Asa cum sunt ei astazi, in acest prim secol al mileniului trei, secol care, intr-o polemica celebra si contradictorie era previzionat ca "...va fi mistic sau nu va fi deloc" (contrar vehicularii consacrate, dar false "va fi religios sau..." - http://acum.tv/articol/7541/), s-ar putea raspunde si s-ar putea polemiza.
Totusi, nu la aceasta polemica ma gandesc de mai multe zile ci la cei care, impulsionati de mai multi factori ar fi trebuit sa fie promotorii unor clarificari in domeniul spiritul asa cum a facut, destul de recent, Papa Francisc atat prin pozitie si atitudini dar si prin declaratii. Exemplele se regasesc, din belsug, in orice mediu media si nu numai.
Pentru ca sunt "dator" acestui spatiu si, sincer, nu vreau sa ma mai refer la "mioritic" in sens peiorativ, nu ma intereseaza "externul" decat pentru un singur exemplu, cel mai relevant in secolul trecut, de implicare, daruire si, din pacate, sacrificiu suprem. Ca motiv de improspatare a memoriei despre care tot am "vorbit" ultimele dati.
Motivul este unul mai deosebit, de fapt "un complex de imprejurari": citatul de la inceput coroborat cu citatul despre "lumea de maine" si gandurile care tin, normal, de cele trei componente ale acestuia: morala, credinta, memoria. Si nu in ultimul rand, acea invitatie la opinie pentru care am "punctat" "Un raspuns".
Mergand, astfel, inapoi pe "firul amintirilor", mi-am adus aminte de acest exemplu extraordinar de sugestiv, la care fac referire doar cu doua pasaje copiate din biografia sa de pe Wikipedia, in speranta ca exista cineva care, "trezit la realitate", dincolo de "inchistarile" spirituale si politice traditionale poate sa spuna, asemeni personalitatii respective "Am un vis" dar si sa transforme visul in realitate, chiar murind pentru el.
"Începând cu 20 septembrie 1944, frecventează cursurile Colegiului Morehouse, care era în sudul SUA singura școală superioară pentru cei de culoare. În 1948 este absolvent cu titlu Bachelor of Arts în sociologie. La îndemnul părinților și al foștilor profesori, intră la Crozer Theological Seminary din Chester, Pennsylvania, pentru a studia teologia. În această perioadă citește pe Aristotel, Platon, John Locke, Jean-Jacques Rousseau, Henry David Thoreau, Walter Rauschenbusch, lecturi care îi vor influența gândirea și activitatea de viitor predicator: "Predica este pentru mine un proces dual. Pe de o parte mă străduiesc să schimb sufletele tuturor indivizilor pentru ca și societatea să se modifice. Pe de altă parte trebuie să modific întreaga societate pentru ca și în sufletul individului să apară o schimbare. De aceea trebuie să mă ocup de șomaj, sărăcie și nesiguranță economică."[1]
Ulterior a început studii de teologie în vederea doctoratului (Ph.D.), pe care l-a obținut în 5 iunie 1955, cu o lucrare intitulată "A Comparison of the Conceptions of God in the Thinking of Paul Tillich and Henry Nelson Wieman". O comisie academică instituită în octombrie 1991, a stabilit că mai multe capitole din lucrarea sa de doctorat au fost plagiate. Deși, în mod normal, pentru plagiaturi mult mai reduse ca amploare, astfel de comisii anulează titlurile științifice obținute prin fraudă, importanța lui King în istoria mișcării pentru drepturile civile ale populației de culoare a împiedicat comisia să retragă titlul acordat acestuia, considerând că o astfel de acțiune nu ar mai servi la nimic."
"În 1954, pe când avea 25 de ani, Martin Luther King a devenit pastor la biserica baptistă din Dexter Avenue, în Montgomery, Alabama. Ca mulți alți pastori de culoare, a fost influențat de cântecele gospel, din textele cărora va cita adesea în discursurile sale de mai târziu. Credința lui King se sprijinea pe exemplul învățăturilor evanghelice, de a-ți iubi aproapele și de a-l iubi pe Dumnezeu înainte de toate. Spre sfârșitul anilor '50, atunci când a început să militeze pentru drepturile civile ale populației de culoare, un activist veteran în domeniu, Rustin Bayard, i-a servit drept mentor și consilier. Ulterior s-a distanțat de acesta, din cauza legăturilor acestuia cu Partidul Comunist din SUA, dar și datorită homosexualității acestuia, afișată ostentativ."
Mergand, astfel, inapoi pe "firul amintirilor", mi-am adus aminte de acest exemplu extraordinar de sugestiv, la care fac referire doar cu doua pasaje copiate din biografia sa de pe Wikipedia, in speranta ca exista cineva care, "trezit la realitate", dincolo de "inchistarile" spirituale si politice traditionale poate sa spuna, asemeni personalitatii respective "Am un vis" dar si sa transforme visul in realitate, chiar murind pentru el.
"Începând cu 20 septembrie 1944, frecventează cursurile Colegiului Morehouse, care era în sudul SUA singura școală superioară pentru cei de culoare. În 1948 este absolvent cu titlu Bachelor of Arts în sociologie. La îndemnul părinților și al foștilor profesori, intră la Crozer Theological Seminary din Chester, Pennsylvania, pentru a studia teologia. În această perioadă citește pe Aristotel, Platon, John Locke, Jean-Jacques Rousseau, Henry David Thoreau, Walter Rauschenbusch, lecturi care îi vor influența gândirea și activitatea de viitor predicator: "Predica este pentru mine un proces dual. Pe de o parte mă străduiesc să schimb sufletele tuturor indivizilor pentru ca și societatea să se modifice. Pe de altă parte trebuie să modific întreaga societate pentru ca și în sufletul individului să apară o schimbare. De aceea trebuie să mă ocup de șomaj, sărăcie și nesiguranță economică."[1]
Ulterior a început studii de teologie în vederea doctoratului (Ph.D.), pe care l-a obținut în 5 iunie 1955, cu o lucrare intitulată "A Comparison of the Conceptions of God in the Thinking of Paul Tillich and Henry Nelson Wieman". O comisie academică instituită în octombrie 1991, a stabilit că mai multe capitole din lucrarea sa de doctorat au fost plagiate. Deși, în mod normal, pentru plagiaturi mult mai reduse ca amploare, astfel de comisii anulează titlurile științifice obținute prin fraudă, importanța lui King în istoria mișcării pentru drepturile civile ale populației de culoare a împiedicat comisia să retragă titlul acordat acestuia, considerând că o astfel de acțiune nu ar mai servi la nimic."
"În 1954, pe când avea 25 de ani, Martin Luther King a devenit pastor la biserica baptistă din Dexter Avenue, în Montgomery, Alabama. Ca mulți alți pastori de culoare, a fost influențat de cântecele gospel, din textele cărora va cita adesea în discursurile sale de mai târziu. Credința lui King se sprijinea pe exemplul învățăturilor evanghelice, de a-ți iubi aproapele și de a-l iubi pe Dumnezeu înainte de toate. Spre sfârșitul anilor '50, atunci când a început să militeze pentru drepturile civile ale populației de culoare, un activist veteran în domeniu, Rustin Bayard, i-a servit drept mentor și consilier. Ulterior s-a distanțat de acesta, din cauza legăturilor acestuia cu Partidul Comunist din SUA, dar și datorită homosexualității acestuia, afișată ostentativ."
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Martin_Luther_King)
Ma opresc de la a face alte comentarii si a intra in polemica.
Cred insa ca, pentru toti responsabilii din acele puteri separate ale statului, din societatea civila si, nu in ultimul rand, cei spirituali, biografia respectiva ar trebui sa faca parte din "bagajul pregatirii de specialitate", daca se doreste ca Romania sa ajunga, asa cum spunea o butada celebra "vom fi ce am fost, si mai mult decat atata" (http://www.istoria-romanilor.com/scrisoarea-lui-petru-rare-trimis-judelui-oraului-bistria-cu-ideea-vom-fi-ce-am-fost-i-mai-mult-decat-atata/2010/09/13)
Caci am subliniat cele doua idei din pasajul copiat tocmai pentru a intregi ceea ce, in si ca exemplu, ramane ca o nevoie constanta pentru ceea ce trebuie sa se intample ca sa fim ... altfel: morala, credinta, memorie.
Doar o simpla ...continuitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu