Despre ... dedicare

„Gânditul este una dintre cele mai dificile slujbe. Poate din acest motiv foarte puțini se angajează la el.”— Henry Ford

Scriu aceste ganduri dupa ce am vazut, pana la final, un film inspirat din viata reala, "Path Adams, un doctor trasnit". Insa nu mi-am propus sa comentez prestatia actoriceasca, nici intriga sau sa comentez subtilitatile scenariului. Este treaba specialistilor in domeniu.
Ce m-a interesat si m-a "inspirat" este dedicarea pe care studentul cu reale calitati "doctoricesti" este prezentat, trecand peste "excelenta in fericire" si peste "dezastrul" in dragoste care i-a intunecat, la un moment dat, viata.

Aceasta dedicare si dorinta enorma de a servi semenilor, trecand peste titlul de doctor, m-a facut sa caut sa inteleg de ce noi, in acest minunat spatiu, nu avem parte, in plan politic, de asemenea personalitati. Caci de titluri suntem plini, nu-i asa?

Recentele inregistrari, date publicitatii intr-un anume moment, mi-au intarit convingerea ca, pe dulcele nostru plai mioritic, dedicarea in politica exista, dar lipseste cu desavarsire, mai ales la acei "epigoni" care, incercand sa-i copie pe inaintasi, nu fac decat sa murdareasca memoria si numele celor ce, cu adevarat, s-au jertfit pentru tara si popor. La motivul "expunerii" acestora vreau sa ma opresc, chiar daca ma incearca o intrebare cu dedicatie: de ce nu s-au "publicat" si inregistrarile de la "negocierile" cu F.M.I.-ul si nu numai?

Aici, cu respect pentru studiile tuturor celor cu doctorate si masterate in universitatile celebre ale lumii, trebuie sa punctez si relevanta citatului de la inceput.

Caci, fara a fi de acord cu un participant la recentul talk-show din "speta", vin sa aduc in memorie, cu o parafrazare, celebrele versuri dintr-un hit nemuritor:

"Sunt curat la trup curat la suflet
Vreau sa-i înteleg si sa iubesc
Nu conteaza cât de lung am parul
Important e cât de mult gândesc.
Simt în trup pletosii daci, comati
Firea mea e saltul omenesc
Nu conteaza cât de lung am parul
Important e cât si cum gândesc.

R: Lume, lume, soro lume
De ce esti prea rea de gura?
De ce ne privesti cu ura?
Vinovatii fara vina
Cer sa se faca lumina.

Vreau sa-înalt castele de gândire
Vreau sa fiu lasat sa simt cum cresc
Nu conteaza cât de lung am parul
Mai presus e cât si cum gândesc.
Nu e loc de noi în lumea voastra
Nu-s din noi acei ce ne muncesc
Si tin cont de cât de lung am parul
Nu de cum si cât de mult gândesc.

Hei, voi neatenti la soarta noastra
Hei, noi ce ne credeti pui de drac
Gândurile voastre sunt si ale noastre
Gusturïle însa nu ne plac."(Versuri de la: http://www.versuri.ro/) 

Parafrazarea, in context, ar putea suna cam asa:

"Nu conteaza cat de scurta-i fusta,

Important e cat si cum gandesc"

Si aici concretizez gandurile care, altfel, ar parea cam imprastiate.

Deci (mioritic, nu?), Premierul s-a dus la o intalnire cu Presedintele stiind ca va avea parte de o confruntare dura (daca nu a anticipat-o, vina lui).

Ca persoana pregatita intr-un domeniu mai deosebit, era normal sa se pregateasca si sa-si pregateasca insotitorii pentru a face fata oricaror interventii, "intepaturi" sau contralovituri pe care si le pregatise.

Se pare ca tocmai asta s-a intamplat, suita sa nefiind pregatita sa faca fata tuturor "surprizelor" (chiar e curios cu nu s-a anticipat cerinta expresa de a se arata, cu subiect si predicat, de unde vor veni sumele "compensatorii").

Acum stau stramb si judec drept: indiferent de diplome, pregatire si titluri, atunci cand esti "invitat" (chemat) la "poarta", nu trebuie sa te duci pregatit pana-n dinti? Mai ales ca "speta" se cunostea de cateva zile. Si pentru asta nu cred ca-ti trebuie doctoratul.  

Cred, insa, ca-ti trebuie ceea ce releva citatul si versurile cantecului, in esenta lor.

Problema, din pacate este ca, indiferent de pregatire di titluri, guvernantii

nostri actuali si a opozantii regimului Basescu tot ies mereu pe locul doi, incepand chiar de acum doi ani cand, tot din cauza de "sursele" sus-mentionate, nu s-au calculat bine niste cifre si a iesit ce a iesit cu o sansa care nu "s-a mai intors".

Cum exemplele ar putea continua, chiar daca trebuie amintit, pentru corectitudine si de eficientul "aparat" care-i pregateste mutarile celui mai "greu de mutat" postdecembrist, ma intorc la filmul amintit si la dedicarea personajului principal, un doctor real care si-a transformat viziunea intr-o reala aplicare a principiilor sale, contrar curentului si sistemului din care facea parte.

Dar, pentru asta este nevoie de dedicare. Multa si fundamentala dedicare.

PS

Scuze pentru greseli, nepotul isi cere ... dreptul.