Sunt momente in viata cand, indiferent de pozitie si pregatire, omul ar trebui sa se opreasca din alergarea nebuna dupa nimicniciile cotidiene si sa-si indrepte privirea si nu numai spre adevaratul ei sens.
Am stat mult si m-am gandit ieri, dupa ce am urmarit in trecere noianul de informatii si comentarii despre "cestiunile arzatoare ale momentului", care este adevaratul tel pe care il urmareste politicul mioritic, in nezdruncinata sa hotarare de a face din libertate si democratie doar un vis frumos, pentru care multi au platit cu viata. Caci, din toata balacarirea cu care suntem, deja, obisnuiti se vede bine ca nu spre o lume de maine, mai buna, ne indreapta si dirijeaza ci spre "un ceva" urat, trecut, vetust si medieval pe care poporul, cu siguranta, nu si l-a dorit atunci cand a strigat "Jos comunismul!". Si aceasta, si ca urmare a ignorarii realitatii pe care, spre surprinderea multora, inclusiv a V.I.P.-urilor de la cel mai inalt nivel, Majestatea Sa, Regele a concentrat-o in superba si relevanta invatatura din citatul de inceput.
Ca un maine mai bun si mai "frumos" nu poate exista fara morala, este un adevar incontestabil.
Nu mi-am propus sa fac apologia moralei si nici sa intru in polemica pe aceasta tema. Ea tine de mult mai multe elemente dar, in contextul mioritic de care vorbeam, caci nu ma mai intereseaza "precedentele" externe care, oricum, demonstreaza cat de departe suntem (in urma) de lumea civilizata, ma opresc doar la un anume pasaj dintr-o anume opera, a unei anume perioade trecute care releva ca "o sotietate lipsita de printipuri, care va sa zica ca nu le are!". Curat "moral", cu "a"-ul de rigoare in fata, nu?
Si cum sa nu fie asa cand, ca simplu exemplu cu subiect si predicat ni se spune, intr-o anume emisiune ca un anume functionar dintr-o anume institutie a puterilor separate ale statului, cercetand si documentandu-se asupra unui anume caz, afla despre anume "conexiuni" in care este "prinsa' o anume persoana despre care informeaza anume sefi dupa care, total "moral", acel anume caz cu "greutate" ii este luat si "pasat" intr-o anume formula de "imaculare"?
Ca o lume de maine, mai buna nu poate exista fara credinta, este iarasi un adevar invederat. Tot ce se intampla in lumea democrata si civilizata priveste si partea spirituala a existentei noastre chiar daca anume "derapaje" pot sustine contrariul.
Pentru ca, iarasi, nu vreau sa intru in polemica si nici sa ma refer la externul usor contradictoriu, ma opresc la spiritualitatea noastra si la mandria cu care afirmam ca "suntem crestini de peste doua mii de ani". Trista amagire, mai ales pentru alesii si numitii nostri de toate gradele si functiile.
Caci, inainte de orice, pentru a afirma ca suntem ceea ce suntem, trairea noastra ar trebui sa se raporteze nu la ceea ce se intampla in cotidianul care ne face, de cele mai multe ori, sa ne ingrozim de realitate ci la acel reper imuabil si relevant, dar ignorat de marea majoritate a celor care jura pe ea, Cartea Cartilor, Biblia sau Sfanta Scriptura care ne "obliga", pentru aceasta:
| 22 Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. | 22 Fiti implinitori ai Cuvintului, nu numai ascultatori, inselindu-va singuri. |
(http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/iacov/1/)
Dar despre acest subiect, daca va ingadui Dumnezeu si ...voi mai ajunge, cu alta ocazie.
Memoria, un alt punct de reper pentru lumea mai buna de maine, desi pe ultimul loc in citatul de referinta, cred ca trebuie sa fie in primul plan al redevenirii nu ca o afirmatie platonica ci o demonstrare a capacitatii de invatare si, de ce nu, de evolutie si progres.
Degeaba stam si ne lamentam ce bine si frumos era pe vremea "micului Paris", ce idilica era viata in perioada interbelica daca cei mai de frunte si mai titrati "ai nostri" au uitat ce schimbari groaznice s-au produs prin hotararile facute pe un servetel de hartie, la o anume "masa" si cat s-a suferit in acest spatiu estic al Europei datorita "viciului de procedura" care a permis ceea ce, in prezent, este asimilat dictaturii si inumanitatii.
Dar ce se poate face cand acelorasi inalte personalitati, care "manageriaza" treburile interne ale statului, le este frica de memorie si de intoarcerea la "origine", originea aparitiei statului comunist sovietizat roman si, ca urmare, de adevarata reparatie care, dupa aproape un sfert de veac, inca nu s-a facut?
Ce poate impiedica mai mult dezvoltarea si atingerea unei lumi mai bune decat un "start" gresit, cu hotarari si "repere" dupa "metehne" vechi?
Ma opresc din toata aceasta "alergare" caci citatul de la inceput vorbeste mai mult decat am spus-o eu pana acum, chiar si pentru aceasta realitate, deloc idilica, cu care tot "ei" ne ocupa tot timpul, pentru ca traim in Romania.
Sper, doar, ca nepotii mei sa traisca intr-o astfel de lume mai buna de maine, bazata pe morala, credinta si memorie, chiar daca pentru asta noi, inca, mai trebuie sa suferim. Si, din pacate si copiii nostri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu