterii si dezbaterii" tocmai pentru care se "plamadise" acel hibrid atat de usor de anihilat, dupa doi ani, de formula consacrata "dezbina si stapaneste" si printr-o suprapunere si imixtiune a externului mai mult decat batatoare la ochi.

Deci, de ce sa-l votez?

Ca sa ascult iar lamentari gen "am facut calcule gresite", sau "nu depinde numai de mine, ca persoana", sau mai stiu eu ce scuze care, nefericit acuza? Pentru ca, asa cum i-a placut sa aminteasca de traditie si originea dumisale, "o promisiune data, este datorie curata", nu?

Ca sa-mi fac iar sperante si asteptari, dupa care sa constat ca totul nu a fost decat o manipulare abjecta, asa cum s-a intamplat la ultimele alegeri?

Ca sa cred ca macar copiii mei o vor duce mai bine si sa vad, in realitate, ca nici nepotii mei nu vor mai ajunge la acel "trai decent" ravnit acum de noi si considerat nostalgie dupa trecut?

Ca sa vad cum manipulati, dezinformati si, mai grav, intoxicati cu "presiunea" Occidentului guvernatii vor fi iar la mana unui partid, sau partide care urmarindu-si doar propriile interese vor "face si desface" aliante si fuziuni din care noi, simplii cetateni vom trage, iarasi si din nou, ponoasele?

As mai putea continua cu aceste intrebari, caci nu am auzit (repet, atat cat am putut) decat laude, laude si iar laude. Cu siguranta, daca se iau ca reper doar statisticile, impersonale, reci si inumane totul merge perfect. 

Daca, insa, ar sta in fata omului de rand, cu un "cos zilnic", salar minim pe econimie si pensie de mizerie si ar fi intrebat daca poate sa traiasca el si copiii lui la acest nivel, cu siguranta nu ar mai aborda astfel problemele.

Ma asteptam, astfel, la o alta abordare. Dar poate ca asa a fost si nu am ascultat eu pana la final. Mea culpa!

Pe de alta parte, marturisind ca "s-a nascut si va ramane roman ortodox", ma gandesc ca, poate, asteparile si sperantele ar trebui sa se raporteze macar la aceasta marturisire.

Intr-un film cu si despre istorie, un prestigios speciaslist in domeniu povestea cum, in primul razboi mondial, regele Romaniei, neamt la origine, dupa ce a aprobat intrarea in razboi alaturi de Puteriler Antantei, s-a retras in cabinetul sau si a plans pentru alegerea facuta, dintre interesul originii si cel al slujirii.

Daca acest candidat, alegand interesul slujirii poporului si Romaniei va uita si se va debarasa de toate "precedentele" inaintasilor si "legaturile de familie", merita ales.

Daca nu, va fi aceeasi "mica Marie cu aceeasi mare palarie".

Si sunt curios, daca va castiga, cum si pe ce va jura la investitura.

Caci, nu-i asa (chiar si in alt context):

5 Mai bine să nu faci nicio juruinţă decât să faci o juruinţă, şi să n-o împlineşti.

5 Mai bine sa nu fagaduiesti decat sa nu implinesti ce ai fagaduit.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/eclesiastul/5/)

PS: scuze pentru greseli, iar trebuie sa "fac loc" urmatorului utilizator.

Despre ... planuri de viitor

„Plănuiește-ți cu grijă viitorul, pentru că acolo o să-ți petreci restul vieții.”— Mark Twain

Stiu ca am mai postat si alta data citatul celebrului scriitor american dar, in contextul gandurilor de astazi, mi se pare mai mult ca perfect pentru meditare.

Astazi ma gandesc la viitor si nu la acel "viitor luminos" pe care ni-l promite, la fel cum ne promitea si in alta "iepoca", politicul autohton ci la cel pe care l-am vazut pe niste canale tv stiintifice, nu fara un sentiment de dezamagire.

Astfel, pe un asemenea program era prezentata o megaconstructie privata, bine pazita si "legendatat" securizate in care, se spunea, isi vor avea sediul "stapanii lumii", mai pe intelesul tuturor acele personalitati mondiale de care depinde soarta umanitatii.

Un altul, cu un titlu sumbru prezenta o posibila realitate a viitorului si prin intrebarea socanta care-l definea: "Apocalipsa, esti gata?".

Nu ca nu m-ar interesa cele doua "spete" dar, urmarind cat am putut aceste "relevante" ale viitorului, ma tot gandesc la doua aspecte esentiale ale existentei noastre. 

Pe de o parte, ma gandesc la socanta realitate a traumelor care, nefericit, definesc libertatea si democratia pe care Occidentul le-a "implementat" in lumea ne-libera.  

Pai, daca trebuie sa traim sub presiunea "dezastrului iminent", asa cum era prezentata o intreaga familie si, in special, fiica lor, fapt pentru care se face atata valva pentru "traumatizarea" copilariei, sau ca pentru liniste, fericire si siguranta trebuie sa ne pregatim si sa locuim intr-un fost buncar atomic, acum dezafectat in timp ce "lor" li se pregateste un edificiu demn de trecutul, dar actualul "razboi rece", ma intreb: pentru acest plan si pentru un astfel de viitor s-a murit in 1989, "anul libertatii noastre"?

Pe de alta parte, in acord perfect cu citatul de inceput ma gandesc la usurinta cu care folosim surogatele, chiar si pentru cele mai importante hotarari din viata noastra.

Literatura si cinematografia ne prezinta tot felul de supereroi gata sa salveze planeta, cursurile de "dezvoltare personala" ne capaciteaza, total, spre acel "eu" fara de care, se spune, nu suntem o personalitate adevarata, viata ni se scurge intre tabloide, can-can si  showbiz s.a.m.d, adica tot felul de surogate. In acelasi timp, din pacate, se pierde bunul simt, morala, traditia si, nefericit, credinta.

Intre acesti "doi poli" ai existentei noastre controversate aflandu-ma, incercand sa inteleg ce planuri de viitor ni se servesc si noua, celor din acesta fascinanta si, dupa cum titreaza media, ravnita de altii Romanie, am trecut peste congrese si fuziuni, minciuni propagandistice si sloganuri electorale si m-am oprit la ceva simplu, relevant si pur, nu pentru trup care, oricum, va fi tarana ci pentru sufletul care are nevoie de o certitudine. Un adevarat plan pentru viitor, pentru petrecerea restului vietii:

Psalmul 27

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/27/)

1 (Un psalm al lui David.) Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?	1 (Un psalm al lui David; mai inainte de ungere.) Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme? Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?
2 Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei - prigonitorii şi vrăjmaşii mei - se clatină şi cad.	2 Cand se vor apropia de mine cei ce imi fac rau, ca sa manance trupul meu; cei ce ma necajesc si vrajmasii mei, aceia au slabit si au cazut.
3 Chiar o oştire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aş fi.	3 De s-ar randui impotriva mea ostire, nu se va infricosa inima mea; de s-ar ridica impotriva mea razboi, eu in El nadajduiesc.
4 Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: aş vrea să locuiesc toată viaţa mea în Casa Domnului, ca să privesc frumuseţea Domnului şi să mă minunez de templul Lui.	4 Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi cauta: sa locuiesc in casa Domnului in toate zilele vietii mele, ca sa vad frumusetea Domnului si sa cercetez locasul Lui.
5 Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Lui şi mă va înălţa pe o stâncă.	5 Ca Domnul m-a ascuns in cortul Lui in ziua necazurilor mele; m-a acoperit in locul cel ascuns al cortului Lui; pe piatra m-a inaltat.
6 Iată că mi se şi înalţă capul peste vrăjmaşii mei, care mă înconjoară: voi aduce jertfe în cortul Lui, în sunetul trâmbiţei, voi cânta şi voi lăuda pe Domnul.	6 Si acum iata, a inaltat capul meu peste vrajmasii mei. Inconjurat-am si am jertfit in cortul Lui jertfa de lauda. Il voi lauda si voi canta Domnului.
7 Ascultă-mi, Doamne, glasul când Te chem: ai milă de mine şi ascultă-mă!	7 Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieste-ma si ma asculta.
8 Inima îmi zice din partea Ta: "Caută faţa Mea!" Şi faţa Ta, Doamne, o caut!	8 Tie a zis inima mea: Pe Domnul voi cauta. Te-a cautat fata mea; fata Ta, Doamne, voi cauta.
9 Nu-mi ascunde faţa Ta, nu depărta cu mânie pe robul Tău! Tu eşti ajutorul meu, nu mă lăsa, nu mă părăsi, Dumnezeul mântuirii mele!	9 Sa nu-ti intorci fata Ta de la mine si sa nu Te abati intru manie de la robul Tau; ajutorul meu fii, sa nu ma lepezi pe mine si sa nu ma lasi, Dumnezeule, Mantuitorul meu.
10 Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.	10 Ca tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat.
11 Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.	11 Lege pune-mi mie, Doamne, in calea Ta si ma indrepteaza pe cararea dreapta, din pricina vrajmasilor mei.
12 Nu mă lăsa la bunul plac al potrivnicilor mei! Căci împotriva mea se ridică nişte martori mincinoşi şi nişte oameni care nu suflă decât asuprire.	12 Nu ma da pe mine pe mana celor ce ma necajesc, ca s-au ridicat impotriva mea martori nedrepti si nedreptatea a mintit siesi.
13 O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…	13 Cred ca voi vedea bunatatile Domnului, in pamantul celor vii.
14 Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!	14 Asteapta pe Domnul, imbarbateaza-te si sa se intareasca inima ta si asteapta pe Domnul.

Pot fi plan si pregatire mai importante?

Doar ... continuitate

„Dacă oamenii sunt răi având o religie, cum ar fi dacă n-ar avea-o?”— Benjamin Franklin

Asa cum sunt ei astazi, in acest prim secol al mileniului trei, secol care, intr-o polemica celebra si contradictorie era previzionat ca "...va fi mistic sau nu va fi deloc" (contrar vehicularii consacrate, dar false  "va fi religios sau..." - http://acum.tv/articol/7541/), s-ar putea raspunde si s-ar putea polemiza.

Totusi, nu la aceasta polemica ma gandesc de mai multe zile ci la cei care, impulsionati de mai multi factori ar fi trebuit sa fie promotorii unor clarificari in domeniul spiritul asa cum a facut, destul de recent, Papa Francisc atat prin pozitie si atitudini dar si prin declaratii. Exemplele se regasesc, din belsug, in orice mediu media si nu numai.

Pentru ca sunt "dator" acestui spatiu si, sincer, nu vreau sa ma mai refer la "mioritic" in sens peiorativ, nu ma intereseaza "externul" decat pentru un singur exemplu, cel mai relevant in secolul trecut, de implicare, daruire si, din pacate, sacrificiu suprem. Ca motiv de improspatare a memoriei despre care tot am "vorbit" ultimele dati.

Motivul este unul mai deosebit, de fapt "un complex de imprejurari": citatul de la inceput coroborat cu citatul despre "lumea de maine" si gandurile care tin, normal, de cele trei componente ale acestuia: morala, credinta, memoria. Si nu in ultimul rand, acea invitatie la opinie pentru care am "punctat" "Un raspuns".

Mergand, astfel, inapoi pe "firul amintirilor", mi-am adus aminte de acest exemplu extraordinar de sugestiv, la care fac referire doar cu doua pasaje copiate din biografia sa de pe Wikipedia, in speranta ca exista cineva care, "trezit la realitate", dincolo de "inchistarile" spirituale si politice traditionale poate sa spuna, asemeni personalitatii respective "Am un vis" dar si sa transforme visul in realitate, chiar murind pentru el.

"Începând cu 20 septembrie 1944, frecventează cursurile Colegiului Morehouse, care era în sudul SUA singura școală superioară pentru cei de culoare. În 1948 este absolvent cu titlu Bachelor of Arts în sociologie. La îndemnul părinților și al foștilor profesori, intră la Crozer Theological Seminary din Chester, Pennsylvania, pentru a studia teologia. În această perioadă citește pe Aristotel, Platon, John Locke, Jean-Jacques Rousseau, Henry David Thoreau, Walter Rauschenbusch, lecturi care îi vor influența gândirea și activitatea de viitor predicator: "Predica este pentru mine un proces dual. Pe de o parte mă străduiesc să schimb sufletele tuturor indivizilor pentru ca și societatea să se modifice. Pe de altă parte trebuie să modific întreaga societate pentru ca și în sufletul individului să apară o schimbare. De aceea trebuie să mă ocup de șomaj, sărăcie și nesiguranță economică."[1]

Ulterior a început studii de teologie în vederea doctoratului (Ph.D.), pe care l-a obținut în 5 iunie 1955, cu o lucrare intitulată "A Comparison of the Conceptions of God in the Thinking of Paul Tillich and Henry Nelson Wieman". O comisie academică instituită în octombrie 1991, a stabilit că mai multe capitole din lucrarea sa de doctorat au fost plagiate. Deși, în mod normal, pentru plagiaturi mult mai reduse ca amploare, astfel de comisii anulează titlurile științifice obținute prin fraudă, importanța lui King în istoria mișcării pentru drepturile civile ale populației de culoare a împiedicat comisia să retragă titlul acordat acestuia, considerând că o astfel de acțiune nu ar mai servi la nimic."

"În 1954, pe când avea 25 de ani, Martin Luther King a devenit pastor la biserica baptistă din Dexter Avenue, în Montgomery, Alabama. Ca mulți alți pastori de culoare, a fost influențat de cântecele gospel, din textele cărora va cita adesea în discursurile sale de mai târziu. Credința lui King se sprijinea pe exemplul învățăturilor evanghelice, de a-ți iubi aproapele și de a-l iubi pe Dumnezeu înainte de toate. Spre sfârșitul anilor '50, atunci când a început să militeze pentru drepturile civile ale populației de culoare, un activist veteran în domeniu, Rustin Bayard, i-a servit drept mentor și consilier. Ulterior s-a distanțat de acesta, din cauza legăturilor acestuia cu Partidul Comunist din SUA, dar și datorită homosexualității acestuia, afișată ostentativ."

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther_King)

Ma opresc de la a face alte comentarii si a intra in polemica.

Cred insa ca, pentru toti responsabilii din acele puteri separate ale statului, din societatea civila si, nu in ultimul rand, cei spirituali, biografia respectiva ar trebui sa faca parte din "bagajul pregatirii de specialitate", daca se doreste ca Romania sa ajunga, asa cum spunea o butada celebra "vom fi ce am fost, si mai mult decat atata" (http://www.istoria-romanilor.com/scrisoarea-lui-petru-rare-trimis-judelui-oraului-bistria-cu-ideea-vom-fi-ce-am-fost-i-mai-mult-decat-atata/2010/09/13)

Caci am subliniat cele doua idei din pasajul copiat tocmai pentru a intregi ceea ce, in si ca exemplu, ramane ca o nevoie constanta pentru ceea ce trebuie sa se intample ca sa fim ... altfel: morala, credinta, memorie.

Doar o simpla ...continuitate. 

Un raspuns

"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţï-o doresc!"
(Versuri de la: http://www.versuri.ro/)

Am rescris pretioasa poezie pe care, daca ne mai aducem bine aminte, a elogiat-o si recitat-o, in limba romana, insusi fostul ambasador al Marii Britanii la Bucuresti ca un raspuns la ceea ce am gasit pe Facebook, caci ma mai "plimb" si pe acolo si este redat prin urmatoarea intrebare: Victor Ponta te invita sa spui cum vrei sa arate Romania TA peste 5 ani? (https://ro-ro.facebook.com/victor.ponta).

Cu siguranta ca nu se poate realiza asa ceva in cinci ani dupa ce, in aproape 25, "s-a facut totul" (ca sa exprim o butada consacrata) pentru ca Romania sa ajunga unde, din nefericire, a ajuns.

Totusi, daca la nivelul acela, al pseudo-idealistilor-vizionari, despre care aminteam ca "manageriaza" problemele tarii s-ar produce o cat de mica schimbare, in bine, cu siguranta ne-am apropia de ceea ce am fost si am fi putut fi daca s-ar dori ca, intr-adevar, Romania sa prospere si nu persoanele si familiile respectivilor sus-pusi.

Cum as vrea eu sa arate Romania peste 5 ani?

Asa cum se doreste si in versurile nepieritoare care, peste ani sunt atat de actuale. Nici mai mult, nici mai putin.

Cu un amendament: cei alesii si numitii in functii sa-si aduca aminte ca intre invataturile aflate in acea Carte pe care, la investitura, voteaza cu atata dezinvoltura se afla si o "urare" relevanta care cere si merita multa meditatie:

1 (Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.) Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov,	1 (Un psalm al lui David; mai-marelui cantaretilor.) Sa te auda Domnul in ziua necazului si sa te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
2 să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel sfânt şi să te sprijine din Sion!	2 Trimita tie ajutor din locasul Sau cel sfant si din Sion sa te sprijineasca pe tine.
3 Să-Şi aducă aminte de toate darurile tale de mâncare şi să primească arderile tale de tot! (Oprire)	3 Pomeneasca toata jertfa ta si arderea de tot a ta bineplacuta sa-I fie.
4 Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima şi să-ţi împlinească toate planurile tale!	4 Dea tie Domnul dupa inima ta si tot sfatul tau sa-l plineasca.
5 Atunci noi ne vom bucura de biruinţa ta şi vom flutura steagul în Numele Dumnezeului nostru. Domnul să-ţi asculte toate dorinţele tale!	5 Bucura-ne-vom de mantuirea ta si intru numele Dumnezeului nostru ne vom mari. Plineasca Domnul toate cererile tale.
6 Ştiu de acum că Domnul scapă pe unsul Său şi-i va răspunde din ceruri, din locaşul Lui cel sfânt, prin ajutorul atotputernic al dreptei Lui.	6 Acum am cunoscut ca a mantuit Domnul pe unsul Sau, cu puterea dreptei Sale. Il va auzi pe dansul din cerul cel sfant al Lui.
7 Unii se bizuie pe carele lor, alţii pe caii lor; dar noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.	7 Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
8 Ei se îndoaie şi cad; dar noi ne ridicăm şi rămânem în picioare.	8 Acestia s-au impiedicat si au cazut, iar noi ne-am sculat si ne-am indreptat.
9 Scapă, Doamne, pe împăratul şi ascultă-ne când Te chemăm!	9 Doamne, mantuieste pe imparatul si ne auzi pe noi, in orice zi Te vom chema.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/psalmi/20/)

Dar si asta tine de citatul despre care faceam vorbire in postarea anterioara, adica de morala, credinta si memorie.

Despre ... lumea de maine

„Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie.” — Regele României Mihai-I

Sunt momente in viata cand, indiferent de pozitie si pregatire, omul ar trebui sa se opreasca din alergarea nebuna dupa nimicniciile cotidiene si sa-si indrepte privirea si nu numai spre adevaratul ei sens.

Am stat mult si m-am gandit ieri, dupa ce am urmarit in trecere noianul de informatii si comentarii despre "cestiunile arzatoare ale momentului", care este adevaratul tel pe care il urmareste politicul mioritic, in nezdruncinata sa hotarare de a face din libertate si democratie doar un vis frumos, pentru care multi au platit cu viata. Caci, din toata balacarirea cu care suntem, deja, obisnuiti se vede bine ca nu spre o lume de maine, mai buna, ne indreapta si dirijeaza ci spre "un ceva" urat, trecut, vetust si medieval pe care poporul, cu siguranta, nu si l-a dorit atunci cand a strigat "Jos comunismul!". Si aceasta, si ca urmare a ignorarii realitatii pe care, spre surprinderea multora, inclusiv a V.I.P.-urilor de la cel mai inalt nivel, Majestatea Sa, Regele a concentrat-o in superba si relevanta invatatura din citatul de inceput.

Ca un maine mai bun si mai "frumos" nu poate exista fara morala, este un adevar incontestabil.

Nu mi-am propus sa fac apologia moralei si nici sa intru in polemica pe aceasta tema. Ea tine de mult mai multe elemente dar, in contextul mioritic de care vorbeam, caci nu ma mai intereseaza "precedentele" externe care, oricum, demonstreaza cat de departe suntem (in urma) de lumea civilizata, ma opresc doar la un anume pasaj dintr-o anume opera, a unei anume perioade trecute care releva ca "o sotietate lipsita de printipuri, care va sa zica ca nu le are!". Curat "moral", cu "a"-ul de rigoare in fata, nu?

Si cum sa nu fie asa cand, ca simplu exemplu cu subiect si predicat ni se spune, intr-o anume emisiune ca un anume functionar dintr-o anume institutie a puterilor separate ale statului, cercetand si documentandu-se asupra unui anume caz, afla despre anume "conexiuni" in care este "prinsa' o anume persoana despre care informeaza anume sefi dupa care, total "moral", acel anume caz cu "greutate" ii este luat si "pasat" intr-o anume formula de "imaculare"?

Ca o lume de maine, mai buna nu poate exista fara credinta, este iarasi un adevar invederat. Tot ce se intampla in lumea democrata si civilizata priveste si partea spirituala a existentei noastre chiar daca anume "derapaje" pot sustine contrariul.

Pentru ca, iarasi, nu vreau sa intru in polemica si nici sa ma refer la externul usor contradictoriu, ma opresc la spiritualitatea noastra si la mandria cu care afirmam ca "suntem crestini de peste doua mii de ani". Trista amagire, mai ales pentru alesii si numitii nostri de toate gradele si functiile.

Caci, inainte de orice, pentru a afirma ca suntem ceea ce suntem, trairea noastra ar trebui sa se raporteze nu la ceea ce se intampla in cotidianul care ne face, de cele mai multe ori, sa ne ingrozim de realitate ci la acel reper imuabil si relevant, dar ignorat de marea majoritate a celor care jura pe ea, Cartea Cartilor, Biblia sau Sfanta Scriptura care ne "obliga", pentru aceasta:

22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.

22 Fiti implinitori ai Cuvintului, nu numai ascultatori, inselindu-va singuri.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/iacov/1/)

Dar despre acest subiect, daca va ingadui Dumnezeu si ...voi mai ajunge, cu alta ocazie.

Memoria, un alt punct de reper pentru lumea mai buna de maine, desi pe ultimul loc in citatul de referinta, cred ca trebuie sa fie in primul plan al redevenirii nu ca o afirmatie platonica ci o demonstrare a capacitatii de invatare si, de ce nu, de evolutie si progres.

Degeaba stam si ne lamentam ce bine si frumos era pe vremea "micului Paris", ce idilica era viata in perioada interbelica daca cei mai de frunte si mai titrati "ai nostri" au uitat ce schimbari groaznice s-au produs prin hotararile facute pe un servetel de hartie, la o anume "masa" si cat s-a suferit in acest spatiu estic al Europei datorita "viciului de procedura" care a permis ceea ce, in prezent, este asimilat dictaturii si inumanitatii.

Dar ce se poate face cand acelorasi inalte personalitati, care "manageriaza" treburile interne ale statului, le este frica de memorie si de intoarcerea la "origine", originea aparitiei statului comunist sovietizat roman si, ca urmare, de adevarata reparatie care, dupa aproape un sfert de veac, inca nu s-a facut?

Ce poate impiedica mai mult dezvoltarea si atingerea unei lumi mai bune decat un "start" gresit, cu hotarari si "repere" dupa "metehne" vechi?

Ma opresc din toata aceasta "alergare" caci citatul de la inceput vorbeste mai mult decat am spus-o eu pana acum, chiar si pentru aceasta realitate, deloc idilica, cu care tot "ei" ne ocupa tot timpul, pentru ca traim in Romania.

Sper, doar, ca nepotii mei sa traisca intr-o astfel de lume mai buna de maine, bazata pe morala, credinta si memorie, chiar daca pentru asta noi, inca, mai trebuie sa suferim. Si, din pacate si copiii nostri.

Despre ... slabiciuni

„Acesta e omul, domnilor. Rezistă la multe, dar câteodată îl doboară golul din jur.” — Octavian Paler

Vad atatea slabiciuni in societatea noastra si unele sunt redate, cu subiect si predicat, chiar in "spetele" care se deruleaza acum pe aproape toate canalele de stiri, incat nu m-am putut opri sa nu remarc golul care nu numai ne macina dar ne si inghite ca o adevarata gaura neagra a mioriticei noastre existente.

Nu ma voi lega nici de "calul troian" care, se pare, a condus la eclipsarea PNL (sau disparitia lui?), nici la eterna disputa dintre cei doi P, nici macar la contextul international atat de periculos de aproape de noi prin ceea ce poate naste ci, pur si simplu, la o slabiciune mai veche care, traditional acestui spatiu ne demonstreaza ca politicul mioritic nu a invatat nimic din istorie.

Aceasta slabiciune, o ignoranta crasa din partea tuturor structurilor importante ale statului, este urmarea a ceea ce, de aproape un sfert de secol, traim si suportam noi, simplii cetateni prin simplul fapt ca "titratii" acestei "felii" din societatea noastra au uitat cele mai elementare adevaruri. 

Pe unul din acestea l-am regasit intr-o minunata poezie pe care o re-redau, asa cum am gasit-o cautand ceva care sa sustina citatul de inceput:

Invata 

de Rudyard Kipling  (http://ro-ro.facebook.com/notes/evenimentele-zilei/invata-de-rudyard-kipling)


Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,

Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci
Cum trebuie prin lume, de liniştit să treci.

Învaţă de la toate, căci toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori
Învaţă de la vierme, că nimeni nu-i uitat…
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.

Învaţă de la vultur, când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei
Învaţă de la greier, când singur esti să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.

Învaţă de la păsări să fii mai mult în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător,
Ia seamă, fiu al jertfei prin-lumea-n care treci,
Să înveţi din tot ce piere,tu să traieşti în veci!
Nu e curios cata slabiciune ne "ocupa tot timpul" pentru ca alesii si numitii nostri. doctori si masteranzi cu pretentie, n-au invatat nimic bun pentru cei care formeaza, cu adevarat, cea mai mare comoara nationala, poporul? 

Ce gol imens in aceasta explozie de "minunate realizari ale epocii..."!

Tot despre ... alageri

„Faptul că nu-ți atingi scopul în viață nu e o tragedie. Adevărata tragedie e să nu ai unul.” — Benjamin Mays

Un tablou extraordinar de actual al societatii romanesti, desi vechi de aproape 100 de ani, "pictat" in perioada interbelica, mi-a fost relevat astazi de o comedie pe care o urmarim, sotia si cu mine, cu multa placere ori de cate ori este "prinsa" in programele tv, TITANIC VALS.

Astazi, asadar, dupa ce ne-am delectat dimineata cu acest film, am cazut, asa, pe ganduri la destinul pe care ni l-am ales, postdecembrist, uitand scopul pentru care ...

Caci, desi suntem "racordati" la cele mai noi cuceriri ale stiintei si tehnicii, corespunzator mileniului trei, desi soselele sunt pline cu ultimele "fite" in materie auto, orasele ne sunt "implantate" cu cele mai moderne edificii iar gadget-urile ne-au acaparat cotidianul, metehnele socio-politice ne sunt cele de la nivelul anului 1928, an redat intr-o secventa, pe statuia ce "comemora" parvenirea familiei din film, mai putin a eroului principal.

Gandindu-ma, deci, la aceasta "stare" mi-am zis ca si prin acest film ni se releveaza cat de gresit am ales si cat de gresit ne sunt dirijati pasii, daca nimic din starea de fapt nu ne poate rupe de realitatea romaneasca a primei jumatati a secolului trecut.

Cine este curios, poate gasi exemplele relavante in scenariu, unde replicile parca sunt luate din cotidian ( de la modul de "promovare cu dar" a candidatilor si pana la "apararea sfintelor traditii ale tarii, caci toti ...iau").

Meditand la toate acestea ma gandesc, atunci, daca telul si alegerea noastra este intoarcerea la anii '30 ai secolului trecut.

O fi aici sorgintea tragediei care ne macina de aproape un sfert de veac?

Poate.

Eu, gandindu-ma tot la alegere am gasit niste versuri ale unui cantec sugestiv, care "vorbesc" tot despre o alegere veche, de mii de ani, dar mult mai importanta decat toate alegerile pe care le-am facut pana in prezent:

Te-am ales, Te-am ales
Dintre mii şi mii de mii Te-am ales,
Glasuri multe m-au strigat
Mâini întinse m-au chemat,
Dar din toate, ne-nţeles,
Te-am ales.

Te-am ales, Te-am ales
Dintre mii şi mii de mii Te-am ales,
Nimeni n-a iubit mai mult
În al vieţii greu tumult
Din iubire ne-nţeles,
Te-am ales.

Te-am ales, Te-am ales
Dintre mii şi mii de mii Te-am ales,
Nu puteam să nu-Ţi răspund,
Nu puteam să mă ascund,
Când iubirea-am înţeles,
Te-am ales.

Te-am ales, Te-am ales
Dintre mii şi mii de mii m-ai ales,
Vreau să-Ţi mulţumesc deplin,
Pentru harul Tău divin,
Când pe cruce, ne-nţeles,
m-ai ales!
Când pe cruce, ne-nţeles m-ai ales!

(http://www.versuri.ro/versuri/edeheh_millenium-te-am-ales.html)

Despre ... dezastre

„Alegerea, și nu șansa e cea care ne determină destinul.” — Franklin Delano Roosevelt

Probabil ca va mai trece mult timp pana se va clarifica ce este de clarificat in cumplita "speta" a ultimei tragedii aviatice malaeziene. Nu numai din cauze tehnice ci, mai ales din cauze "specifice", de vinovatie.

Pe site-uri, apare o situatie bizara dar normala, tinand cont de conjunctura: ambele tabere beligerante se acuza. Extern, alianta impotriva Rusiei se dovedeste tot mai hotarata sa impuna sanctiuni tot mai dure in timp ce, aproape de noi, o economie "frateasca" sta sa intre in colaps tocmai datorita "schimbarii de paradigma" in relatiile comerciale.  In Orientul Apropiat, tiruri de rachete omoara si de o parte si de alta suflete nevinovate, ca "victime colaterale". In alte locuri de pe mapamond, dezastre naturale fac viata aproape imposibila, cu toate ca aceasta, asa cum se intampla inca de la creare, merge inainte. Cum si noi, ca natie si tara, apartinem aceleiasi lumi, avem parte de toate acestea si nimic din ele, sau chiar mai mult.

Nu mi-am propus sa ma substitui analistilor sau specialistilor cu diverse competente, dar am remarcat cat de adevarat este citatul de la inceput, real si la obiect. Pentru ca numai alegerea este cea care ne determina destinul.

Si istoria lumii ne-o dovedeste, chiar de la "nastere" si pana la acest cumplit dezastru. Acum, cu toate ca nu voi intra in detalii si polemici vreau sa punctez cateva "repere" relevante de alegere, doar din istoria moderna.

La inceputul celui de-al doilea razboi mondial, America a ales sa ramana neutra pana cand, parca tot printr-o alegere, "a fost fortata" sa intre in lupta (o demonstreaza documentele, nu "teoria conspiratiei", redate aici: " Pe de altă parte, descifratorilor de coduri americani le reușise deja să descifreze și să traducă o bună parte a notificării cu mai multe ore înainte[24] de ora fixată când ambasada japoneză urma să o transmită guvernului american. Uneori această notă este numită "declarație de război", dar de fapt "nici nu declara război nici nu rupea legăturile diplomatice".[25] "

- http://ro.wikipedia.org/wiki/Atacul_de_la_Pearl_Harbor).

La sfarsitul aceleiasi conflagratii, aliatii occidentali, democrati si "bine intentionati", au ales sa-i serveasca, pe tava, lui Stalin estul Europei, ca "prada de razboi", desi toate semnalele aratau spre dezastrul ce avea sa urmeze, conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Conferinta_de_la_Ialta: "Majoritatea populației din Europa de est a considerat Conferința de la Ialta drept un act de trădare din partea Occidentului. Acesta își are originea în credința că puterile aliate, deși afirmau valorile democratice, au încercat să asigure stabilitatea sacrificând pentru următorii 45 de ani națiunile din Europa de est.".

Ulterior, nu numai din cauza "razboiului rece" si "cursei inarmarilor", s-au petrecut o serie intreaga de dezastre, datorita unor alegeri gresite intre care as puncta "primavara de la Praga" dar si lovitura de stat din Chile, razboaiele din Orientul Mijlociu dar si atentatele de rasunet la adresa unor inalte personalitati, tragedia de la Cernobil dar si marile pierderi spatiale.

In ceea ce priveste "speta" in discutie, mi se pare o alegere absurda continuarea zborurilor pe o ruta periculoasa si cu reale riscuri, la fel cum o alegere gresita a fost facuta de occidentali, de aceasta data, intr-un alt dezastru "celebru" petrecut cu mai bine de douazeci de ani in urma, in cazul fatidicului zbor KAL 007: " Împrejurările exacte nu se cunosc nici în ziua de azi. Se pare că avionul s-a rătăcit și a pătruns în spațiul aerian sovietic, tocmai în momentul când un avion de spionaj american efectua o acțiune de recunoaștere în zona respectivă." (http://ro.wikipedia.org/wiki/Doborarea_cursei_sud-coreene_KAL_007)

Avand acest precedent in memorie, ma gandesc: alegerea sau nesansa a stat la baza acestui "proaspat" dezastru? 

Raspunsuri vor fi, cu siguranta, multe, variate si controversate.

Totusi, alegrea este cea care ne marcheaza destinul, dupa cum suntem avertizati, de mii de ani: 

19 Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta,	19 Ca martori inaintea voastra iau astazi cerul si pamantul: viata si moarte Zi-am pus eu astazi inainte, si binecuvantare si blestem. Alege viata ca sa traiesti tu si urmasii tai.
20 iubind pe Domnul Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El: căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov."	20 Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, sa asculti glasul Lui si sa te lipesti de El; caci in aceasta este viata ta si lungimea zilelor tale, ca sa locuiesti pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau cu juramant l-a fagaduit parintilor tai, lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov ca il va da lor".

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/deuteronom/30/)

O avertizare care, neluata in seama a creat, de mii de ani, dezastre dintre cele mai cumplite, stiute si mai putin stiute.

Oare cum ar fi fost istoria umanitatii daca am fi ales VIATA?

Din ... amintiri

„Lucrul cel mai important este să fii gata în orice moment să sacrifici ceea ce eşti pentru ceea ce ai putea deveni.” — Charles Dickens

Astazi, asa de dimineata, m-am trezit cu o dorinta puternica de a lasa deoparte mizeria diletantismului politic care, surprinzator sau nu, mi-a fost relevat de un alt film revazut recent si la care m-am gandit, ca o continuitate in dedicare, avandu-l in distributie pe celebrul Sir Anthony Hopkins, "Ramasitele zilei".

Nu fac reclama cinematecii si nici actorilor, cu toate ca personalitatea remarcabila a celebrului "monstru sacru al ecranului" o merita din plin.

Vreau, astazi, sa subliniez doar o idee din filmul respectiv, completare la ideile de ieri, care mi se pare mai mult decat sugestiva pentru politicul nostru atat de excesiv de bogat in personaje dar uimitor de sarac in continut.

Un anume Lord al Angliei, din dorinta de a ajuta un popor aflat in pragul unei mari tragedii, germanii, organizeaza pe domeniul sau o intalnire cu mai multe personalitati influente ale momentului, intre care si un senator american. Elogiind asa-zisa dorinta de pace a viitorului dictator de trista amintire si solicitand un sprijin din partea tuturor, la dineul final s-au tinut cateva discursuri care au evidentiat consensul spre coabitare (ca sa fiu in context) si sperantele pentru un "viitor luminos" al unei Europe plina de praf de pusca.

Singur, senatorul american si-a exprimat dezamagirea fata de manipularea, dezinformarea si, in primul rand, orbirea de care dadeau dovada toti participantii, fiecare in ceea ce-i priveste, afirmand ca "ceea ce s-a petrecut acolo este opera unor diletanti, dar ca politica adevarata se face numai de profesionisti" (redau doar din memorie).

Orice asemanare cu realitatea romaneasca nu este deloc intamplatoare!

Ma opresc din a face alte comentarii pentru ca, nu-i asa, am afirmat mai sus ca

vreau sa las deoparte mizeria diletantismului nostru politic.

Astazi, asa de-odata, mi-am adus aminte de un sugestiv slagar din comunism, al unui regretat folkist pe care chiar l-am cunoscut personal, Gil Ionita si cu care vreau sa inchei, in liniste, pace, armonie si rememorare:

"Lasati-ma sa merg pe bicicleta"

Aveti reminiscente sau nu aveti idei
De construiti autostrăzi printre noi cioplite,
Asimilati gogosi muiate-n clei
Si v-ametiti cu ploaia din cuvinte

Se trambitează vesti senzationale
Din timp am rupt fila cu 2000
E secolul colonizării lunii
Si-al vinului din lemne si cutii

Refren: x2
   Potop de-ar fi, de s-ar crapa cuptorul
   De-ar fi să nu am apa la chiuveta
   De ar renaste Atlantida în Pacific
   Lasati-ma sa merg pe bicicleta

Se termină petrolul si gazul natural
S-au inmultit si petele din soare
Un oarecare s-a sinucis mancand mortar
Reeditand balada lui Manole - din eroare

Acum si in vecie, vreau sa raman civil,
Cand altii vor racheta, eu vreau pe bicicleta,
Dezamorsand al mortii, prea raspandit fitil,
Sa pedalez in voie pe planeta.

Refren x3 (http://www.tabulaturi.ro/acorduri.php?tab_id=4705)

Din amintiri!

Despre ... dedicare

„Gânditul este una dintre cele mai dificile slujbe. Poate din acest motiv foarte puțini se angajează la el.”— Henry Ford

Scriu aceste ganduri dupa ce am vazut, pana la final, un film inspirat din viata reala, "Path Adams, un doctor trasnit". Insa nu mi-am propus sa comentez prestatia actoriceasca, nici intriga sau sa comentez subtilitatile scenariului. Este treaba specialistilor in domeniu.
Ce m-a interesat si m-a "inspirat" este dedicarea pe care studentul cu reale calitati "doctoricesti" este prezentat, trecand peste "excelenta in fericire" si peste "dezastrul" in dragoste care i-a intunecat, la un moment dat, viata.

Aceasta dedicare si dorinta enorma de a servi semenilor, trecand peste titlul de doctor, m-a facut sa caut sa inteleg de ce noi, in acest minunat spatiu, nu avem parte, in plan politic, de asemenea personalitati. Caci de titluri suntem plini, nu-i asa?

Recentele inregistrari, date publicitatii intr-un anume moment, mi-au intarit convingerea ca, pe dulcele nostru plai mioritic, dedicarea in politica exista, dar lipseste cu desavarsire, mai ales la acei "epigoni" care, incercand sa-i copie pe inaintasi, nu fac decat sa murdareasca memoria si numele celor ce, cu adevarat, s-au jertfit pentru tara si popor. La motivul "expunerii" acestora vreau sa ma opresc, chiar daca ma incearca o intrebare cu dedicatie: de ce nu s-au "publicat" si inregistrarile de la "negocierile" cu F.M.I.-ul si nu numai?

Aici, cu respect pentru studiile tuturor celor cu doctorate si masterate in universitatile celebre ale lumii, trebuie sa punctez si relevanta citatului de la inceput.

Caci, fara a fi de acord cu un participant la recentul talk-show din "speta", vin sa aduc in memorie, cu o parafrazare, celebrele versuri dintr-un hit nemuritor:

"Sunt curat la trup curat la suflet
Vreau sa-i înteleg si sa iubesc
Nu conteaza cât de lung am parul
Important e cât de mult gândesc.
Simt în trup pletosii daci, comati
Firea mea e saltul omenesc
Nu conteaza cât de lung am parul
Important e cât si cum gândesc.

R: Lume, lume, soro lume
De ce esti prea rea de gura?
De ce ne privesti cu ura?
Vinovatii fara vina
Cer sa se faca lumina.

Vreau sa-înalt castele de gândire
Vreau sa fiu lasat sa simt cum cresc
Nu conteaza cât de lung am parul
Mai presus e cât si cum gândesc.
Nu e loc de noi în lumea voastra
Nu-s din noi acei ce ne muncesc
Si tin cont de cât de lung am parul
Nu de cum si cât de mult gândesc.

Hei, voi neatenti la soarta noastra
Hei, noi ce ne credeti pui de drac
Gândurile voastre sunt si ale noastre
Gusturïle însa nu ne plac."(Versuri de la: http://www.versuri.ro/) 

Parafrazarea, in context, ar putea suna cam asa:

"Nu conteaza cat de scurta-i fusta,

Important e cat si cum gandesc"

Si aici concretizez gandurile care, altfel, ar parea cam imprastiate.

Deci (mioritic, nu?), Premierul s-a dus la o intalnire cu Presedintele stiind ca va avea parte de o confruntare dura (daca nu a anticipat-o, vina lui).

Ca persoana pregatita intr-un domeniu mai deosebit, era normal sa se pregateasca si sa-si pregateasca insotitorii pentru a face fata oricaror interventii, "intepaturi" sau contralovituri pe care si le pregatise.

Se pare ca tocmai asta s-a intamplat, suita sa nefiind pregatita sa faca fata tuturor "surprizelor" (chiar e curios cu nu s-a anticipat cerinta expresa de a se arata, cu subiect si predicat, de unde vor veni sumele "compensatorii").

Acum stau stramb si judec drept: indiferent de diplome, pregatire si titluri, atunci cand esti "invitat" (chemat) la "poarta", nu trebuie sa te duci pregatit pana-n dinti? Mai ales ca "speta" se cunostea de cateva zile. Si pentru asta nu cred ca-ti trebuie doctoratul.  

Cred, insa, ca-ti trebuie ceea ce releva citatul si versurile cantecului, in esenta lor.

Problema, din pacate este ca, indiferent de pregatire di titluri, guvernantii

nostri actuali si a opozantii regimului Basescu tot ies mereu pe locul doi, incepand chiar de acum doi ani cand, tot din cauza de "sursele" sus-mentionate, nu s-au calculat bine niste cifre si a iesit ce a iesit cu o sansa care nu "s-a mai intors".

Cum exemplele ar putea continua, chiar daca trebuie amintit, pentru corectitudine si de eficientul "aparat" care-i pregateste mutarile celui mai "greu de mutat" postdecembrist, ma intorc la filmul amintit si la dedicarea personajului principal, un doctor real care si-a transformat viziunea intr-o reala aplicare a principiilor sale, contrar curentului si sistemului din care facea parte.

Dar, pentru asta este nevoie de dedicare. Multa si fundamentala dedicare.

PS

Scuze pentru greseli, nepotul isi cere ... dreptul.

Tot despre ... curiozitate

„Important este să nu te oprești niciodată din a-ți pune întrebări.”— Albert Einstein

Incheiam ieri intr-o usoara "coada de peste" pentru ca nu raspunsesem la o intrebare esentiala. Gandind, insa, la ea am gasit citatul celebrului fizician, redat la inceput tocmai pentru a-i intregi importanta si mi-am propus sa repar, cat pot, greseala.

Deci, cu cine ne facem frate?

Nu vreau sa exprim teorii si idei pe care, cu pertinenta, le-au expus de sute si mii de ani specialistii in domeniu.
Ma gandesc, insa ca in cele mai tulburi momente ale omenirii si individual, fiecare dintre noi inclina sa spuna: "dracu' m-a pus". Mi s-a intamplat si mie si nu de putine ori.

Astazi, gandindu-ma la cel cu care, nefericit, omenirea face "alianta" doar pentru a trece puntea, uitand cat de periculoase pot fi asemenea "intreprinderi" (despre care aminteam si in "speta" cu Faust), imi dau seama cat de usuratic privim viata prin "eul" care-l serveste, mai mult decat intelegem noi. Si, pentru ca exista biblioteci intregi care dau raspunsuri diverse si divergente pe aceasta tema, nu vreau nici sa polemizez, nici sa produc confuzii sau concluzii gresite.

Insa, pentru ca suntem o natiune crestina, asa cum afirmam si se afirma, nu pot trece cu vederea doua pasaje din Cartea Cartilor, mult mai relevante decat milioanele de tratate care, cel putin pentru politicul mioritic, nu inseamna nimic atata timp cat, inca, politica noastra este pe o punte ... fara sfarsit, parca. Le redau, asa cum sunt ele prezentate, fara nici un alt comentariu ci doar cu o intrebare, de final:

13 Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.	13 Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire.
14 Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi."	14 Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.
15 Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.	15 Iar daca va muscati unul pe altul si va mancati, vedeti sa nu va nimiciti voi intre voi.
16 Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.	16 Zic dar: In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului.
17 Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.	17 Caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia, ca sa nu faceti cele ce ati voi.
18 Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.	18 Iar de va purtati in Duhul nu sunteti sub Lege.
19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,	19 Iar faptele trupului sunt cunoscute, si ele sunt: adulter, desfranare, necuratie, destrabalare,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide,	20 Inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, manii, galcevi, dezbinari, eresuri,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.	21 Pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am si spus, ca cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,	22 Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta,
23 blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.	23 Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.	24 Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele.
25 Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.	25 Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam.
26 Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii.	26 Sa nu fim iubitori de marire desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/galateni/5/)

1 Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.	1 Fratii mei, sa nu fiti multi invatatori, caci stiti ca vom primi o judecata mai aspra.
2 Toţi greşim în multe feluri. Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul.	2 Toti gresim in multe feluri. Daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavirsit, si poate sa-si tina in friu tot trupul.
3 De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul.	3 De pilda, daca punem cailor friul in gura, ca sa ne asculte, le cirmuim tot trupul.
4 Iată, şi corăbiile, cât de mari sunt, şi, măcar că sunt mânate de vânturi iuţi, totuşi sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.	4 Iata, si corabiile, cit de mari sint, si, macar ca sint minate de vinturi iuti, totus sint cirmuite de o cirma foarte mica, dupa gustul cirmaciului.
5 Tot aşa şi limba este un mic mădular, şi se făleşte cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!	5 Tot asa si limba, este un mic madular, si se faleste cu lucruri mari. Iata, un foc mic ce padure mare aprinde!
6 Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.	6 Limba este si ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre madularele noastre, care intineaza tot trupul si aprinde roata vietii, cind este aprinsa de focul gheenei.
7 Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de vieţuitoare de mare se îmblânzesc şi au fost îmblânzite de neamul omenesc,	7 Toate soiurile de fiare, de pasari, de tiritoare, de vietuitoare de mare se imblinzesc, si au fost imblinzite de neamul omenesc,
8 dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte.	8 dar limba niciun om n'o poate imblinzi. Ea este un rau, care nu se poate infrina, este plina de o otrava de moarte.
9 Cu ea binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.	9 Cu ea binecuvintam pe Domnul, si Tatal nostru, si tot cu ea blestemam pe oameni cari sint facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.
10 Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul! Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!	10 Din aceeas gura iese si binecuvintarea si blestemul! Nu trebuie sa fie asa, fratii mei!
11 Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apă dulce şi apă amară?	11 Oare din aceeas vina a izvorului tisneste si apa dulce si apa amara?
12 Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.	12 Fratii mei, poate oare un smochin sa faca masline, sau o vita sa faca smochine? Nici apa sarata nu poate da apa dulce.
13 Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii!	13 Cine dintre voi este intelept si priceput? Sa-si arate, prin purtarea lui buna, faptele facute cu blindeta intelepciunii!
14 Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.	14 Dar daca aveti in inima voastra pizma amara si un duh de cearta, sa nu va laudati si sa nu mintiti impotriva adevarului.
15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească.	15 Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este paminteasca, fireasca (Greceste: sufleteasca.), draceasca.
16 Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.	16 Caci acolo unde este pizma si duh de cearta, este tulburare si tot felul de fapte rele.
17 Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.	17 Intelepciunea care vine de sus, este, intii, curata, apoi pacinica, blinda, usor de induplecat, plina de indurare si de roduri bune, fara partinire, nefatarnica.
18 Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace.	18 Si roada neprihanirii este samanata in pace pentru cei ce fac pace.

(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/iacov/3/)

Merita sa-l ascultam pe Einstein, nu?