Sincer sa fiu, zilele acestea as fi vrut sa postez cu totul alte ganduri. Motive bine intemeiate ma "capacitau", o continuare a circului mioritic interminabil si, in acelasi timp, intolarabil pentru o membra a familiei "selecte" europene dar si a gandurilor anterioare. Nu in ultimul rand, ca un raspuns la o "intaratare" a unui vechi prieten si fost coleg care-mi viziteaza pagina.
O anume interventie, la un post local radio, facuta de un cunoscut preot local m-a facut sa ma gandesc mai mult, sa analizez, sa ma analizez si, de ce nu, sa inteleg, daca se poate intelege, tot mersul acestui razboi absurd si incalificabil pe care ai nostri il duc cu noi si cu ei insisi, pentru a-si demonstra ... incapacitatea intelegerii realitatii.
Caci realitatea, indiferent daca vor sa inteleaga sau nu alesii si numitii nostri de tot felul este ca ei sunt in slujba poporului si nu viceversa. Daca tot vorbim de democratie, constitutionalitate, libertate si oricare ar mai fi sloganurile pe care ei toti le propovaduiesc, de fatada, dar le dispretuiesc in discretia birourilor, cabinetelor si cancelariilor pe care, vremelnic, le ocupa.
La noi, victimele colaterale, ma tot gandesc de cateva zile, de cand cunoscutul preot explica ce inseamna, cu adevarat biserica si implicarea tuturor credinciosilor, cei care o compun in fapt, in evidentierea functiilor ei. De la aspectele pur spirituale la cele sociale, politice samd.
Pentru ca acest razboi pe care-l practica, parca cu placere masochista, politicienii noastri produce, mai mult decat invingatori si invinsi, asa-numitele victime colaterale, impersonale, care oricand, oricum si oriunde s-au "contorizat" in conflictele mondiale, spirituale sau politice.
Si eu, ca victima colaterala, stau si ma gandesc daca se merita sau nu sa mai faci ceva, din moment ce totul pare "predestinat".
M-a salvat citatul unei celebre personalitati, pe care-l redau in incheiere prin copy-paste, ca motiv de meditare si incurajare pentru viitorul care, cu siguranta, va demonstra, dovedit prin precedent, unde poate duce inconstienta.
„Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin mai buni, fie se transformă în oțet.” — Papa Ioan-Paul-II
Valabil pentru toti oamenii, simplii cetateni sau "de rang inalt", invingatori, invinsi sau ... victime colaterale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu