Am avut curiozitatea sa urmaresc un documentar, pe canalul DIGI WORLD si nu-mi pare rau. Se intituleaza "Triburile lui Bruce Parry" si, cel putin dupa parerea mea, merita luat ca studiu de caz pentru tot ce ni s-a intamplat si ni se intampla, ca sa stim ce ne asteapta in viitor.
Astazi s-a vorbit despre Mongolia si despre nomazi. S-a prezentat viata unei familii de pastori nomazi, in toata plinatatea ei cu bune si mai putin bune.
Doua aspecte m-au impresionat: tenacitatea si linistea lor sufleteasca.
Intr-un mediu aproape ostil si impropiu vietii, trecand dintr-un sistem in care "se muncea bine si se faceau lucruri bune" (vorbea un localnic despre trecutul comunism), am vazut un grup de oameni fericiti in ceea ce fac, caci asa s-a incheiat filmuletul, cu raspunsul la intrebarea "ce te face fericit?".
Si raspunsul a fost: "munca mea si linistea sufleteasca".
Ma uit la batalia politica mioritica, continua si fara nici un sens, care nu se mai termina si nu se va termina si ma gandesc, asa, ca simplu cetatean, ce-i face fericiti pe toti acesti "competitori" (cu ghilimelele de rigoare) care nici nu mai stiu ce apara sau invoca.
Tavalugul dezvaluirilor, si intr-o tabara si in alta, nu mai produce nimic care sa zguduie constructia gresita numita democratie romaneasca originala.
Ieri, la un anume post, se facea o anume rememorare a chix-urilor politicii externe americane, cu urmari ireparabile pentru prezent si viitor (am mai "punctat" si eu cate ceva, pe ici pe colo), fapte relevate inclusiv in media din "lumea libera". Citeam, alta data, despre o biografie interzisa intr-o anume tara democrata, sau cu pretentii de democratie.
Nu am gasit, insa, nici o referire la atacuri atat de dure la "a patra putere a statului", cum vad ca se practica, in aceste zile, in politica romaneasca, cu puternice valente de arhaism totalitar.
Si am senzatia ca razboiul dintre cele doua posturi media, pro si contra unei anume persoane, depaseste granita normalului din moment ce, anormal, acestea, persoanele, provenite dintr-un acelasi sistem cu "randament", acum contestat au fost, una maculata iar cealalta imaculata.
Stau si ma intreb ce este in sufletul acestor oameni, caci de aceea m-am oprit la citatul filozofului antic. Si la filmul respectiv.
Pentru ca, pentru linistea viitorului noastru, tare i-as mai trimite pe toti acesti alesi si numiti ai nostri, acum automultumiti cu statutul, total antidemocratic", de "stapani" sa faca o calatorie prin Mongolia, cu triburile nomade. Sa se trezeasca si ei la realitate.
Si sa cunoasca adevarata valoare unica a omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu